Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 4443/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4443
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat Judecător
- - - - Judecător
- - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C, împotriva sentinței nr. 1344 din data de 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta Asociația și
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C și avocat pentru intimata reclamantă Asociația și
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Avocat pentru intimata reclamantă Asociația și I depune delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice D în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare ca fiind netemeinică și nelegală.
Avocat pentru intimata reclamantă Asociația și I solicită respingerea recursului fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise și practică judiciară.
CURTE
Asupra recursului de față;
Prin Sentința nr. 1344 din data de 22 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja admis cererea formulată de reclamanta Asociația și I în contradictoriu cu pârâta DGFP D în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice
A dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 61117 din data de 30 iunie 2009 emisă de ANAF - DGFP D - C până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin decizia de impunere nr. 61117 din 30.06.2009 emisă de - D Administrația Finanțelor Publice C au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații de plată reprezentând în cuantum de 190.239 lei și respectiv majorări de întârziere aferente în cuantum de 171.269 lei, în total o obligație fiscală de 361.508 lei, fiind pornită și executarea silită și emise somațiile cu nr. - în dosarul fiscal 68.087 din 25.08.2009.
Potrivit disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Cu privire la prima condiție a cazului bine justificat se reține faptul că din analiza actelor administrativ fiscale ce trimit la unele texte de lege din codul fiscal, care intră în contradicție cu art. 3 din codul comercial ce definește actele de comerț, într-o altă interpretare decât organul fiscal, de faptul că natura terenurilor construibile sau neconstruibile este lăsată la aprecierea inspectorului fiscal, respectiv aplicarea sau nu a unor obligații fiscale, sau aplicarea de majorări de întârziere pentru pretinse obligații la care nu a fost stabilită o scadență sunt împrejurări de natură a contura suspiciuni relative la temeinicia acestora. De asemenea, nu sunt indicate pentru fiecare perioadă supusă controlului dispozițiile din Codul Fiscal în vigoare și incidente la fiecare perioadă fiscală verificată. Tribunalul apreciază ca îndeplinită această condiție iar apărările de fond formulate de către reclamanți urmează a face obiectul cauzei în fond al litigiului.
Referitor la existența condiției privind prevenirea pagubei iminente se reține faptul că a fost emisă somația nr. -/32823 în dosarul fiscal 68087 din data de 25.08.2009 prin care a fost adusă la cunoștință obligația ca în termen de 15 zile să fie achitată datoria bugetară, pârâții urmând a proceda la executarea silită, fiind dispusă anterior înființarea sechestrului asiguratoriu asupra unor bunuri imobile, fiind încheiate procese verbale de sechestru, acte la care reclamanta nu a fost convocată și s-au făcut evaluări unilaterale.
Prin urmare suma cu valoare semnificativă ce urmează a fi recuperată silit prin vânzarea bunurilor imobile determină iminența pagubei, condiție necesară pentru a se dispune suspendarea efectelor actelor administrative fiscale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că suspendarea actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine când legea o prevede, dar in limitele și condițiile anume reglementate de aceasta.
Pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrativ - fiscale, în afară de condiția legală privind plata cauțiunii, practica judiciară în materie este unanimă în a aprecia că trebuie îndeplinite cumulativ și condițiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004 respectiv, să fie un caz bine justificat și existența pagubei iminentă.
În legătură cu noțiunea de pagubă iminenta, chiar Legea nr. 554/2004, la art.2, lit.s o definește ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil, ceea ce in speța nu este dovedit.
Referitor la paguba iminentă s-a convenit în practică și doctrină să se aibă în vedere prejudiciul efectiv, cât și o perturbare a funcționării respectivului contribuabil.
Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezulta nici prejudiciul efectiv, cu atât mai mult perturbarea activității contribuabililor respectivi.
Din modul de redactare a dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004, rezultă că cele doua condiții trebuie îndeplinite cumulativ, iar în speță nu s-a făcut dovada cazului bine justificat.
S-a arătat că, aceste condiții se determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat, fără a exista pericolul producerii unei pagube și invers, despre iminența pagubei, în absența caracterului bine justificat al cazului.
Cazul bine justificat presupune ca, pe baza pagubei iminente, reclamanta ar fi trebuit să dovedească împrejurări care să fie legate de efectele actului contestat, împrejurări care să fie justificate.
In cauza instanța de fond nu a motivat care ar fi acele împrejurări de fapt si de drept care sunt de natura să creeze o îndoiala serioasa cu privire la prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ emis pe baza si in aplicarea legii, simpla contestare a actului administrativ de către reclamantă, nefiind în măsură să constituie prin ea însăși, un motiv de îndoiala serioasa in privința legalității acestuia, in sensul legii.
S-a mai susținut că împrejurarea reținută de instanța de fond, că actul administrativ nu ar conține temeiul de drept care a determinat calculul obligațiilor respective este total nefondată.
S-a susținut că Decizia de impunere cuprinde ca temei juridic dispozițiile legale din Codul fiscal aplicabile situației de fapt stabilită pentru reclamantă.
Afirmațiile reclamantei, reținute de instanță, au un caracter evaziv și nu sunt de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actului administrativ contestat.
Instanța de fond a reținut în mod eronat că nu ar fi fost stabilită o scadență pentru obligațiile fiscale deși decizia de impunere precizează în mod clar, la rubrica "Termene de plată", data scadenței obligației de plată și, implicit, data de la care se vor calcula accesorii.
Reclamanta nu a adus argumente de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actului administrativ contestat, acesta nefiind analizat nici in procedura prealabilă.
