Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 4267/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.4267
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.12.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ASIGURĂRI SOCIALE.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 24.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate pârâtei să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 02.12.2009.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.11.2009, reclamanta a chemat în judecată pârâta Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale solicitând suspendarea Ordinului nr.975/13.10.2009 emis de pârâtă prin care s-a dispus încetarea Contractului de Management Anexă la Ordinul nr.1311/26.05.2009 al Ministrului, Familiei și Protecției Sociale, până la soluționarea fondului acțiunii în anulare.
În motivarea cererii întemeiată în drept pe disp. art.14 din Legea nr.554/2004 reclamanta a arătat că a avut calitatea de Director Adjunct al Casei de Pensii Județene G, având încheiat un contract de management care este asimilat de lege contractului individual de muncă.
. puternică asupra prezumției de legalitate a ordinului este dată de lipsa unei cauze de reziliere a contractului de management, dintre cele prev. la art.9 din contract, sens în care a invocat disp. art.2 alin.5 din HG nr.527/2009 și disp. art. 969 Cod civil.
Contractul încheiat la 26.05.2009 este valabil pentru o perioadă de 4 ani de la data încheierii dacă nu intervine o cauză de încetare a contractului dintre cele enumerate la art.9.
Ordinul în cauză este, în fapt, un ordin de revocare din funcție, neputând fi emis decât în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute de lege și de contractul de management.
Reclamanta a mai susținut că îndoiala puternică asupra prezumției de legalitate a ordinului este dată și de lipsa unei cauze legale de încetare a contractului, ordinului fiind o decizie de concediere care conform art.74 alin.1 lit.a din Codul muncii, trebuie să fie scrisă și să cuprindă motivele care determină concedierea.
Ordinul ar fi trebuit să conțină nu doar motivarea de drept, ci și motivarea în fapt, astfel încât ordinul este lovit de nulitate absolută.
El nu conține o motivație în fapt suficientă pentru încadrarea în disp. art.65 alin.1 din Codul muncii, iar motivele în drept nu au corespondență cu realitatea care protejează contractele de management în derulare cu producerea efectelor până la expirarea termenelor.
Reclamanta a precizat că OUG 105/2009 desființează, după caz, posturile de conducere la art.IV alin.1 și le reînființează la art.IV alin.3, dar în tot acest timp organigrama instituției aprobată a rămas în vigoare, postul său nefiind suprimat.
S-a invocat și faptul că începând cu data de 13.10.2009 reclamanta se afla în incapacitate temporară de muncă ce a fost constatată prin certificatul medical nr.-/13.10.2009 care a fost comunicat în aceeași zi de către Serviciul Personal din cadrul G, fiind nesocotită norma imperativă de la art.60 alin.1 din Codul muncii.
Tot sub aspectul cazului bine justificat a fost invocată și inexistența unui ordin expres privind desființarea postului în cauză, în condițiile în care în OUG nr.105/2009 se precizează "după caz".
Deși Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale este abilitat să dispună reorganizarea instituțiilor publice deconcentrate aflate în subordinea sa prin emiterea unui ordin cu privire la structura organizatorică, statele de funcții și numărul de posturi ce urmau a fi desființate în baza OUG nr.105/2009, un astfel de ordin nu a fost emis cu privire la desființarea postului ocupat de reclamantă.
Încetarea contractului de management nu fost dispusă de organul abilitat în acest sens, ci de pârâtă care nu a avut calitatea de parte a contractului și nici nu a fost mandatată în acest sens de ministerul sus menționat.
Cu privire la condiția pagubei iminente a arătat că în situația în care ordinul și-ar împlini efectele, rezultă disfuncționalități majore ale instituției prin care atribuțiile funcției nu pot fi soluționate cu celeritate de o conducere interimară sau o persoană fără experiență.
De asemenea, această pagubă este dată și de lipsa acută de personal la nivelul instituției, precum și de afectarea pe deplin a activității profesionale a reclamantei.
Au fost depuse la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: Ordinul nr.975/13.10.2009, contractul de management încheiat de reclamantă cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, plângerea prealabilă formulată împotriva ordinului, certificat de concediu medical.
La termenul de judecată din 24.11.2009 pârâta a solicitat acordarea unui nou termen față de faptul că nu a avut la dispoziție cel puțin 15 zile pentru formularea apărării, citația fiind primită la data de 17.11.2009.
Curtea a respins cererea având în vedere disp. art.1141alin.3 Cod procedură civilă care prevăd că în procesele urgente, de la data primirii citației, pârâtul trebuie să aibă la dispoziție cel puțin 5 zile pentru a-și pregăti apărarea.
Or, potrivit art.14 alin.2 din Legea nr.554/2004, cererea de suspendare a executării se judecă de urgență și cu precădere, astfel încât pârâtul a avut la dispoziție cel puțin 5 zile înainte de termen pentru a-și pregăti apărarea, fiind respectate disp. legale sus menționate.
În conformitate cu disp. art.156 alin.2 Cod procedură civilă, instanța a dispus amânarea pronunțării pentru a da posibilitate pârâtei să depună concluzii scrise, dar după închiderea dezbaterilor și rămânerea în pronunțare, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de netimbrare, excepția de prematuritate a cererii și excepția inadmisibilității pentru nerespectarea disp. art.7 din Legea nr.554/2004.
