Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 43/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- -
SENTINȚA NR. 43/CA/2009 -
Ședința publică din 9 martie 2009.
PREȘEDINTE: Daniela Sotoc judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii de contencios administrativ, în primă instanță, introdusă de reclamanta- -cu sediul în S M- în contradictoriu cu pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în S M, Romană nr.3-5 având ca obiectsuspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reclamanta - - SMp rin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.1988/20.01.2009 emisă de Baroul Satu Mare - cabinet individual, lipsă fiind pârâta S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.-/19.01.2009 plus 0,3 lei timbru judiciar, după care:
Reprezentantul reclamantei susține cererea și arată că nu are alte cereri de formulat, cauțiunea de 500 lei a fost achitată existând dovada plății la dosar.
Nefiind alte probe, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare a executării actului atacat până la soluționarea contestației formulate împotriva actului fiscal și pronunțarea hotărârii instanței de fond pentru motivele arătate în scris în acțiune, arătând în esență că pârâta a fost obligată să-i ramburseze reclamantei o anumită sumă de bani ceea ce nu a făcut procedând însă la efectuarea unui nou control pentru aceeași perioadă controlată deja stabilind în sarcina reclamantei noi datorii de peste 5 miliarde lei, fiind evident că tot controlul și suma stabilită este o manevră nelegală iar blocarea conturilor reclamantei duce la producerea unor pagube iminente, fiind întrunite condițiile admisibilității cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat pentru preîntâmpinarea producerii unor prejudicii grave și iremediabile.
CURTEA DE APEL
DE LIBERÂND:
Constată că, prin cererea înregistrată la Tribunalul Satu Mare la data de 20.01.2009, reclamanta - - S a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală nr.-/16.12.2008 și a Deciziei de impunere nr.878/16.12.2008 până la soluționarea contestației și pronunțarea hotărârii instanței de fond,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii arată că în perioada 01.01.2003,31.07.2006, organele de control ale pârâtei au verificat societatea sub aspectul colectării, deducerii și restituirii de TVA, refuzându-i dreptul la rambursarea unei sume de 48.990 lei, rezultatele controlului fiind cuprinse în raportul de inspecție fiscală 75303/2006, contestat ulterior și anulat irevocabil prin hotărâri judecătorești.
Mai arată reclamanta că, pârâta a efectuat un nou control la societate începând cu data de 20.10.2008, acest control având un caracter de inspecție fiscală totală, vizând în bună măsură și perioada supusă verificării prin primul control și prin actele a căror suspendare o solicită, s-au reținut obligații la plată pe baza unor aprecieri arbitrare, după criterii neprecizate.
În baza deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală s-a procedat la blocarea conturilor societății, astfel că se impune grabnic suspendarea actelor administrativ fiscale menționate, în caz contrar s-ar produce o pagubă care nu s-ar putea înlătura și a cărei efecte ar consta în mod implicit în blocarea întregii activități.
În drept invocă dis part.14 din Legea nr.554/2004 raportat la art.185 alin 2 din Codul d e procedură fiscală.
Pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul Satu Mare prin sentința nr. 46/CA/29.01.2009, a dmis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii reclamantei în favoarea Curții de Apel Oradea, cu motivarea că, otrivit p. art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, litigiile care privesc taxe și impozite mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Curtea de Apel analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr.878/16.12.2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. -/2008 au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă de 591.886 lei.
În baza art.215 cod procedură fiscală reclamanta a fost obligată de către Tribunalul Satu Mare să depună o cauțiune de 500 lei, reclamanta conformându-se acestei dispoziții.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art.1 alin.1 și art.14 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ, este necesar, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ, să fie întrunite cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar dovedirea efectivă a unei împrejurări conexe actului atacat care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei".
Potrivit art. 2 lit. t, cazuri bine justificate reprezintă " împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
Analizând susținerile reclamantei, instanța apreciază că în cauză aceasta nu a dovedit existența unui caz bine justificat, împrejurarea că s-a admis o acțiune a reclamantei în contencios administrativ și s-au anulat deciziile DGFP nefiind de natură să ducă în mod necesar la concluzia că prezentul act de control ar fi nelegal, acesta vizând alte aspecte de natură fiscală decât raportul de inspecție fiscală nr.75303 din 9.10.2006.
De asemenea susținerea reclamantei că s-a declanșat din partea pârâtei o adevărată campanie de represalii împotriva sa pentru curajul de a cere în justiție anularea raportului fiscal, nu poate fi reținută de către instanță fiind o simplă afirmație nedovedită.
Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada unui caz bine justificat care să determine suspendarea executării actului administrativ, instanța nu va mai analiza îndeplinirea celei de a doua condiții, având în vedere că, așa cum s-a arătat mai sus, cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ.
Văzând că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta- -cu sediul în S M-, de suspendare a executării deciziei de impunere nr.878/16.12.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr.100.101/16.12.2008 emise deDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M,cu sediul în S M, Romană nr.3-5.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 martie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
red.sent.
tehnored.4 ex.în 17. 03.2009.
2 com.
recl - - - S M-
pârâta-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, Romană nr.3-5.
Președinte:Daniela SotocJudecători:Daniela Sotoc