Asupra acestui aspect instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel.
De altfel prin acțiunea introductivă reclamanta a susținut în mod eronat că numai cuantumul obligațiilor fiscale este suficient pentru a dovedi îndeplinirea acestei condiții.
Reclamanta nu putea demonstra producerea unui prejudiciu in patrimoniul ei prin simpla înșiruire a unor etape parcurse de organele fiscale în încercarea de a recupera prejudiciul produs bugetului de stat.
Instanța de fond trebuia să verifice situația concretă a reclamantei și efectele pe care le-ar putea produce executarea silita a actului administrativ - fiscal, împotriva acesteia.
Dar, aceasta verificare nu se putea face decât pe baza probelor existente la dosarul cauzei, ori in speță nu au fost prezentate documente care să permită analizarea situației de fapt referitoare la prejudiciu.
În consecința, simpla afirmație că, prin executarea actelor administrativ - fiscale, reclamanta ar fi grav prejudiciată, nu putea conduce la îndeplinirea celor doua condiții.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se constată că aceasta este nefondat în considerarea următoarelor aspecte:
Din interpretarea prevederilor art. 14 din rezultă că pentru admiterea cererii de suspendare a executării este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența unei pagube iminente și existența unui caz bine justificat.
Astfel, în aprecierea îndeplinirii primei cerințe, anume aceea a existenței unei pagube, în mod temeinic prima instanță a pornit de la premisa că demararea procedurii executării silite instituie prin ea însăși o prezumție de iminență a prejudiciului.
Coroborând acest aspect cu suma ce reprezintă obiectul cererii de suspendare și care urmează a fi executată, 361.508 lei, reținută ca fiind semnificativă, se constată că în cauză poate fi reținută iminența pagubei, condiție necesară pentru a se dispune suspendarea actelor administrativ fiscale.
Existența unui cuantum "mare" al creanței nu justifică aprioric acordarea suspendării însă acest element a fost analizat corespunzător de prima instanță subsumat noțiunii de pagubă iminentă și coroborat cu celelalte elemente care trebuiesc analizate pentru a se determina dacă în cauză se poate reține existența unui astfel de prejudiciu, reținându-se în mod corespunzător că există suficiente elemente de natură să conducă la concluzia că în situația executării imediate a creanței societatea reclamantă ar putea fi adusă în situația imposibilității continuării activității.
Aprecierea existenței cazului bine justificat care să permită suspendarea executării unui act administrativ fiscal se realizează de către instanța de judecată potrivit dreptului intern prin prisma analizei legalității sau nelegalității aparente a acestuia.
În mod corespunzător însă prima instanță a analizat existența cazului bine justificat și prin faptul că procedura administrativă nu a fost finalizată iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității creanței constatate prin actul fiscal reprezintă un motiv întemeiat de suspendare a executării acestui act.
În acest context, fiind în discuție plata unei sume apreciabile, măsura suspendării executării actului fiscal de impunere apare ca fiind mai oportună decât soluția neinstituirii suspendării, în această din urmă ipoteză situația economico - financiară a reclamanților putând fiind grav afectată prin raportare la situația pârâtei care își pot valorifica oricând creanța.
intereselor părților poate fi privită și ca o aplicație particulară a principiului proporționalității consacrat de art. 5 din ca principiu general al sistemului comunitar. Aceasta înseamnă că la soluționarea cererii de suspendare a unui act administrativ fiscal instanța de judecată trebuie să analizeze dacă interesul reclamantului de a fi amânată executarea actului de impunere până la pronunțarea instanței de fond este sau nu mai puternic decât interesul statului de a se executa actul la scadență, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale.
Deși unul dintre principiile dreptului administrativ este acela al executării din oficiu a actelor administrative întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate, atâta timp cât instanța de judecată, urmare a contestării actului administrativ, este în curs de verificare a legalității acestuia, este echitabil ca acesta să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Se are în vedere și că soluția de admitere a cererii de suspendare formulată de intimata reclamantă a fost corect argumentată de prima instanță atât prin raportare la dispozițiile legii interne - art. 14 din Legea nr,554/2004 modificată - cât și prin raportare la normele europene, respectiv deciziile Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei exprimate sub formă de recomandări către statele membre, cu referire la concretă la nr. R/89/8/13 septembrie 1989 privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ și la nr. 16/2003 privind executarea deciziilor administrative și a celor judiciare în materia dreptului administrativ.
Este evident că soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de măsură de protecție provizorie ce a constituit preocuparea Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei în nr. R/89/8/13 septembrie 1989, prin care s-a subliniat că măsurile de protecție provizorie nu vor influența în nici un fel decizia ce urmează a fi luată de instanța sesizată pentru contestarea actului administrativ.
Se are în vedere și că prevederile Codului d e procedură fiscală sunt în măsură să ofere protecție și organului fiscal care are posibilitatea de a institui măsuri asigurătorii (art. 126 și următoarele) și că suspendarea actelor administrative nu este de natură să determine și suspendarea aplicării de majorări de întârziere pentru debitele restante.
Având în vedere și faptul că suspendarea executării actului administrativ este un mijloc pentru asigurarea respectării principiului legalității care guvernează întreaga activitate a administrației publice, se va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat, în raport și de dispozițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C, împotriva sentinței nr. 1344 din data de 22 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta Asociația și
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2009.
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat - - - | JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie - - | JUDECĂTOR 3: Alina - |
Grefier, |
Red. CM/2ex
19.11.2009
Jud fond
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Costinel Moțîrlichie, Alina
