Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 451/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIa
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 451
Ședința publică din 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor B, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință și prin care s-a dispus amânarea pronunțării.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili B și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor B, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 78/15.04.2009 emisă de Direcția Generală de Administrare a Contribuabili - Activitatea de inspecție fiscală, în temeiul Raportului de inspecție fiscală nr. 21800/13.04.2009 privind obligațiile suplimentare de plată la bugetul statului până la pronunțarea instanței de fond, întrucât prin această punere în executare i s-ar crea o pagubă iminentă.
În motivarea cererii se arată în esență următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 78/15.04.2009 a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Administrare a Contribuabili - Activitatea de Inspecție Fiscală, s-a reținut în sarcina acesteia obligația de plată la bugetul statului a sumei de 7.257.153 RON, reprezentând obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală.
Obligațiile suplimentare pentru care s-a emis Decizia de impunere, și pe care le-a contestat, ca fiind nedatorate de aceasta, sunt în cuantum total de 7.195.681 lei și constă în impozit pe profit, contribuția la fondul pentru protecția socială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, diferență de plată în sumă de 957.750 lei precum și majorările de întârziere în cuantum total de 1.134.869 lei și penalități în sumă de 27.832 lei.
Împotriva deciziei de impunere menționate mai sus, a formulat contestație la data de 27.05.2009, prin care a arătat că netemeinic și nelegal au fost reținute de către organele fiscale sume de plată suplimentare.
Astfel consideră că sumele înscrise în Decizia de impunere nu sunt datorate în cuantumul precizat de organele fiscale care, împotriva dispozițiilor legale, au considerat ca fiind nedeductibile cheltuieli înregistrate de reclamantă ca fiind deductibile, din acest motiv organele fiscale au calculat penalități de întârziere și au emis în final decizia de impunere.
Reclamanta arată că organele fiscale au considerat nedeductibile fiscal cheltuielile pe care Curtea de Apel Timișoara, prin Decizia nr. 369 din data de 02.03.2005 rămasă definitivă și irevocabilă, le-a considerat ca fiind deductibile fiscal.
Consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune măsura provizorie a suspendării executării actului administrativ, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
- iminența producerii unei pagube în sensul art. 2 aliniatul 1 litera i și ș din Legea nr. 554/2004, în situația în care prin executarea actului administrativ posibilele consecințe negative s-ar răsfrânge nu doar asupra patrimoniului reclamantului ci și asupra terților.
- sesizarea în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare.
- existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 aliniatul 1 litera t din Legea nr. 554/2004;
Reclamanta activează în domeniul producției de componente pentru industria auto având ca principal obiect de activitatea fabricarea echipamentului electric și electronic pentru vehicule motorizate.
Raportat la obiectul de activitate al reclamantei, respectiv la producția componentelor pentru automobile, declinul pieței auto are consecințe deosebit de grave asupra acesteia, care se confruntă, ca și restul producătorilor din domeniu, cu dificultăți financiare cauzate de scăderea cererii pentru automobile noi, și implicit a cererii pentru produsele fabricate de aceasta.
Reclamanta avea la ora actuală un număr de aproximativ 5000 de angajați, fapt care îi clasifică la categoria contribuabililor importanți, ca pondere a veniturilor încasate de la aceasta de bugetul statului.
Precizează că paguba ce i s-ar putea produce prin privarea ilegală de sumele de bani cuprinse în Decizia de impunere nr. 78/15.04.2009 este una iminentă, date fiind repercusiunile economice incidente. Cu atât mai mult, în contextul creat de actuala criză economică, implicațiile pe termen sunt incalculabile, putând duce chiar la intrarea acesteia în faliment.
Simpla indisponibilizare a sumei de 7.257.153 RON este în măsură să creeze, prin ea însăși, o pagubă însemnată în patrimoniul reclamantei, fapt de necontestat, raportat la obligațiile pe termen scurt ale acesteia.
