Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 443/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 443/2008
Ședința publică de la 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi au fost pe rol judecarea recursurilor declarate de recurentele-pârâte DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE I, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr. 1/CF din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata-reclamantă SC SRL P N, avocat, lipsă fiind reprezentanții recurentelor-pârâte.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru intimata-reclamantă SC SRL PNd epune la dosar împuternicire avocațială, chitanță onorariu avocat, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 25.02.2008, pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. 4234/P/2007, Decizia nr. 14/10.01.2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, Decizia nr. 15/10.01.2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- și Decizia nr. 383/11.05.2006, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr. 1228/2006.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri cu privire la cele două recursuri declarate în cauză.
Avocat pentru intimata-reclamantă SC SRL P N, având cuvântul, arată că ambele recursuri formulate în cauză sunt vădit neîntemeiate, motiv pentru care solicită respingerea lor, cu obligarea la plata de cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
În continuare, arată că, societatea reclamantă se judecă cu cele două recurente din cauză din anul 2004 referitor la importurile de din Olanda, au existat numeroase dosare, ultimele două hotărâri pronunțate de această instanță, respectiv deciziile nr. 14 și 15, fiind două recursuri admise, anulate deciziile contestate, constatându-se că nu datorăm aceste taxe vamale.
Cu toate acestea, în anul 2007 organele de control au mai efectuat un alt control, din toate importurile efectuate fiind reținute un număr de patru, motivat de faptul că existau diferențe la valorile din facturile furnizoare din Olanda și cele prezentate la autoritățile vamale române, emițându-se în acest sens un proces-verbal și o decizie de regularizare, această situație fiind identică și în celelalte hotărâri care au existat pe rolul acestei instanțe și prin care s-a constatat că nu datorăm aceste diferențe. - arată că în cazul de față diferența este că autoritatea emitentă a actelor a trecut la executarea lor, astfel că, în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ s-a solicitat suspendarea executării actului administrativ, ceea ce s-a și obținut la instanța de fond. Referitor la invocarea de către recurentă a faptului că nu s-a achitat o cauțiune, arată că art. 14 din lege nu prevede plata unei cauțiuni, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 403 Cod procedură civilă. De asemenea, mai arată că, în situația în care această cauțiune ar fi fost stabilită de către instanță, reclamanta ar fi achitat-
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a N, arată că aceasta are calitate procesuală, contestația formulată de reclamantă fiind adresată acestei instituții.
Față de acestea și având în vedere că în mod legal instanța de fond a admis cererea de suspendare a actului administrativ până la soluționarea acțiunii în anulare, se impune respingerea celor două recursuri, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
S-au declarat dezbaterile închise.
A:
- deliberând -
Asupra recursurilor în materia contenciosului administrativ - fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1/CF/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a fost admisă cererea formulată de reclamanta P N, în contradictoriu cu pârâtele - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I și Direcția Generală a Finanțelor Publice N și s-a dispus suspendarea executării procesului verbal nr.16433/CUI/18.09.2007 și a deciziei pentru regularizarea situației nr.16433/CUI/18.09.2007 emise de - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta PNa solicitat suspendarea executării procesului verbal nr.16443/CUI/18.09.2007 și a Deciziei pentru regularizarea situației nr.16443/CUI/18.09.2007, acte administrative emise de Direcția Regională pentru Accize și Taxe Vamale
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice Deși pârâta a invocat faptul că drepturile de import - taxe vamale, taxa pe valoare adăugată datorată în vamă, precum și accesoriile fiscale aferente - reprezintă venituri ce sunt administrate de organele vamale, contestațiile împotriva actelor administrative vamale sunt soluționate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Această instituție s-a și pronunțat prin Decizia nr.407/23.11.2007 asupra contestației având ca obiect procesul verbal nr.16443/CUI/18.09.2007, precum și Decizia pentru regularizarea situației nr.16443/CUI/18.09.2007. Prin Decizia nr.407/23.11.2007 Direcția Generală a Finanțelor Publice Nad ispus suspendarea soluționării contestației formulată de P N cu referire la obligații vamale în sumă de 123.718 lei.
În consecință, excepția invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, este fondată, având în vedere și faptul că hotărârea pronunțată trebuie să fie opozabilă pârâtei.
Asupra cererii de suspendare formulată, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Astfel de măsură se justifică dacă actul administrativ conține dispoziții care, dacă ar fi aduse la îndeplinire mai înainte de exercitarea de către instanță a controlului de legalitate, ar produce consecințe grave, pagube iminente.
Posibilitatea producerii unei pagube iminente este o chestiune de fapt lăsată de legiuitor la aprecierea judecătorului. Măsura suspendării are caracter de protecție împotriva eventualelor abuzuri care poate fi săvârșit de autorități în raport cu persoanele juridice.
