Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 4082/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.4082
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta - SRL prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B prin consilier juridic cu delegație la dosar și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea instanței, apărătorul reclamantei arată că a fost soluționată de către ANAF contestația administrativă formulată împotriva deciziei de impunere, prin Decizia nr.367/07.10.2009 a cărei copie o depune la dosar.
Curtea solicită apărătorului reclamantei să precizeze în raport de disp art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală dacă înțelege să conteste în prezenta cauză și Decizia nr. 367/07.10.2009 emisă de ANAF.
Acesta arată că nu înțelege la acest moment să conteste această decizie, urmând ca în termen de 6 luni să stabilească dacă va formula contestație împotriva acesteia.
Curtea, față de precizările făcute de apărătorul reclamantei și de disp. art. 218 alin.2 pr.fiscală, invocă, din oficiu, excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere și admiterea cererii de suspendare a executării raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere.
Reprezentantul pârâtei Sector 3 solicită respingerea cererii de suspendare a executării raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere arătând că a mai existat o cauză cu același obiect. Solicită admiterea excepției inadmisibilității și respingerea capătului de cerere privind anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere ca inadmisibil.
Pârâta DGFPMB, prin consilier juridic, invocă excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării cu motivarea că aceasta este a doua cerere formulată de reclamantă pentru aceleași motive. Solicită admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere arătând că singurul act administrativ care poate fi atacat în instanță este decizia de soluționare a contestației.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii de suspendare a executării.
Reprezentantul pârâtei Sector 3 solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii de suspendare a executării.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 09.04.2009, sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B solicitând suspendarea executării Raportului de Inspecție Fiscală nr.-/14.01.2009 și a Deciziei de nr.1/14.01.2009 emise de pârâtă.
În motivarea cererii întemeiată în drept pe disp. art.14 din Legea nr.554/2004 reclamanta a arătat că prin aceste acte administrative s-a stabilit că trebuie să plătească bugetului de stat suma de 1.050.575 lei.
Organul de control a calculat majorări de întârziere pe o bază de calcul eronată și anume, prin calcularea diferenței de impozite între valorile datorate și sumele declarate prin declarațiile fiscale în loc de a stabili diferențele neachitate, calculate între sumele datorate și sumele plătite conform art.120 din OG 92/2003.
Reclamanta a precizat că din suma de 1.650.282 lei reprezentând impozite, taxe, contribuții suplimentare, obligații fiscale, majorări și penalități acceptă suma de 174.560 lei, iar în ceea ce privește suma de 599.707 lei reprezentând TVA de recuperat stabilite de organul de control, susține suma de 1.049.548 lei.
Reclamanta a făcut precizări cu privire la obiecțiunile formulate pentru fiecare impozit, taxă, contribuție menționată în actele administrativ fiscale contestate și pentru majorările de întârziere și penalitățile aferente acestora.
De asemenea, a arătat că pe parcursul derulării controlului (octombrie 2008 - martie 2009), organul de inspecție nu i-a comunicat puncte de vedere, nu i-a dat posibilitatea să prezinte eventuale argumente și s-a menționat în mod neadecvat și abuziv că nu a făcut obiecțiuni cu privire la modul de desfășurare a inspecției fiscale și al constatărilor.
Prin sentința civilă nr.1521/21.04.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.06.2009 sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B solicitând suspendarea Raportului de Inspecție Fiscală nr.-/14. 01.2009 și a Deciziei de nr.1/14.01.2009 emise de pârâtă și anularea acestor acte administrative.
Reclamanta a invocat aceleași motive arătate în cuprinsul cererii de suspendare a executării ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, precizând în același timp că a formulat contestație împotriva acestor acte, dar nu a primit nici un răspuns deși trebuia soluționată până la 17.05.2009.
Suma la care a fost obligată prin aceste acte este într-un cuantum foarte mare și ar crea un dezechilibru major în activitatea societății la acest moment, reclamanta fiind supusă unei pagube iminente prin plata unei sume de bani pe care nu o datorează, în condițiile în care are de recuperat de la bugetul de stat TVA.
Au fost depuse la dosar actele administrativ fiscale contestate, precum și înscrisuri constând în contracte, facturi, chitanțe, situații lucrări, pontaje, justificări activitate, referate necesitate.
La termenul de judecată din 07.07.2009, Curtea a admis excepția de conexitate a celor două cauze dispunând conexarea dos. nr- la dosarul nr-, iar la solicitarea pârâtei s-a dispus la termenul din 13.10.2009, citarea în cauză în calitate de pârâtă a DGPMB întrucât în urma intrării în vigoare a nr.2401/29.07.2009 pentru modificarea și completarea nr.1074/2006, anexa nr.I, poziția nr.2859, competența de administrare a reclamantei revine DGPMB.
La termenul de judecată din 24.11.2009 a fost invocată excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării față de disp. art.14 alin.6 din Legea nr.554/2004, având în vedere că reclamanta a mai formulat o cerere de suspendare a executării pentru aceleași motive.