Curtea reține că potrivit art.146 Cod procedură civilă, singurele înscrisuri ce pot fi depuse de părți la dosar după încheierea dezbaterilor sunt concluzii scrise sau prescurtări scrise ale susținerilor verbale.
Nu pot fi depuse ulterior acestui moment întâmpinare, înscrisuri în probațiune, nu pot fi formulate noi cereri, astfel încât instanța nu va analiza excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinarea formulată după încheierea dezbaterilor.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține că prin ordinul nr.975/13.10.2009 emis de pârâtă s-a dispus încetarea contractului de management al reclamantei, având funcția de Director Adjunct - Direcția Stabiliri și Plăți Prestații al Casei Județene de Pensii G la data de 14.10.2009.
În preambulul ordinului sunt enumerate actele normative avute în vedere la emiterea acestuia, respectiv: Legea nr.19/2000, OUG nr.105/2009, HG 13/2004 și Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr.1636/09.10.2009 privind revocarea și numirea conducătorilor structurilor deconcentrate.
Curtea apreciază că sunt îndeplinite cumulativ în cauză condițiile prev. de art.14 din Legea nr.554/2004 potrivit căruia pentru suspendarea executării unui act administrativ unilateral se cer îndeplinite două condiții și anume: existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Cazul bine justificat se referă la existența unei puternice îndoieli asupra legalității actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, având în vedere prezumția de legalitate și veridicitatea de care se bucură actul administrativ.
Sub aspectul îndeplinirii acestei condiții, Curtea reține o motivare necorespunzătoare a ordinului, indicarea actelor normative în temeiul cărora a fost emis nefiind suficientă pentru a considera că autoritatea publică emitentă și-a îndeplinit obligația de a motiva actul administrativ.
Motivarea permite un control eficient al superiorului ierarhic asupra conținutului actului, precum și un control jurisdicțional riguros al instanțelor de contencios administrativ, ideea motivării oricărui act administrativ rezultând implicit din Constituție, cel puțin din dreptul la informație consacrat în art.31, reprezentând o obligație corelativă a autorităților administrației publice.
Pârâta nu a precizat motivele de fapt ale emiterii ordinului și nici acele prevederi din OUG 105/2009 care sunt aplicabile reclamantei, indicând cu titlu generic acest act normativ.
Tot sub aspectul cazului bine justificat se reține că ordinul a fost emis la data de 13.10.2009, dată la care reclamanta se afla în incapacitate temporară de muncă, astfel cum rezultă din certificatul de concediu medical depus la fila 30 dosar în care se menționează că reclamanta s-a aflat în concediu medical în perioada 13.10.- 22.10. 2009.
Potrivit art.IV alin.7 din OUG 105/2009 și art.III alin.7 din OUG 37/2009 contractul de management este asimilat contractului individual de muncă, astfel încât reclamantei îi sunt aplicabile disp. art.60 alin.1 lit.a din Codul muncii conform cărora concedierea nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical.
De asemenea, Curtea constată că OUG 105/2009 a abrogat OUG 37/2009, dar a preluat integral conținutul acesteia.
Cu ocazia exercitării controlului de constituționalitate asupra legii de aprobare a OUG nr.37/2009, Curtea Constituțională a reținut că OUG nr.37/2009 afectează grav activitatea tuturor instituțiilor publice ale statului vizate de acest act normativ, ceea ce contravine disp. art.115 alin.6 din Constituție.
Totodată, s-a reținut că ordonanța afectează statutul juridic al unor funcționari publici de conducere stabilit prin Legea nr.188/1999, lege adoptată de Parlament în conformitate cu disp. art.73 alin.3 lit.j din Constituție care stabilește că statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.
În condițiile în care OUG 105/2009 preia integral conținutul OUG 37/2009, rămân valabile criticile de neconstituționalitate reținute de Curtea Constituțională care a observat o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ teritoriale, mai precis la nivelul județelor și punerea în discuție a regimului constituțional și legal actual al funcției publice.
Toate aceste aspecte conturează existența unui caz bine justificat în sensul art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004.
Este îndeplinită și condiția privind paguba iminentă, astfel cum este aceasta definită de art.2 alin.1 lit.ș din aceeași lege, pagubă reprezentată atât de prejudiciul material suferit prin încetarea contractului de management, cât și de afectarea gravă a activității instituției, respectiv a direcției la care reclamanta deținea funcția de conducere, schimbarea din această funcție intervenind la mai puțin de 5 luni de la data numirii, aceste schimbări survenite la intervale mici de timp fiind de natură să perturbe funcționarea autorității publice.
De altfel, la o astfel de afectare a activității s-a referit și Curtea Constituțională la momentul analizării constituționalității legii de aprobare a OUG nr.37/2009, aceleași consecințe fiind produse și de OUG nr.105/2009 care are același conținut cu ordonanța pe care a abrogat-
În consecință, constatând îndeplinite condițiile prev. de art.14 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite cererea și va dispune suspendarea executării Ordinului nr.975/13.10.2009 emis de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta, domiciliată în G,-, județul G, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu sediul în B- sector 2.
Dispune suspendarea executării Ordinului nr.975/13.10.2009 emis de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 05 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./4 ex. 11.12.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
