Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 4067/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA CIVILA NR.4067
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20 XI 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Radu Constantin Daniel
GREFIER- - -
Pe rol fiind pronuntarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul - G, în contradictoriu cu pârâta CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea având nevoie pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 20.-.
CURTEA
Deliberand asupra cererii, constata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel B- Sectia a-VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal sub nr- la data de 04.09.2009 reclamantul - a chemat in judecata parata CASA NATIONALA DE PENSII SI ALTE DREPTURI DE ASIGURARI SOCOALE, prin Presedinte, solicitand instantei de contencios administrativ ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna suspendarea executarii, pana la pronuntarea instantei de fond, a Ordinului nr. 857/26.08.2009 a Presedintelui Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Sociale. act administrativ prin care i s-a suspendat reclamantului raportul de serviciu pe perioada nedeterminata, cu nerespectarea flagranta a dispozitiilor legale in vigoare.
In fapt, reclamantul a aratat ca este functionar public in cadrul Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS) din anul 2001, iar prin Ordinul Presedintelui CNPAS nr. 857/26.08.2009 i s-a suspendat raportul de serviciu, in perioada in care se afla in incapacitate temporara de munca, fapt care rezulta din actele medicale care atesta faptul ca in data de 26.08.2009 a fost internat de urgenta, astfel ca planeaza o aparenta de nelegalitate asupra actului administrativ, fiind astfel dovedit cazul bine justificat, cat timp au fost nesocotite disp. art. 36 din Legea nr. 188/1999, potivit caruia in perioada concediilor de boala, a concediilor de maternitate si a celor pentru cresterea si ingrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot inceta si nu pot ti modificate decât din initiativa functionarului public in cauza. S-a mai aratat, in aceeasi ordine de idei, ca parata CNPAS a luat la cunostinta de acesta situatie, imprejurare rezultand chiar din cuprinsul adeverintei nr. 2876/27.08.2009 eliberata de Directia Resurse Umane a CNPAS, adeverinta care i-a fost eliberata spre a-i servi la unitatea medicala in cadrul careia ma aflam internat.
In sfarsit, reclamantul a sustinut ca cererea de suspendare indeplinește conditiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, in sensul in care procedura prealabila a fost demarata prin notificarea nr. 26246/01.09.2009, notificare prin care am cerut Presedintelui CNPAS revocarea Ordinului nr. 257/26.- emis cu incalcarea legii; paguba iminenta este indiscutabila avand in vedere faptul ca pe perioada suspendarii reclamantul este lipsit de plata drepturilor salariale si a tuturor celorlalte drepturi accesorii raportului de servici sau izvorand din acesta, prin aceasta situatie familiei mele luandu-i-se practic dreptul la subzistenta.
In drept, reclamantul si-a intemeiat cererea pe disp. art. 36 din legea nr. 188/1999, Legea 554/2004 si art. 109 alin. 2. Proc. Civ.
In dovedire, reclamantul a depus la dosar o serie de inscrisuri in copie.
Parata CNPAS a formulat intampinare, invocand in principal exceptia prematuritatii actiunii, exceptie pusa in discutia partilor la termenul de judecata din 13.11.2009. Pe fond, parata a solicitat respingerea cererii de suspendare, intrucat nu sunt intrunite cerintele impuse de art. 14 din Legea nr.554/2004. Astfel, parata a sustinut ca nu subzista aparenta de nelegalitate a actului administrativ, acesta fiind emis in conformitate cu prev. legale aplicabile si in considerarea unei situatii concrete determinate, fiind avut in vedere Raportul Comisiei de disciplina nr.19/25.08.2009, potrivit caruia reclamantul, în calitate de membru al comisiei până la data suspendării ce a intervenit ca urmare a înregistrării unei sesizări la adresa sa, a refuzat în mod repetat și total nejustificat să predea documentele Comisiei de Disciplină și ștampila acesteia, aflate în mod abuziv în posesia sa, prin preluarea de la secretarul comisiei, doamna Hancia, incalcand disp. art. 53 alin. (4) si art.13 alin.1 și art. 13 alin. alin.3 din HG nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, astfel ca reclamantul avea mandatul suspendat încă de la data de 01.04.2009. ori, deși a fost convocat să participe la lucrările Comisiei de disciplină și să predea documentele și ștampila comisiei, pe care în mod abuziv le deținea, reclamantul a refuzat primirea adreselor Comisiei de disciplină, transmise atât în mod direct prin secretarul comisiei cât, și prin poștă la locul de muncă, partea, desi legal citat în nenumărate rânduri de către Comisia de disciplină, refuzand în mod constant și deliberat să intre în posesia adreselor de convocare, fapt ce conduce la concluzia că avea cunoștintă de continutul acestora și cu bună știintă a refuzat să intre în posesia lor. In continuare, parata a mentionat pe larg o serie de fapte ale reclamantului, care, in opinia partii parate, ar reprezenta incalcari a normelor de conduită a funcționarilor publici, ce ar fi atras sesizarea Comisiei de disciplină din cadrul CNPAS, aspecte care insa nu fac obiectul litigiului prezent in sine.
