Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 449/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.449
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.01.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta personal și asistata de avocat avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție excepția lipsei de obiect a primului capăt de cerere invocată prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției.
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității primului capăt de cerere invocată prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității punctului 2 din cererea precizată.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției arătând că a depus la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile și cu privire la Ordinul nr.517/2009.
Curtea acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea acțiunii și suspendarea executării celor două ordine arătând că acestea au fost date cu încălcarea Statutului funcționarilor publici. În ceea ce privește capătul doi de cerere, arată că la organizarea concursului au fost multe inadvertențe, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.11.2009, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale solicitând suspendarea Ordinului nr.1945/08.10.2009 emis de pârât, până la soluționarea fondului acțiunii în anularea acestui ordin, precum și suspendarea efectelor concursului din 22.10.2009 pentru ocuparea funcției de director coordonator al G, organizat în baza OUG 105/2009.
În motivarea cererii întemeiată în drept pe disp. art.14 din Legea nr.554/2004, reclamanta a arătat că există o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate a ordinului constând în lipsa unei clauze de reziliere a contractului de management nr.37//01.07.2009, dintre cele prev. la art.10 din contract, căruia îi este aplicabil art.969 Cod civil, întrucât acesta este asimilat de lege contractului individual de muncă.
Reclamanta a invocat în acest sens disp. art.2 alin.5 din HG nr.527/2009, conform cărora contractul de management se reziliază în cazul neîndeplinirii obligaților prev. de acesta, susținând că ordinul este nelegal, fiind dat cu nerespectarea acordului părților consimțit prin încheierea contractului.
Acest contract era valabil pentru o perioadă de un an de la data încheierii lui, ordinul contestat fiind, de fapt, un ordin de revocare din funcția pe care o ocupă ce nu poate fi emis decât în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor prevăzute de lege și de contractul de management.
Tot sub aspectul cazului bine justificat a fost invocată lipsa unei cauze legale de încetare a contractului, ordinul fiind asimilat unei decizii de concediere care, potrivit art.74 alin.1 lit.a din Codul muncii, trebuie să fie scrisă și să cuprindă motivele care determină concedierea.
Or, ordinul nu conține o motivație în fapt suficientă pentru încadrarea acestei situații la disp. art.65 alin.1 din Codul muncii, iar motivele de drept nu au corespondență cu realitatea care protejează contractele de management în derulare cu producerea efectelor până la expirarea termenelor.
S-a mai susținut că desființarea locului de muncă nu este efectivă întrucât simultan s-a inițiat concursul privind încadrarea unei alte persoane pe acest post, nu este serioasă, fiind emisă decizia din considerente pur politice.
OUG 105/2009 desființează posturile de conducere la art.IV alin.1 și le reînființează la art.IV.3, dar în tot acest timp organigrama instituției a rămas în vigoare și astăzi, postul ocupat de reclamantă nefiind suprimat.
Reclamanta a precizat că decizia de concediere nu are specificate termenul în care poate fi contestată și instanța competentă, sancțiunea fiind nulitatea absolută, iar îndoiala puternică asupra prezumției de legalitate a ordinului este dată și de inexistența unui ordin expres privind desființarea postului în cauză, în condițiile în care OUG nr.105/2009 se precizează "după caz".
Chiar dacă OUG 105/2009 ar fi considerată decizia organului competent să dispună desființarea și reînființarea postului ocupat de reclamantă, se impune ca voința legiuitorului să fie transpusă în practică de organul abilitat în acest sens printr-un ordin expres de reorganizare în care să fie modificată organigrama.
Or, un astfel de ordin nu a fost emis cu privire la postul în cauză, motiv pentru care Ordinul 1945/08.10.2009 este nul luând în considerare că desființarea acestui post nu a avut loc în realitate, ea nefiind dispusă în fapt.
Referitor la condiția pagubei iminente reclamanta a arătat că nu va mai putea semna în calitate de director pentru ca proiectele aflate în derulare încheierea unor noi contracte cu SA, întâlniri cu fermierii și proprietarii de teren, continuarea campaniei de promovare a instituției, să își urmeze cursul.
din instituție nu pot fi soluționate de o conducere interimară sau o persoană fără experiență, iar desfășurarea concursului ar putea crea o situație de blocaj, cu consecințe grave asupra situației financiare a instituției.