Față de acțiunea reclamantei și actele dosarului, instanța a apreciat că cererea formulată de PNe ste întemeiată, întrucât prin punerea în executare a procesului verbal nr.16433/CUI/18.09.2007 și Deciziei pentru regularizarea situației nr.16433/CUI/18.09.2007 s-ar produce pagube însemnate în patrimoniul societății reclamante, cu consecința asupra blocării activității acesteia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I și Direcția Generală a Finanțelor Publice N, scutite de plata taxei de timbru în temeiul dispozițiilor art.17 din Legea -.
În motivarea recursurilor a fost invocată împrejurarea că instanța a dispus suspendarea executării actului administrativ fără să stabilească un cuantum al cauțiunii și fără să pună în vederea reclamantei depunerea acesteia, încălcându-se dispozițiile OG92/2003, ale Codului d e procedură civilă. Totodată, recurenta Nac riticat hotărârea primei instanțe cu privire la respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că potrivit dispozițiilor art.32 Cod procedură fiscală drepturile vamale stabilite prin actele a căror suspendare s-a solicitat sunt în stricta administrare a organelor vamale, N având competența doar de a soluționa pe cale administrativă, contestațiile împotriva actelor emise de organele vamale, potrivit dispozițiilor art.209 Cod procedură fiscală. Cu privire la fondul cauzei s-a susținut neîndeplinirea condiției prevăzute de art.14 din Legea 554/2004 referitoare la dovada pagubei iminente.
Legal citată, intimata - reclamantă P N, a fost reprezentată în fața instanței și a solicitat respingerea recursurilor, susținând că dispozițiile art.14 din Legea 554/2004 nu stabilesc obligația de plată a cauțiunii, iar dispozițiile art.403 Cod procedură civilă sunt inaplicabile în cauză. Pe de altă parte, s-a susținut că, în situația în care această cauțiune ar fi fost stabilită de instanță, reclamanta ar fi plătit- Cu privire la calitatea procesuală a Ns -a arătat că pârâta o justifică, contestația formulată de reclamantă fiind adresată acesteia.
Pentru susținerea apărării au fost depuse înscrisuri.
Examinând recursurile promovate pentru motivele arătate, în condițiile art.304, 3041Cod procedură civilă, instanța le apreciază ca fiind fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.:
Formularea cererii de suspendare a executării actului administrativ întemeiate pe dispozițiile art.14 din Legea 554/2004 cu modificările și completările ulterioare este supusă, în cazul actului administrativ fiscal, și condițiilor speciale prevăzute de dispozițiile art.215 Cod procedură fiscală. Astfel, dispozițiile speciale din materia contenciosului fiscal impun depunerea cauțiunii, al cărei cuantum se stabilește în funcție de caracterul evaluabil al obiectului cererii.
În aceste împrejurări, obligația depunerii cauțiunii reprezintă o condiție specială de exercițiu a acțiunii, prevăzută cu caracter imperativ de dispozițiile art.215 al.2 Cod procedură fiscală.
Având în vedere și natura juridică a obligației de plată a cauțiunii, de garanție pentru acoperirea pagubelor ce ar rezulta din luarea măsurii de suspendare, împrejurarea că prima instanță nu a stabilit cuantumul cauțiunii, impuse de dispozițiile legale arătate, fără a constitui un element de culpă a reclamantei, reprezintă un aspect de nelegalitate a hotărârii de suspendare pronunțate.
În consecință, neîndeplinirea acestei condiții speciale de exercițiu a cererii de suspendare atrage inadmisibilitatea acestei cereri.
Cum problema calității procesuale pasive a pârâtei N presupune examinarea îndeplinirii condiției generale de exercițiu privind calitatea procesuală, constatarea neîndeplinirii condiției speciale privind cauțiunea, ce are prioritate, face inutilă analizarea motivului de recurs privitor la respingerea de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei
Situația este similară și în privința motivelor de recurs referitoare la fondul cererii de suspendare.
În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 al.1,3 coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile, va fi modificată în tot sentința recurată în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurentele-pârâte DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE I, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în I,-, județul I și de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, cu sediul în P N,- bis. județul N, împotriva sentinței civile nr. 1/CF din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P N, cu sediul în P N,-, -. 2,. 30, județul
Modifică în tot sentința civilă nr. 1/CF/16.01.2008 a Tribunalului Neamț.
Respinge cererea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Cu opinia separată a judecătorului --- -.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
OPINIE SEPARATĂ
Soluția care se impunea a fi dată este aceea de respingere a recursului formulat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I și de admitere a recursului formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice N, cu consecința modificării în parte a hotărârii, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte și a respingerii, pentru acest motiv, a cererii de suspendare în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice
▪ Cu privire la motivul comun celor două recursuri, referitor la neplata cauțiunii, se rețin următoarele:
Art. 215 alin. (2) teza a II-a din Codul d e procedură fiscală stabilește că instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal dacă titularul cererii depune o cauțiune a cărei valoare a trebuie fixată astfel încât să nu depășească 20% din cuantumul sumei contestate. Prin urmare, la momentul formulării cererii de suspendare al cărei obiect este evaluabil în bani, reclamantul nu poate face dovada plății cauțiunii, cuantumul acesteia urmând a fi fixat de instanța de judecată la prima zi de înfățișare.