Referitor la sustinerile reclamantului potrivit cărora la data emiterii Ordinului nr.257/26.08.2009 se afla în incapacitate temporară de muncă, și ca atare nu puteau avea loc modificări ale raportului său de serviciu, parata a sustinut că sunt nereale, având în vedere următoarele:
In primul rand prin Ordinul nr.257/26.08.2009 nu i-a fost suspendat raportul de serviciu pe perioadă nedeterminată, ci doar până la finalizarea cercetării administrative, în temeiul prevederilor art.94 alin.(1) lit.n) din Legea nr.-, coroborate cu dispozițiile art.44 alin.(1) din HG nr.-".
In al doilea rand este neintemeiata si afirmatia referitoare la faptul cacă CNPAS avea cunoștință că în data de 26 august c, s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, bazate pe o adeverință emisă de instituția parata, caci adeverința nr.2876/27.08.2009, eliberată de Direcția Resurse Umane din cadrul CNPAS, are doar rolul de a certifica virarea contributiei de sănătate la Fondul național unic, nicidecum de a constata o stare de fapt constând în capacitatea/incapacitatea de muncă a reclamantului, dovada incapacității temporare de muncă realizandu-se de un organ medical abilitat, prin emiterea unui certificat de concediu medical, in acest sens parata invederand disp. art.36 alin.(2) din OUG nr.158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate
In al treilea rand, parata a sustinut ca reclamantul, în data de 26 august 2009, fost prezent la serviciu pe durata întregului program de lucru, așa cum rezultă din documentele anexate intampinarii, intre care:- foaia de prezență pentru luna august 2009, întocmită de directorul general și aprobată de Președintele CNP AS, care a stat la baza efectuării plății drepturilor salariale pe luna respectivă, din care rezultă că reclamantul s-a aflat la serviciu în această dată; - extras din Registrul privind evidența intrărilor/ieșirilor personalului CNPAS în data de 26.08.2008, întocmit de Serviciul administrativ din cadrul instituției, din care rezultă în mod evident că reclamantul a ieșit pe poarta instituției, prima dată la ora 12.20 revenind la ora 13.30, iar a doua oară a ieșit la ora 14.15 și a revenit la ora 16.00. Ca atare, a sustinut parata, reclamantul, în data de 26.08.2009, s-a aflat la serviciu, internarea sa de urgentă în spital, începând cu data de 26.08.2009, a putut interveni numai după terminarea programului de lucru. In sfarsit, parata a combatut teza intrunirii cerintei cazului justificat, sustinand ca nu sunt intrunite disp. invocate de reclamant ( art. 36 din Legea nr.188/1999 ), intrucat suspendarea raportului de serviciu nu reprezinta o modificare a raportului de serviciu a functionarului public, fata de disp. art. 87 alin. 2 din Legea nr.188/1999.
Prin cerere precizatoare reclamantul si-a intregit pretentiile, solicitand ca, in raport de admiterea cererii si suspendarea Ordinului nr.857/2009, sa fie obligata CNPAS la plata concediilor medicale de care a fost privat pe nedrept, a contributiilor la asigurari sociale de stat si de sanatate aferente, cat si a sumei de 10000 RON daune morale.
Deliberand cu intaietate asupra exceptiei prematuritatii, in raport de argumentele prezentate de parata, Curtea urmeaza aor espinge intrucat obiectul prezentei cereri in contencios administrative este reprezentat de suspendarea executarii unui act administrative in temeiul art. 14 din Legea nr.554/2004, text de lege ce nu impune ca partea sa astepte raspunsul autoritatii publice.