Prejudiciul care s-ar cauze reclamantei prin menținerea deciziei de impunere nr. 78/15.04.2009 este unul material, viitor și previzibil.
Prejudiciul este material deoarece se produce direct în patrimoniul reclamantei, fiind cuantificabil în bani. Astfel reclamanta ar fi prejudiciată direct cu o sumă de cel puțin 7.257.153 RON, sumă pe care nu o datorează, și pentru care, în eventualitatea în care nu va face plata, va putea fi executată silit de către organele fiscale.
În cazul în care ar exista posibilitatea ca suma din Decizia de impunere să fie plătită, pentru a evita executarea silită, acest lucru nu ar fi posibil fără a afecta grav activitatea societății, având în vedere faptul că disponibilitățile bănești de care reclamanta dispune în acest moment sunt strict afectate plăților către diverși creditori.
Având în vedere și cuantumul sumei pentru care s-a emis decizia de impunere, respectiv suma de 7.257.153 RON, consideră că raportat la inexistența pe termen scurt a fondurilor bănești disponibile precum și la datoriile pe termen scurt ale reclamantei, este evident că situația financiară a acesteia va fi afectată grav.
consecințe negative, prin menținerea deciziei de impunere s-ar răsfrânge atât asupra patrimoniului reclamantei cât și asupra patrimoniului terților.
Există posibilitatea producerii de consecințe negative și asupra salariaților reclamantei, care au înregistrat la sfârșitul anului 2008 un număr mediu de aproape 5000 de angajați, prin concedierea/disponibilizarea unor dintre aceștia ori înregistrarea de restanțe salariale către aceștia.
Mai arată că reclamanta a depus la data de 27.05.2009 la Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, contestație prin care a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 78/15.04.2009.
Arată că la data întocmirii cererii, reclamanta nu a primit un răspuns de la Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, cu privire la contestația depusă.
Existența unui caz bine justificat în sensul art. 2 aliniatul 1 litera t din Legea nr. 554/2004 prin caz bine justificat se înțeleg "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
Deoarece cheltuielile deductibile fiscal integral, reprezentând cheltuieli de exploatare au fost considerate greșit ca fiind cheltuieli sociale, deductibile în limita a 1,5 % din fondul de salarii anual, cu consecința firească a depășirii acestei limite, organul fiscal a considerat greșit că și cheltuielile cu prestările de servicii medicale și cheltuielile cu cadourile acordate salariaților sunt nedeductibile fiscal, deoarece depășește plafonul legal de 1,5 %, deși acestea se încadrează în limita impusă de lege pentru a fi deductibile fiscal.
Există astfel, o îndoială serioasă asupra legalității Deciziei de impunere nr. 78/15.04.2009, din moment ce rezultă fără dubiu că organele fiscale au nesocotit prevederile legale și Decizia nr. 369 din data de 02.03.2005 a Curții de Apel Timișoara, în cadrând ilegal cheltuielile acesteia la categoria celor nedeductibile fiscal.
Arată că organele fiscale au considerat greșit și ilegal nedeductibilitatea cheltuielilor acesteia, pe fiecare categorie de cheltuială, deși cheltuielile cu serviciile de management, administrate sunt cheltuieli deductibile fiscal.
Precizează că, cheltuiala cu serviciile de management, administrare în sumă totală de 9.733.851.943 lei nu pot fi considerată nedeductibilă fiscal, aceasta îndeplinind toate condițiile de deductibilitate impuse de Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit și nr.HG 859/2002 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind metodologia de calcul al impozitului pe profit.
Cheltuielile cu transportul personalului angajat la și de la locul de muncă sunt cheltuieli deductibile fiscal. Cu privire la natura acestor cheltuieli există autoritate de lucru judecat.