De asemenea, a fost invocată lipsa acută de personal la nivelul instituției, existând un deficit de 30%, reclamanta apreciind că ar putea suplini această lipsă în domeniul resurselor umane în care deține calificare de inspector.
Tot cu privire la condiția pagubei iminente a invocat și afectarea activității sale profesionale, a dreptului la carieră prev. de Legea nr.188/1999, a stabilității în funcția publică și situația familială sub aspectul existenței a trei credite lunare, suferind un prejudiciu patrimonial prin concediere.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat cu privire la primul capăt de cerere, excepția lipsei de obiect întrucât numai în ipoteza actelor cu executare succesivă se poate pune problema suspendării executării.
Or, Ordinul nr.1945/08.10.2009 a fost executat prin eliberarea din funcție a reclamantei, el fiind epuizat, iar întinderea în timp a efectelor colaterale ale unui act administrativ nu este relevantă pentru a-l clasifica cu executare succesivă, importantă fiind doar durata procedurilor de punere a sa în aplicare.
Cu privire la primul capăt de cerere a fost invocată și excepția inadmisibilității față de neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art.7 din Legea nr.554/2004, iar referitor la cel de-al doilea capăt de cerere a fost invocată excepția lipsei de obiect având în vedere că în perioada 19 - 27.10.2009 s-a desfășurat concursul organizat pentru ocuparea funcției de director coordonator al Oficiului de Studii Pedagogice și G, în aplicarea OUG 105/2009.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii față de desființarea postului de director coordonator al G și față de neîndeplinirea cumulativă a celor două condiții prev. de art.14 din Legea nr.554/2004.
Ordinul întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale, simpla contestare a actului administrativ nefiind în măsură să constituie, prin ea însăși, un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia.
La solicitarea instanței de a preciza obiectul capătului doi de cerere, reclamanta a arătat că solicită suspendarea executării ordinului nr.517/2009 al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale prin care s-a dispus organizarea concursului.
Au fost depuse la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: Ordinul nr.1945/2009, plângerea prealabilă formulată împotriva acestuia, ordinul nr.1640/2009 emis de pârât, contractul de management nr.037// 01.07.2009 încheiat între părți, proiecte de management întocmite de reclamantă, raport de activitate pentru perioada 01.07. - 27.10.2009 al G și
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține că prin Ordinul nr.1640/01.07.2009 emis de pârât, reclamanta a fost numită în funcția de director coordonator în cadrul Oficiului de Studii Pedagogice și () G, exercitându-și atribuțiile funcției în baza contractului de management nr.37//01.07.2009.
Prin Ordinul nr.1945/08.10.2009 emis de pârât i s-a acordat reclamantei preaviz de 15 zile lucrătoare începând cu data de 12.10.2009, la expirarea perioadei de preaviz urmând să înceteze aplicabilitatea ordinului nr.1640/2009 și al contractului de management.
Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva ordinului de acordare a preavizului, aceasta fiind înregistrată sub nr.-/30.10.2009 la Serviciul de Presă și Relații Publice din cadrul ministerului pârât, copia plângerii fiind depusă la dosar la filele 9 - 13.
În consecință, va fi respinsă excepția inadmisibilității primului capăt de cerere invocată prin întâmpinare, reclamanta solicitând anterior sesizării instanței cu prezenta cerere, revocarea Ordinului nr.1945/2009, autorității emitente, în conformitate cu disp. art.7 din Legea nr.554/2004.
Neîntemeiată este și excepția lipsei de obiect a primului capăt de cerere prin care reclamanta solicită suspendarea executării ordinului de acordare a preavizului.
Obiectul unei cereri de chemare în judecată este pretenția concretă a reclamantei, în speță, aceasta constând în obținerea încetării executării ordinului până la expirarea duratei suspendării, respectiv rămânerea în funcția de director până la pronunțarea instanței asupra legalității ordinului.
Nu se poate considera că cererea nu are obiect în condițiile în care ordinul își produce efectele, reclamanta fiind eliberată din funcția de director.
Susținerile din întâmpinare privind distincția dintre actele epuizate și cele cu executare succesivă nu prezintă relevanță în cauză, executarea actului administrativ ce formează obiectul cererii fiind susceptibilă de suspendare.
Curtea va admite excepția inadmisibilității pct.2 din acțiunea precizată având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada că a formulat plângere prealabilă împotriva ordinului prin care s-a dispus organizarea concursului pentru funcția de director al
În conformitate cu disp. art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, reclamanta ava obligația ca anterior sesizării instanței cu cererea de suspendare a executării acestui ordin, să solicite în temeiul art.7 din aceeași lege, autorității emitente revocarea acestuia.