Examinand sustinerile si inscrisurile depuse la dosar de catre parti, pe fond, instanta constata ca cererea este fondata.
Astfel, potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 ( aplicabil si in cazul situatiei prev. de art. 15 din lege, ce face trimitere la acest text de lege ): "In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, dupa sesizarea, in conditiile art.7, a autoritatii publice care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond."
In acest sens sunt și prevederile nr. R(89)8 din 13 septembrie 1989 Consiliului de Miniștri ai Consiliului Europei cu privire la protecția juridica provizorie in materie administrativa, prin care se solicita autoritații jurisdicționale competente ca - atunci cand executarea unei decizii administrative este de natura sa provoace daune grave, dificil de reparat, persoanele particulare cointeresate in aceasta decizie - sa ia masuri de protecție provizorii corespunzatoare, in limitele competenței sale și fara ca, astfel, sa influențeze in vreun fel soluția asupra fondului,cu atat mai mult atunci cand exista un argument juridic aparent valabil in raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
In aceste condiții, Curtea constata ca, atat din recomandarea nr. R(89)8 din 13,09,1989, evocata, cat și din cuprinsul art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, rezulta fara echivoc ca exercițiul dreptului unei persoane, fizice sau juridice, de a obține suspendarea provizorie a executarii unui act administrativ, este condiționat de indeplinirea de catre aceasta a doua condiții cumulative, respectiv condiția existenței unui caz bine justificat și condiția nevoii de a se preveni producerea unei pagube iminente, dificil sau imposibil de a mai fi reparata in viitor.
De asemenea, art.2 alin.1 lit. s ) si t ) din acelasi act normativ defineste paguba iminenta ca fiind "prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public", precum si cazurile bine justificate care constau in "imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ."
Astfel, existenta unui caz bine justificat poate fi retinuta daca din imprejurarile cauzei ar rezulta o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Practic, bucurandu-se de prezumția de legalitate, bazata, la randul sau, pe prezumțiile de autenticitate și veridicitate, actul administrativ este executoriu din oficiu, fiind el insuși titlu executoriu. Datorita acestui specific, devine necesara suspendarea executarii lui atunci cand este contestat din punct de vedere al legalitații, iar prin executare s-ar provoca o paguba persoanelor protejate prin instituția contenciosului administrativ.
Suspendarea executarii actelor administrative constituie, așadar, o situație de excepție, in cadrul careia instanta are numai posibilitatea sa efectueze o cercetare sumara a aparentei dreptului, intrucat in cadrul procedurii prevazute de lege pentru suspendarea executarii actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Cele doua condiții legale ( cazul bine justificat si paguba iminenta ) nu pot fi analizate decat impreuna, deoarece nu se poate vorbi despre un caz bine justificat daca nu se invedereaza, in același timp, iminența producerii unei pagube semnificative și reciproc, prefigurarea unei pagube iminente reprezinta un element esențial pentru a motiva existența cazului justificat, de admitere a suspendarii provizorii.
Pe langa aceste doua condiții, motivele suspendarii trebuie sa apara de la prima vedere ca fiind temeinice, astfel spus trebuie sa creeze de la inceput o indoiala puternica asupra legalitații actului contestat.
In speța, Curtea constata ca reclamantul a invocat, ca si caz bine justificat, aparenta de nelegalitate derivand din nesocotite disp. art. 36 din Legea nr. 188/1999, potivit caruia in perioada concediilor de boala, a concediilor de maternitate si a celor pentru cresterea si ingrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot inceta si nu pot fi modificate decât din initiativa functionarului public in cauza.
Acest motiv de nelegalitate apare, la o prima analiza sumara, specifica unui astfel de litigiu, ca inapt sa conduca la reținerea ca in cauza ar exista un caz bine justificat, intrucat sustinerea paratei- in sensul ca suspendarea raportului de serviciu nu reprezinta o modificare a acestui raport- pare a fi fondata si judicioasa, avand in vedere disp. art. 87 si urm. si 94 si urm. din Legea nr.188/199 rep. observandu-se ca institutiile modificarii, suspendarii si incetarii raportului de serviciu sunt tratate distinct in sectiuni diferite ale capitolului IX, iar art. 36 face referire expressis verbis numai la modificare si incetare.
