Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 4098/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4098
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D împotriva sentinței nr.1341 din 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă D prin consilier juridic și intimata reclamantă - COMERCIAL SA prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă D arată că nu s-au îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Lg.554/2004, cifra de afaceri a reclamantei fiind mult mai mare decât suma pretinsă de organul fiscal iar cu privire la cazul bine justificat, societatea beneficiază de drepturile expres prevăzute de art.82 din Lg.448/2006, dar nu există interdicția executării actului administrativ devenit titlu executoriu.
Avocat pentru intimata reclamantă - COMERCIAL SA solicită respingerea recursului, întrucât s-a făcut dovada pagubei iminente și a cazului binejustificat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj, prin sentința nr.1341 din 15 septembrie 2009, dmis cererea în parte formulată de reclamanta - " COMERCIAL"SA C în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
S-a dispus suspendarea executării actului administrativ-decizia de impunere nr. 428/27.07.2009 emisă de DGFP D - Activitatea de Inspecție Fiscală până la pronunțarea instanței de fond și s-a respins cererea cu privire la decizia nr. 429/27.07.2009 privind nemodificarea bazei de impunere.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a constatat faptul că prin raportul de inspecție fiscală nr. 4302 din data de 27.07.2009 întocmit de către D s-a stabilit o sumă suplimentară de plată prin decizia de impunere nr. 428/27.07.2009 emisă de DGFP D - Activitatea de Inspecție Fiscală, societatea reclamantă contestând suma de 110.000 lei - impozit pe profit, majorări impozit pe profit și majorări TVA.
În raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ instanța de judecată a constatat faptul că societatea reclamantă a sesizat autoritatea publică în condițiile art. 7 fiind depusă la fila 73 dovada îndepliniri procedurii prealabile.
Cu privire la prima condiție privind existența cazului bine justificat Tribunalul s-a reținut faptul că societatea reclamantă este de bună credință în sensul executării obligațiilor fiscale dovadă faptul că în ultimele trei luni anterioare controlului a achitat suma de 50.469 lei. Activele foarte mari ale societății au fost un element în plus care a dovedit rapiditatea și realitatea cu care se poate recupera creanța.
S-a reținut de asemenea faptul că societatea reclamantă în primele 6 luni a avut rulaj de 930.547 lei conform bilanțului din 30.06.2009. Pe de altă parte motivele de fond privind nelegalitatea deciziei de impunere ce privesc interpretări juridice greșite sau o aplicare necorespunzătoare a condițiile fiscale se vor analiza în cadrul contestației privind fondul cauzei.
Referitor la condiția privind existența pagubei iminente instanța de judecată a reținut faptul că o executare silită asupra bunurilor societății ar afecta activitatea acesteia creând un prejudiciu greu de înlăturat și ar bloca activitatea în sensul că ar conduce la neexecutarea contractelor ferme în derulare și crearea unor prejudicii mari pentru societate.
Având în vedere faptul că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 544/2004 privind existența cazului bine justificat și existența prejudiciului iminent tribunalul a dispus suspendarea executării actului administrativ-decizia de impunere nr. 428/27.07.2009 emisă de DGFP D - Activitatea de Inspecție Fiscală până la pronunțarea instanței de fond.
Cu privire la cererea privind suspendarea deciziei nr. 429/27.07.2009 privind nemodificarea bazei de impunere instanța de judecată a constatat faptul că prin respectiva decizie nu s-a stabilit vreo sumă de bani în sarcina societății reclamante care să creeze vreun prejudiciu iminent astfel că nu au fost îndeplinite disp. art. 14 privind posibilitatea suspendării executării unui astfel de act administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DGFP D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurenta a arătat că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 din Lg.554/2004, respectiv existența unei puternice îndoieli asupra legalității actelor contestate și a unei pagube iminente.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente recurenta a arătat că instanța de fond ar fi trebuit să verifice situația concretă a reclamantei și efectele pe care le-ar putea produce executarea silită a actului administrativ fiscal împotriva acesteia.
Astfel, din raportarea la cifra de afaceri a reclamantei, precum și alți indicatori economico financiari ai activității acesteia, se reține că actele societății și rulajul acesteia în primele 6 luni ale anului 2009 sunt mult superioare sumei pretinse de către organul fiscal, ca atare nu există pagubă iminentă
De asemenea, nu se întrunește condiția unui caz bine justificat, întrucât nu există împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Susținerea reclamantei în sensul că societatea este una protejată având încadrate persoane cu handicap, nu este de natură a înlătura executarea actului administrativ.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de recurentă și a dispozițiilor art.3041CPC, Curtea reține că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Cele 2 condiții prevăzute de art.14 din Lg.554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă sunt cumulativ întrunite în cauză, fapt reținut corect de către prima instanță.
Ca principiu, în dreptul administrativ român, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, fiind executorii din oficiu.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze analizează dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează posibilitatea suspendării unui act administrativ până la pronunțarea instanței, dată la care este consființită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Având în vedere că s-au contestat actele administrative, există o îndoială asupra legalității acestora, în același sens fiind recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională în materia administrativă.
Motivele invocate de către reclamantă referitoare la cazul bine justificat sunt de natură să producă o îndoială asupra legalității actului administrativ.
Cazul bine justificat derivă și din faptul că executarea actului administrativ se poate face înainte de finalizarea procedurilor legale, respectiv înainte ca justiția să se pronunța asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal.
Ori aceasta este de natură să producă pagube serioase cu consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
De asemenea, buna credință a reclamantei în executarea obligațiilor fiscale a fost corect reținută de instanța de fond, cu referire la condițiile existenței cazului bine justificat.
În mod corect, instanța de fond a analizat existența în speță a condiției pagubei iminente prin raportare la situația financiară a contribuabilului, respectiv prin blocajul ce ar interveni în activitatea societățiicu nenexecutarea contractelor pe care le are în derulare.
Față de considerentele arătate anterior, în,eiul art.312 alin.1 CPC, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D împotriva sentinței nr.1341 din 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehnored.2 ex.
2 noiembrie 2009
Jud.fond.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Alina Răescu, Costinel Moțîrlichie