Neîndeplinirea acestei condiții este sancționată, într-adevăr, cu respingerea cererii ca inadmisibilă. Însă, atunci când neplata cauțiunii este invocată pentru prima dată în calea de atac a recursului sancțiunea inadmisibilității nu poate fi aplicată fără a îngrădi exercitarea accesului liber la justiție garantată constituțional prin art. 21.
Nici Codul d e procedură civilă, nici Codul d e procedură fiscală nu definesc cauțiunea și nici scopul acesteia. Prin deciziile prin care au fost soluționate excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală privind plata cauțiunii (deciziile nr. 641/28.06.2007, 1039/13.11.2007 ), Curtea Constituțională a identificat o dublă finalitate a condiționării suspendării executării actului administrativ fiscal de depunerea unei cauțiuni. Astfel, curtea a statuat că depunerea cauțiunii se impune pentru prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea executării, precum și pentru protejarea intereselor legitime ale creditorilor, legate de executarea cât mai operativă a creanțelor lor. Instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării actului administrativ fiscal, are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.
În cauză, aplicarea sancțiunii inadmisibilității se face fără a se ține seama de una dintre aceste două finalități și anume evitarea exercitării în mod abuziv a drepturilor procesuale. În condițiile în care - ținând seama de specificitatea instituției cauțiunii, respectiv de faptul că stabilirea cuantumului acesteia se face de către instanța de judecată, astfel încât să nu depășească 20% din cuantumul sumei contestate - prima instanță nu a stabilit o astfel de cauțiune (și nici unul dintre pârâți nu a invocat neîndeplinirea acestei obligații) nu se poate reține că neplata acesteia este consecința exercitării abuzive de către reclamant a dreptului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul Legii nr. 554/2004.
Dimpotrivă, prin admiterea recursurilor și respingerea, ca inadmisibilă (pentru neplata cauțiunii), a cererii de suspendare se ajunge la sancționarea reclamantului pentru încălcarea de către instanța de judecată a normelor de procedură, astfel că abuzul nu poate fi circumscris comportamentului procesual al reclamantului. Doar în condițiile în care instanța ar fi stabilit o cauțiune și reclamantul nu ar fi plătit-o, cererea sa ar fi trebuit să fie respinsă ca inadmisibilă. Dacă, prin analogie, s-ar avea în vedere dispozițiile legale care reglementează taxa judiciară de timbru trebuie observat că legiuitorul nu sancționează în căile de atac neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru în fazele procesuale anterioare (art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997) tocmai pentru a nu sancționa partea pentru o greșeală a instanței de judecată; și aceasta în condițiile în care dispozițiile privitoare la taxă judiciară de timbru sunt mult mai energice, în sensul plății lor anticipate, dat fiind cuantumul dinainte determinat sau determinabil de către parte (în cazul acțiunilor evaluabile în bani) a cuantumului taxei.
Față de cele ce preced, inadmisibilitatea acțiunii nu putea reținută de instanța de recurs pentru o obligație procesuală pentru a cărei neîndeplinire culpa nu aparține reclamantului, ci instanței de judecată care era ținută să stabilească cuantumul cauțiunii.
▪ În ceea ce privește modul de soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice N se constată că hotărârea tribunalului este greșită.
Pe de o parte, este de constatat că reclamanta nu a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice N, prin cererea cu care a fost investit Tribunalul Neamț solicitându-se suspendarea executării procesului-verbal nr. 16433/CUI/18.09.2007 și a deciziei de regularizare a situației nr. 16443/CUI/18.09.2007 emise de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Pe conceptul întocmit pentru primul termen de judecată - termen la care cauza a și fost soluționată - compartimentul instanței care l-a realizat a trecut, în calitate de pârât, Direcția Generală a Finanțelor Publice N, iar instanța nu a sesizat și corectat această greșeală.
Pe de altă parte, în cauză s-a solicitat suspendarea unor acte emise de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, competența de executare a acestora revenind organelor vamale. Prin urmare, calitatea Direcției Generale a Finanțelor Publice N nu are, pe plan procesual, un corespondent în planul dreptului material devenit litigios. Doar în cadrul acțiunii în contencios administrativ direcția județeană a finanțelor publice ar putea avea calitate procesuală, în cazul în care, pe lângă anularea actelor administrativ fiscale emise de organele vamale, s-ar solicita și anularea deciziei prin care organele fiscale soluționează contestația administrativă.
▪ În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 se constată că recursul formulat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale nu cuprinde vreo motivare, mărginindu-se la afirmația generală că aceste condiții nu sunt îndeplinite. În privința celuilalt recurs, motivele invocate sub acest aspect sunt de prisos a fi analizate, dat fiind faptul că partea care le-a invocat nu are calitate procesuală.
Judecător - - -
Red.
Red.- - 20.06.2008
Tehnored.- - ex.3
20/23.06.2008
Tehnored. op.sep. /1.07.2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