Totusi, tinand seama de efectele severe ale actului administrativ- restrangere unui drept constitutional, anume dreptul la munca prev. de art. 41 din Constitutie, tinand seama ca raportul inca nu este incetat pentru ca partea sa se poata angaja in alt loc de munca- Curtea considera ca restrangerea acestui drept trebuie sa se realizeze cu respectarea prev. art. 53 din Constitutie, anume a cerintelor necesitatii intr-o societate democratica si cel al proportionalitatii, cat timp obiectivele prev. la alin. 1 din art. 53 par a fi indepplinite, suspendarea fiind prevazuta de lege- art. 94 alin. 1 lit. n ) din legea nr.188/1999, cu modificarile si completarile ulterioare ), astfel incat, pentru respectarea acestui principiu fundamental, este necesar a se verifica totusi, in procedura sumara prev. de art. 14 din Legea nr.554/2004, legalitatea actuluiin extenso, in considerarea tutoror prev. Legii nr.188/1999 relevante in speta, chiar daca reclamantul nu a facut referire expresa decat la incalcarea art. 36.
Ori, examinand aparenta de legalitate a actului, instanta constata ca exista indicii de nelegalitate prin prisma aparentei incalcari a insasi a prev. in aplicarea carora a fost emis, anume art. 94 alin. 1 lit. n ) din legea nr.188/1999 si art. 44 alin. din HG nr.1344/2007, ce stabilesc necesitatea emiterii deciziei de suspendare a raportului de serviciu numai motivat si in baza unei propuneri in acest sens a Comisiei de disciplina. Comisia de disciplina poate sa propuna, in considerarea imprejurarii ca functionarul public poate influenta cercetarea sa disciplinara, fie modificarea raportului de serviciu prin mutarea in cadrul altui compartiment sau altei structuri a institutiei si/sau masura interna de interzicere a accesului functionarului public la documentele care pot influenta cercetarea, fie suspendarea raportului de serviciu, impunandu-se motivarea concreta a optiunii pentru una din variante. Ori, raportul Comisiei de disciplina din 25.08.2009, desi indica elemente de fapt ce ar putea conduce la concluzia potentialitatii influentarii cercetarii de catre reclamant, propune in egala masura toate cele trei masuri prev. de lege, fara a se specifica in concret de ce este necesar ca reclamantul sa nu mai fie prezent la sediul unde se desfasoara sedintele Comisiei si de ce desfasurarea normala a cercetarii disciplinare nu poate avea loc printr-una din celelalte doua masuri, de exemplu mutarea temporara in cadrul alte structuri a CNPAS, cu un alt sediu decat cel unde se desfasoara activitatea Comisiei. Ori, Ordinul face numai trimitere la raport, fara a se motiva in concret masura, cu atat mai mult cu cat este cea mai dintre cele prev. de art. 44 din HG nr.1344/2007.
De asemenea, Curtea considera ca este intrunita si cerinta pagubei iminente, avand in vedere efectul actului administrativ, anume lipsirea de salariu, prejudiciul fiind unul material, viitor si previzibil.
In schimb, pretentiile constand in prejudiciul- material si moral- rezultat al actului administrativ nu pot fi acordate in prezentul litigiu, intrucat, in raport de art. 18 si 19 din Legea nr.554/2004 si ale Legii nr.188/1999, despagubirile pot fi stabilite abia dupa verificarea legalitatii pe fond a actului administrativ si anularea/constatarea emiterii unui act asimilat de catre instanta de contencios administrativ, nicidecum ca urmare doar a suspendarii actului.
Fața de considerentele expuse, Curtea constata ca dovedita cererea de suspendare din perspectiva reglementarii date de art.14 din Legea 554/2004, astfel ca cererea urmeaza a fi admisa in parte, prin respingerea restului pretentiilor, asa cum au fost precizate.
Vazand si disp. art. 274.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neintemeiata exceptia prematuritatii
Admite în parte cererea precizatoare formulată de reclamantul - G, cu domiciliul în B,-,. 58,. 2,. 4,. 37, în contradictoriu cu pârâta CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, cu sediul în B, str. - nr. 8, sector 2.
Dispune suspendarea executării Ordinului nr. 857/26.08.2009 emis de pârât până la pronunțarea instanței de fond.
Respinge restul pretențiilor.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. /Tehnored. / 4 ex.
Președinte:Radu Constantin DanielJudecători:Radu Constantin Daniel