La același termen, la solicitarea instanței, reclamanta a precizat că Agenția Națională de Administrare Fiscală a soluționat contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr.1/14.01.2009, prin Decizia nr.367/07.10.2009 a cărei copie a fost depusă la dosar.
Având în vedere că a fost soluționată această contestație, instanța a solicitat reclamantei să precizeze în raport de disp. art.218 alin.2 din OG 92/2003 dacă înțelege să conteste Decizia ANAF nr.367/07.10.2009 de soluționare a contestației.
Apărătorul reclamantei a precizat că la acest moment nu contestă decizia de soluționare a contestației, ci numai cele două acte administrativ fiscale, urmând să stabilească în termenul de 6 luni prevăzut pentru contestare dacă va ataca sau nu în instanța de contencios administrativ decizia ANAF.
Față de aceste precizări, Curtea din oficiu a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării, Curtea va respinge excepția inadmisibilității invocată cu privire la această cerere reținând că potrivit art.14 alin.6 din Legea nr.554/2004, nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.
Într-adevăr, reclamanta a mai solicitat în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004 suspendarea celor două acte administrativ fiscale, cerere respinsă ca neîntemeiată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal prin sentința civilă nr.2119/20.05.2009.
Din considerentele acestei sentințe rezultă că, în mare parte, motivele invocate în cererile de suspendare vizează aceleași aspecte, însă nu reiese identitatea acestora și mai mult, cea de-a doua cerere de suspendare a executării este formulată în cadrul acțiunii având ca obiect anularea celor două acte, deci în conformitate cu disp. art.15 din Legea nr.554/2004.
Curtea apreciază că cererea de suspendare a executării este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prev. de art.14 din Legea nr.554/2004 potrivit căruia pentru suspendarea executării unui act administrativ unilateral se cer îndeplinite cumulativ două condiții și anume existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Cazul bine justificat se referă la existența unei puternice îndoieli asupra legalității actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, având în vedere prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ.
Sub acest aspect, reclamanta a invocat folosirea de către organul de control a unei baze de calcul eronate și a unei metodologii de calcul eronată pentru stabilirea sumelor reținute în actele contestate.
Aceste aspecte pot fi analizate cu ocazia soluționării cererii de anulare a actelor, instanța care soluționează cererea de suspendare a executării neavând a se pronunța asupra legalității actelor administrative, ci asupra aparenței de legalitate a acestora.
Or, din actele depuse la dosar nu rezultă că ar fi afectată prezumția de legalitate a actelor contestate, iar stabilirea metodologiei de calcul corecte care ar fi trebuit aplicată în cauză necesită analizarea unor aspecte care țin de fondul cauzei.
Reclamanta invocă totodată, R(89) adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Curtea constată că se poate ține seama de această recomandare numai în măsura în care sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de legislația internă cu privire la suspendarea executării actului administrativ.
În cauză nu se poate reține existența unui caz bine justificat în sensul art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004 și nici iminența producerii unei pagube.
Faptul că este ridicat cuantumul obligațiilor de plată stabilite în sarcina sa nu înseamnă că implicit și o pagubă iminentă, cu atât mai mult cu cât din actele depuse la dosar nu rezultă care sunt consecințele plății sumelor respective asupra bugetului de venituri și cheltuieli al societății reclamante.
Totodată, paguba ar trebui să constea într-o consecință a executării și nu în însăși executarea actului administrativ.
Curtea va admite excepția inadmisibilității cererii de anulare a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere având în vedere că deși a fost soluționată contestația administrativă împotriva deciziei de impunere, reclamanta nu a înțeles să conteste decizia ANAF nr.367/07.10.2009 de soluționare a contestației.
Potrivit art.218 alin.2 din OG 92/2003, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212, la instanța de contencios administrativ competentă în condițiile legii.
Rezultă din aceste prevederi că actul care se contestă în instanță este actul administrativ jurisdicțional emis cu ocazia soluționării contestației administrative care este obligatorie potrivit Codului d e procedură fiscală.
Odată cu analizarea legalității și temeiniciei acestuia urmează a fi examinat și actul administrativ fiscal ce a constituit obiectul contestației, precum și actele în temeiul cărora acesta a fost emis.
Curtea apreciază că obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile reglementată de Codul d e procedură fiscală implică obligativitatea contestării deciziei prin care se finalizează această procedură, în situația în care soluția este defavorabilă persoanei care a contestat actul administrativ fiscal, astfel cum rezultă din interpretarea disp. art.218 alin.2 din OG 92/2003.
Examinarea actului administrativ fiscal de către instanța de contencios administrativ se face și prin prisma considerentelor avute în vedere de organul de soluționare a contestației, nu doar în raport de motivele invocate în cererea de chemare în judecată și de constatările din actul administrativ fiscal.
Cum reclamanta contestă exclusiv decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, nu și decizia ANAF de soluționare a contestației împotriva deciziei de impunere, Curtea va respinge ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea celor două acte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în B-, - 16,.C,.6,.60, sector 3, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 3, cu sediul în B Calea nr.156, sector 2 și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, cu sediul în B-, sector 2.
Admite excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere.
Respinge ca inadmisibil acest capăt de cerere.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./5 ex.
11.12.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