Mai mult, consideră că există autoritate de lucru judecat cu privire la natura acestor cheltuieli, deoarece prin Decizia nr. 369 din data de 02.03.2005, Curtea de Apel Timișoaraa arătat că"în mod corect prima instanță ținând cont și de concluziile raportului de expertiză a calificat cheltuielile respective în categoria cheltuielilor de producție și nu în aceea a cheltuielilor pentru protecția socială".
Consideră că organele fiscale cu rea credință au încadrat acestei cheltuieli în categoria cheltuielilor nedeductibile deoarece aveau cunoștință de Decizia nr. 369 din data de 02.03.2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a recunoscut caracterul deductibil a acestora, decizia fiind menționată în conținutul raportului de inspecție fiscală".
Cheltuielile aferente cadourilor acordate salariaților sunt cheltuieli integral deductibile fiscal.
În consecință, suma de 464.642.857 lei reprezentând cadouri acordate salariaților în trimestrul IV al anului 2003 este integral deductibilă prin încadrarea în limita de deductibilitate de 1,5 % din fondul de salarii prevăzută de art. 9 aliniatul 7 litera e din Legea nr. 414/2002, și art. 32 din Legea nr. 631/2002 legea bugetului de stat pentru anul 2003.
Cheltuielile aferente prestărilor de servicii medicale, reprezentând aparatură medicală, medicamente și servicii medicale sunt cheltuieli parțial/integral deductibile fiscal.
Pentru anul 2003 aceste cheltuieli sunt parțial deductibile prin încadrarea în plafonul de deductibilitate limitată de 1,5 % din fondul de salarii prevăzut de art. 9 aliniatul 7 litera e din Legea nr. 414/2002 și art. 32 din Legea nr. 631/2002 legea bugetului de stat pentru anul 2003.
Pentru anula 2004, cheltuielile constând în prestarea de servicii medicale reprezentând aparatură medicală, medicamente și servicii medicale sunt integral deductibile prin încadrarea în limita de deductibilitate de 2 % din fondul de salarii prevăzută de art. 21 aliniatul 3 litera c din Legea nr. 571/2003.
Cheltuielile cu asigurările medicale obligatorii pentru deplasarea în străinătate a salariaților sunt cheltuieli integral deductibile fiscal.
Organul de control a considerat nedeductibile cheltuielile cu asigurarea medicală obligatorie la ieșirea din țară prilejuită de deplasarea salariaților în străinătate, învederează organului de soluționare a contestației faptul că aceste cheltuieli - cu asigurarea medicală obligatorie - sunt accesorii unei cheltuieli considerată de lege deductibilă - cheltuielile de transport și cazare, ocazionate de deplasarea în străinătate a salariaților în interes de serviciu.
Consideră că este nedatorată de reclamantă contribuția la Fondul pentru protecția socială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aceasta fiind exonerată de la plata acestora.
Cu privire la această constatare a organului de control, învederează faptul că reclamanta a respectat, raportat la întreaga perioadă dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.
Arată că deoarece în speță sunt îndeplinite, după cum a arătat mai sus, toate condițiile impuse de art. 14 aliniatul 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, solicită admiterea cererii, și, în consecință, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 78/15.04.2009, prin care s-a reținut obligația acesteia de plată a sumei de 7.257.153 RON, reprezentând impozite, contribuții și accesorii aferente, până la pronunțarea instanței de fond.
Reclamanta a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată pentru termenul din data de 29.10.2009, solicitând preschimbarea termenului de judecată.
La această cerere pârâta a depus la dosar, întâmpinare de către Agenția Națională de Administrare Fiscală prin care a solicitat respingerea cererii de preschimbare a termenului de judecată iar în subsidiar, respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Lg. Nr. 554/2004.
Prin încheierea de ședință din 29 octombrie 2009 instanța i-a pus în vedere reclamantei să facă dovada consemnării cauțiunii în cuantum de 719 mii lei, iar prin certificatul emis de grefa instanței și aflat la fila 315 din dosar, reiese că la data de 07.12.2009 s-a depus la Registrul de valori nr. III la poziția 32/2009 originalul recipisei de consemnare nr. -/1 din 27.11.2009, eliberată de CEC Bank SA Sucursala T, prin care s-a achitat cauțiunea stabilită de instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia de Nr. 78 din 15.04.2009, aflată la fila 105-117 din dosar, privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, emisă de pârâtă, reclamanta a fost obligată la plata unor drepturi fiscale în sumă totală de 7.257.153 RON lei.