Cum reclamanta nu a probat parcurgerea procedurii prealabile în privința ordinului respectiv, aceasta reprezentând o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare a executării, Curtea va admite excepția invocată din oficiu și va respinge ca inadmisibil pct.2 din acțiunea precizată.
Pe fondul cauzei se reține că Ordinul nr.1945/08.10.2009 fost emis în temeiul disp. art.IV și art.XIV din OUG nr.105/2009, art. 65 alin.1 din Codul muncii, HG nr.8/2009 și art.9 alin.1 lit.h din contractul de management al reclamantei.
Curtea apreciază că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.14 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ unilateral și anume existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Cazul bine justificat se referă la existența unei puternice îndoieli asupra legalității actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, având în vedere prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ.
Sub aspectul îndeplinirii acestei condiții, Curtea reține o motivare necorespunzătoare a ordinului, indicarea actelor normative în temeiul cărora a fost emis nefiind suficientă pentru a considera că autoritatea publică emitentă și-a îndeplinit obligația de a motiva actul administrativ.
Motivarea permite un control eficient al superiorului ierarhic asupra conținutului actului, precum și un control jurisdicțional riguros al instanțelor de contencios administrativ, ideea motivării oricărui act administrativ rezultând implicit din Constituție, cel puțin din dreptul la informație consacrat de art.31, reprezentând o obligație corelativă a administrației publice.
Tot sub aspectul cazului bine justificat se reține împrejurarea că prin Decizia nr.1629/03.12.2009, Curtea Constituțională a constatat că disp. art. pct.1 - 5 și 26, art.III, art.IV, art.V, art.VIII și anexa nr.1 din OUG 205/2009 sunt neconstituționale, fiind încălcate disp. art.115 alin.6 din Constituție întrucât Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială.
De asemenea, s-a constatat că ordonanța afectează statutul juridice al unor funcționari publici de conducere stabilit prin Legea nr.188/1999, lege adoptată de Parlament în conformitate cu disp. art.73 alin.3 lit.j din Constituția României care stabilește că statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.
Or, art. IV din OUG 105/2009 este indicat în preambulul ordinului contestat ca fiind unul dintre temeiurile de drept avute în vedere la emiterea sa, astfel încât este conturată existența unui caz bine justificat în sensul art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004.
Cât privește susținerile reclamantei referitoare la desființarea locului de muncă, desființare care în opinia sa nu este efectivă, serioasă și nu are o cauză reală față de disp. art.IV alin.1 și 3 din OUG 105/209, Curtea constată că acestea pot fi analizate în cadrul acțiunii având ca obiect anularea ordinului, instanța care soluționează cererea de suspendare a executării neavând a se pronunța asupra legalității actului administrativ, ci asupra aparenței de legalitate a acestuia.
Este îndeplinită și condiția privind paguba iminentă, astfel cum este aceasta definită de art.2 alin.1 lit.ș din Legea nr.554/2004, pagubă reprezentată atât de prejudiciul material suferit prin încetarea contractului de management, cât și de afectarea gravă a activității instituției, respectiv a Oficiului Județean pentru Studii și G la care reclamanta deține funcția de conducere, schimbarea din această funcție intervenind după trei luni de la data numirii, aceste schimbări survenite la intervale mici de timp fiind de natură să perturbe funcționarea instituției publice.
De altfel, la o astfel de afectare a activității s-a referit și Curtea Constituțională atunci când a analizat constituționalitatea OUG 105/2009 reținând reglementarea pe care o conține afectează grav activitatea tuturor instituțiilor publice ale statului vizate de acest act normativ.
În consecință, constatând îndeplinite condițiile prev. de art.14 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite în parte acțiunea precizată și va suspenda executarea Ordinului nr.1945/08.10.2009 emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de obiect și excepția inadmisibilității cu privire la pct.1 din acțiune.
Admite excepția inadmisibilității pct.2 din cererea precizată pe care îl respinge ca inadmisibil.
Admite, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamanta, domiciliată în B, Calea nr.192, Bl. roșu,.C,.2,.58, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B,-, sector 3.
Suspendă executarea Ordinului nr.1945/08.10.2009 emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 05 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./4 ex.
04.03.2010
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