Obligațiile suplimentare pentru care s-a emis Decizia de impunere, și pe care reclamanta le-a contestat, ca fiind nedatorate, sunt în cuantum total de 7.195.681 lei și constă în impozit pe profit, contribuția la fondul pentru protecția socială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, diferență de plată în sumă de 957.750 lei precum și majorările de întârziere în cuantum total de 1.134.869 lei și penalități în sumă de 27.832 lei.
Împotriva deciziei de impunere menționate mai sus, reclamanta a formulat contestație în procedura specială prev. de Codul d e procedură fiscală la data de 27.05.2009, prin care a arătat că netemeinic și nelegal au fost reținute de către organele fiscale sume de plată suplimentare.
Temeiul de drept invocat de reclamantă este art. 14 alin. 1 din Lg.554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează, suspendarea executării actului și care prevede că,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale enunțate mai sus, prin extrasele de cont și actele contabile depuse la dosar din care reiese starea financiară precară a acesteia, numărul mare de salariați (6420, conform declarației nr. 9578/19.11.2009 vizată de A), sumele lunare pe care acesta trebuie să le achite, a faptului că a contestat în procedură administrativă decizia de impunere, solicitând anularea actelor de impunere, precum și dovada achitării cauțiunii prev. de art. 215 din nr.OG 92/2003, modificată.
Suma datorată de reclamantă în temeiului actului a cărui suspendare se solicită este semnificativă, fiind îndeplinită astfel condiția pagubei iminente, care este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș din Lg. Nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ca fiind,prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public
Ce a dea doua condiție prevăzută de art. 14 alin. 1 din Lg.554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv să existe un cazbine justificat,definit de art. 2 alin. 1 lit. t din Lg. Nr. 554/2004 ca fiind, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,reiese din împrejurarea legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În speță, această condiție este îndeplinită având în vedere motivele invocate relativ la nelegalitatea deciziei de impunere atacate.
Necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrativ-fiscale (în speță contribuabilului) este recunoscută și în plan european prin R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri al Consiliului Europei, potrivit căreia instanța, chemată să decidă măsura de protecție provizorie, trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea lui.
Pentru considerentele arătate și în baza temeiului de drept indicat, instanța a admis acțiunea ca fiind întemeiată și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 78/15.04.2009, emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond, în situația în care raportat la circumstanțele cauzei și din actele dosarului rezultă existența unor îndoieli asupra legalității actului contestat în ceea ce privește stabilirea debitului, disponibilitatea contribuabilului de a-și onora obligațiile fiscale, precum și iminența unei pagube grave prin blocarea activității societății reclamante.
În baza disp. Art. 274. pr. Civilă parata aflat în culpă procesuală va fi obligată la plata către reclamantă a sumei de 50.126,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând 50.116 lei onorariu avocat, conform facturii nr. 0341/06.07.2009 și extrasului de cont nr. 42 din 20.07.2009, aflate la filele 317, 318 din dosar, 10 lei taxa judiciara de timbru si 0,3 lei timbru judiciar (filele 35, 36).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta SRL (fostă SRL) în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI - ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ.
Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 78/15.04.2009, emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50.126,3 lei cheltuieli de judecată, compuse din onorariu de avocat, taxă timbru și timbru judiciar.
Executorie de drept.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./08.01.2010
Tehnodact /5 ex08.01.2010
Se comunică:
- reclamantă SRL -, Calea jud.
- pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili - B,-, sector 5
- pârâtă Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor - B,-, sector 5.
Com. 3 ex.
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu
