Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1489/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 07.08.2009

DECIZIA CIVILĂ NR.1489

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.12.2009

PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu

JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu

JUDECĂTOR 3: Răzvan

GREFIER:

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.675/23.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu pârâții - intimați MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE prin AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

Dată fără citarea părților.

dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 24.11.2009, respectiv 30.11.2009 potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 02.12.2009, parte integrantă din prezenta hotărâre, când,

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la Tribunalul C-S și înregistrată sub nr- din 04.05.2009, reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârâți pe Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B, Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S Administrația Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr.3338/02.03.2009, emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice, anularea chitanței seria - nr. - din 02.03.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice, obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru poluare în cuantum de 7.475 lei, cu dobânzi conform Codului d e procedură fiscală, și obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în cursul anului 2009 achitat taxa specială pentru poluare în cuantum de 7.475 lei către pârâtă, aceasta fiind o condiție "sine qua non", pentru a putea înmatricula mașina pe care a achiziționat-o din spațiul comunitar.

A contestat această taxă, conform dispozițiilor art.207 alin.1, 209 alin.1 din nr.OG92/2003, prin plângerea prealabilă depusă la. Reșița, împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare, care a fost respinsă prin decizia nr.26/14.04.2009.

Taxa este nelegală fiind interzisă de art.90 și 25 din Tratatul și condamnată în jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.

Prevederile art.148 din Constituția României instituie supremația dreptului european asupra dreptului național și statuează că prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 al aceluiași articol prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 al art.148.

Prin perceperea taxei s-a aplicat un regim fiscal discriminatoriu între mașini identice în funcție de locul în care a fost realizată prima înmatriculare.

S-a arătat că principiul "poluatorul plătește" este aplicat doar autoturismelor înmatriculate după 01.07.2008, deși mașinile înmatriculate anterior poluează în aceeași măsură.

Acquis-ul comunitar a devenit direct aplicabil ca efect al aderării României la. acesta cuprinzând atât Tratatul, cât și Jurisprudența, care condamnă instituirea unei taxe de asemenea natură.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.90, 25 din Tratatul, art.148 din Constituția României.

În dovedire, s-a depus la dosar, în copii, contestația înregistrată sub nr. 4643/30.03.2009, la Administrația Finanțelor Publice, Decizia nr. 26/14.04.2009 a C-S la această contestație, chitanța de încasare a taxei de poluare seria - nr.- din 02.03.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice, decizia nr.3338/02.03.2009 de calcul al taxei de poluare și contractul de vânzare-cumpărare a autovehiculului, traducerea acestuia din limba germană, cartea de identitate a vehiculului, certificatul de înmatriculare, și traducerea acestuia din limba franceză, anexa la certificatul de înmatriculare.

Prin întâmpinare pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat lipsa calității procesuale pasive a, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că acțiunea este inadmisibilă deoarece începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare din 24.06.2008, iar potrivit dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor prezentei, privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.

Pentru restituirea sumelor plătite în baza nr.OUG50/2008, cererea este neîntemeiată.

Din expunerea motivelor ce au stat la baza adoptării nr.OUG50/2008, rezultă că adoptarea acesteia a fost necesară, în vederea respectării legislației europene. Astfel cum este reglementată în prezent, taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele dreptului comunitar, nefiind contestată de Comisia Europeană sau de un alt organism comunitar.

Îndeplinind aceste condiții, este evident că diferența dintre taxa achitată de reclamantă este temeinică și legală, în conformitate cu normele comunitare.

A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotărârea judecătorească instanța să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal în alte 16 state comunitare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.11 din nr.OUG50/2008, Normele metodologice de aplicare a acesteia, art.1 alin.2 din Protocolul 1 la.

Prin sentința civilă nr.675/23.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală

A respins acțiunea formulată împotriva Ministerul Finanțelor Publice, prin, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Administrația Finanțelor Publice, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut următoarele:

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice prin, invocată de acest pârât prin întâmpinare, instanța a apreciat-o ca întemeiată și, în baza dispozițiilor art.137 alin.1 od procedură civilă, a admis-

Astfel, legitimarea procesuală pasivă presupune existența unui raport juridic între reclamant și acest pârât, în virtutea căruia pârâtul poate fi obligat la îndeplinirea unei obligații. Ori, în speță, între reclamant și Ministerului Finanțelor Publice nu există nici un raport juridic. Acesta există între reclamant și C-S și, acestea din urmă fiind emitentele deciziilor contestate în speță și cele care pot fi obligate direct la restituirea sumei constând în contravaloarea taxei de poluare.

Pe fond, instanța a reținut că, în aplicarea dispozițiilor nr.OUG50/2008 care instituie taxa de poluare, Administrația Finanțelor Publice a emis Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr.3338/02.03.2009, stabilind că reclamantul are o obligație fiscală în cuantum de 7.475 lei, pentru a înmatricula autoturismul marca Renault, tip /Laguna, categoria auto M1, Norme de poluare E2, capacitate cilindrică 1783 cmc, an de fabricație 1999.

Reclamantul a achitat contravaloarea taxei stabilite de Reșița, eliberându-i-se, în acest sens, chitanța seria -, nr. - nr. - din 02.03.2009, înmatricularea în circulație a autovehiculului fiind condiționată de achitarea acestei taxe.

Ulterior înmatriculării, prin contestația înregistrată sub nr.4643/30.03.2009, la Administrația Finanțelor Publice, reclamantul a contestat această decizie și a solicitat restituirea taxei, solicitare respinsă prin Decizia nr.26/14.04.2009 a C-

Instanța a reținut că, la 01.07.2008, a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care în preambul expune motivele acestei ordonanțe, respectiv necesitatea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu și necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.

Acest act normativ a urmărit suspendarea procedurii de "infringement", respectiv procedura privind constatarea încălcării de către România, ca stat membru al, a normelor comunitare în vigoare, în speță ale art.90 din Tratatul, prin reglementarea taxei de primă înmatriculare.

În cadrul procedurii de "infringement" Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, invocând necesitatea respectării prevederilor art.90 din Tratat, potrivit cărora nici un stat membru nu trebuie să supună în mod direct sau indirect produsele din alte state membre unor impozite interne de orice natură ar fi acestea, superioare celor care se aplică în mod direct sau indirect produselor naționale similare.

Problema nesocotirii normelor comunitare nu se pune în cazul autovehiculelor noi, deoarece taxa care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare, ci se pune în legătură cu autovehiculele "second hand" provenite din achiziții din alte state membre, acestea fiind supuse, în reglementarea anterioară(art.214 ind.1 - 214 ind.3 din Codul Fiscal), unui nivel ridicat de taxare, ce reprezenta o barieră privind libera circulație a mărfurilor. În acest caz, prima recomandare a Comisiei a fost ca taxa să se reducă pe măsură ce valoarea autoturismului scade.

În acest sens, la elaborarea noii legislații s-au avut în vedere recomandările Comisiei Europene privind: stabilirea unui coeficient de reducere a taxei, care să conducă la diminuarea taxei de poluare auto proporțional cu deprecierea reală a autovehiculelor; cuantumul taxei să nu depășească valoarea reziduală a taxei aferentă autovehiculelor cu aceeași marcă și vechime, deja înmatriculate în România; asigurarea unui sistem de rambursare a taxei reziduale, în cazul revânzării autovehiculului într-un alt stat membru sau al exportului; asigurarea unei proceduri de contestare a taxei de poluare auto, atunci când plătitorul este nemulțumit de nivelul taxei percepute.

De asemenea, s-a avut în vedere Rezoluția Parlamentului European adoptată în data de 11.03.2008, privind politica europeană în domeniul transportului durabil. Ținând seama de politicile europene în domeniul energiei și al mediului, prin acest document se subliniază impactul negativ al poluării ca rezultat al dezvoltării aglomerărilor urbane și a creșterii numărului de autovehicule. Conform previziunilor Comisiei, sectorul transporturilor utilizează cca 70% din cantitatea totală de carburanți consumată la nivelul, iar emisiile de gaze sunt în continuă creștere. În aceste condiții, Parlamentul European a considerat că trebuie adoptate imediat la nivelul tuturor statelor membre o combinație de măsuri, care să includă în special: progresele tehnologice, instrumente de piață (taxe/tarife bazate pe impactul asupra mediului sau gradului de aglomerare a traficului, stimulente fiscale, un sistem de comercializare a cotelor de emisie -- care să țină cont de caracteristicile specifice ale diferitelor moduri de transport) -.

Instanța a concluzionat, față de cele mai sus arătate, că actuala reglementare normativă ține seama de normele comunitare (chiar în cuprinsul nr.OUG50/2008 se arată că s-au avut în vedere Regulamentul nr.715/2007 și mai multe directive) și jurisprudența comunitară (cauza nr. C-313/05, hotărârea din 18.01.2007; cauza nr. C 426/07 ), jurisprudență care nu respinge de plano instituirea unei taxe, accize care trebuie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul într-un stat membru, ci face referiri cu privire la cuantumul maxim pe care aceasta nu poate să îl depășească.

În speță nu au fost nesocotite dispozițiile art.90 primul paragraf din Tratat, care potrivit jurisprudenței arătate mai sus, trebuie interpretat în sensul că se opune unei taxe aplicate autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, "în măsura în care valoarea taxei aplicată anumitor vehicule de ocazie achiziționate în alt stat membru, depășește valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior în statul membru care instituie această taxă".

Potrivit dispozițiilor art.8 alin.2 din nr.OUG50/2008, valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.

Nu s-a dovedit, în speță, că valoarea taxei de poluare impuse cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului reclamantului în România "depășește valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior în România".

Reclamantul a susținut că este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne deoarece taxa este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în alt stat membru și reînmatriculate în România, în timp ce autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare, taxa nu este percepută.

Susținerea reclamantului este nefondată, din două motive.

În primul rând, taxa este plătită o singură dată, cu ocazia primei înmatriculări într-un stat membru, deci nu se pune problema plății ei la o reînmatriculare a vehiculului în același stat. La scoaterea autoturismului din parcul auto național valoarea reziduală a taxei este restituită, în acest sens fiind și art.8 alin.1 din nr.OG50/2008, astfel că nu poate fi vorba despre o impunere discriminatorie între statele membre. Taxa nu poate fi percepută autovehiculelor înmatriculate deja înmatriculate în România deoarece legea nu poate retroactiva.

În al doilea rând, fiind o taxă de poluare, în mod firesc ea se aplică noilor poluatori ce intră în parcul auto național. De vreme ce un autovehicul a fost înmatriculat anterior intrării în vigoare a nr.OUG50/1008, cu ocazia unei reînmatriculări acesta nu este un nou poluator, pentru a fi percepută taxa de poluare.

Mai a reținut instanța că dispozițiile art.25 din Tratat nu sunt aplicabile în speță deoarece se referă la taxele vamale la import sau la export sau la taxe cu efect echivalent, iar taxa de poluare nu se circumscrie acestor taxe ci celor prevăzute de art. 90 din Tratat.

Față de argumentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală B, a respins acțiunea formulată împotriva prin, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și Administrația Finanțelor Publice, ca nefondată, reținând că plata taxei de poluare s-a făcut cu respectarea atât a dispozițiilor legale interne, cât și a celor comunitare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, considerând-o ca netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului s-a arătat că această "taxă de poluare" este lipsită de temei legal. Actul normativ care prevede obligația de plata a acestei taxe, respectiv nr.OUG50/2008, intră în contradicție cu prevederile art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Conform art.11 și 148 alin.2 și 4 din Constituția României, prevederile din tratatele comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Astfel, organele fiscale nu trebuiau sa aplice prevederile nr.OUG50/2008, ci art.90 din Tratatul Comunității Europene, norma cu superior care nu poate fi încălcată de legislația internă.

Se mai arată că instanța de fond în mod eronat a susținut că actuala reglementare a taxei de poluare este agreată de Comisia Europeană de la. Contrar acestor susțineri ale instanței de fond, se solicită a se constata poziția reală a Comisiei Europene de la pe problema reglementarii interne de către Statul Rat axei de poluare.

Așadar, la data de 25 iunie 2009 Comisia Europeana de la a trimis o "scrisoare de somare", prima etapă a procedurii de infringement, de încălcare a dreptului comunitar, prevăzută la art.226 din Tratatul, prin care solicita României să își modifice legislația în privința taxei de poluare auto, pe motiv că aceasta creează o discriminare și protejează industria internă de autovehicule noi. Comisia a menționat că, în cazul în care Statul Român nu se va conforma, Comisia va trece la a doua etapă a proceduri de infringement (emiterea unui aviz motivat) și, în final, va prezenta cazul în fața Curții de Justiție.

Comisia Europeana a considerat în mod justificat că prevederile nr.OUG50/2008 încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul și pot duce Ia discriminarea anumitor mașini în favoarea industriei naționale a autovehiculelor noi. Comisia a considerat că s-a urmărit un efect protecționist la nivelul industriei romanești prin faptul că taxa de poluare a fost suspendată pentru anumite autoturisme iar pentru anumite autoturisme second-hand provenite din alte state membre, a crescut.

Se mai arată că, Comisia a precizat că statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, însă aceasta trebuie să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. De asemenea, în susținerile Comisiei, criteriul "primei înmatriculări " nu este obiectiv pentru că nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.

Poziția Comisiei Europene care coincide cu poziția și motivele invocate de reclamantul, este justă întrucât, ca urmare a adoptării nr.OUG218/2008, intenția legiuitorului român de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm. (or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, astfel încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Se protejează astfel producția internă, aspect care reiese explicit din preambulul nr.OUG208/2008 și 218/2008, potrivit căruia: "Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare."

Nu pot exista deosebiri în funcție de locul în care a fost înmatriculată mașina. Astfel, nr.OUG50/2008 privind instituirea taxei de poluare, implică o discriminare între mașini identice în funcție de locul în care a fost realizată prima înmatriculare. Acest fapt se întâmpla cu toate că Tratatul privind constituirea Uniunii Europene interzice categoric astfel de discriminări. Prin taxa de poluare se încalcă principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne.

Potrivit nr.OUG50/2008 însă, principiul "poluatorul plătește" este aplicat doar în cazul autoturismului înmatriculat în România după data de 01.07.2008, al cărui proprietar datorează taxa de poluare. În schimb, deși autovehiculul său poluează în aceeași măsură, proprietarul autoturismului înmatriculat în România înainte de 01.07.2008, nu plătește nimic.

Art.90 trebuie interpretat în sensul că se opune instituirii unei taxe reprezentând caracteristicile taxei auto, datorită faptului că această taxă se aplică la achiziționarea de autovehicule second-hand, provenind din alte state membre decât Statul Român, dar nu și la achiziționarea de autovehicule de ocazie second-hand deja înmatriculate pe teritoriul național.

OUG nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la. acest lucru este inadmisibil (, Hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl delle flnanze dello Stato, în speță taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia).

Analizând dispozițiile nr.OUG50/2008 cu modificările și completările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.

Așadar, dispozițiile nr.OUG50/2008 încalcă libertatea de circulație a mărfurilor, astfel cum a constatat și Comisia Europeană, aducând atingere comerțului intracomunitar cu vehicule. Reglementarea taxei auto încalcă prevederile art.90 din Tratatul iar Curtea de Justiție Europeană, prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (în speță, taxa de poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008).

De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale. La aceste dispoziții se adaugă și prevederile art.11, 148 alin.2 și 4 din Constituția României, care prevăd supremația legislației Comunității Europene față de reglementările interne, tratatele constitutive ale Uniunii Europene având prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor de la alin.2.

În astfel de situații de încasare de către Stat a unor taxe în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, Curtea Europeană de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratatul, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr.C-290/05 si C-333/05 si parag.61-70).

În drept au fost invocate dispozițiile art.304 ind.1, art.309 pct.9 Cod procedură civilă, art.90 din Tratatul de instituire a raportat la art.11 și art.148 alin.2 Constituția României, art.1082 - 1084 Cod civil, art.117 alin.1 și art.124 Cod procedură fiscală.

Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

În considerentele întâmpinării se arată că taxa pentru poluare a fost calculată în temeiul nr.OUG50/2008, astfel cum rezultă din referatul de calcul nr.3337/02.03.2009 al.

Astfel, așa cum se arată în expunerea de motive a nr.OUG50/2008 "în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valori limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art.115 alin.(4) din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență -".

Prin aprobarea G.nr.50/2008, privind taxa de poluare, România s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului pe principiul "poluatorul plătește" și așa cum rezultă din expunerea, adoptarea taxei s-a făcut în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.

Anterior adoptării acestui act, au avut loc o serie de negocieri și analize între reprezentații Guvernului României și Comisia Europeană, pe acest domeniu, fapt dictat de necesitatea adaptării legislației la cerințele comunitare, știut fiind faptul că România a fost supusă procedurii de infringement, tocmai din cauza cuantumului taxei speciale auto reglementată de art.214 ind.1 Cod fiscal.

În urma acestor discuții și analize s-a ajuns la un acord între părți, acord concretizat tocmai în apariția nr.OUG50/2008.

Așadar, rezultă fără dubiu faptul că, așa cum este reglementată de nr.OUG50/2008, taxa de poluare este temeinică și legală, în conformitate cu normele de drept comunitar, această taxă nefiind contestată de Comisia Europeană sau alt organism comunitar.

Îndeplinind aceste condiții, este evident că taxa achitată de reclamant este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei.

A decide altfel, ar însemna ca tocmai prin hotărârea pronunțată instanța să încalce normele comunitare, această taxă existând în mod legal în alte 16 state comunitare (Germania, Italia, Franța, etc.), chiar dacă mai mult, ar însemna o îngrădire a politicii fiscale a statelor comunitare.

Întreaga practică jurisprudențială comunitară este în acest sens, tocmai existența taxei de poluare în alte state comunitare de tradiție indicând fără dubiu, legalitatea și mai ales, necesitatea existenței acesteia pentru un stat membru

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate, arătând că instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Având în vedere respingerea acțiunii față de, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, și a faptului că recurentul reclamant nu în recursul formulat soluția pronunțată sub acest aspect, solicitarea acestuia de obligare, în solidar, a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, este neîntemeiată, în același timp, prin raportare la art.274 alin.1 Cod procedură civilă.

Conform acestor ultime prevederi menționate, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă, prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală, sau prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.

O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecată, este ca partea care le solicită să fi câștigat, în mod irevocabil, procesul, ori în situația de față nu ne aflăm în această situație.

De asemenea, nici aspecte privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina sa pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile art.115 Cod procedură civilă.

Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304¹din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:

Reclamantul a solicitat restituirea taxei de poluare plătite cu prilejul înmatriculării în România, conform Ordonanței de Urgență nr. 50/2008, a unui autoturism marca Renault, model Laguna, fabricat în anul 1999, înmatriculat în Franța în același an.

Reclamantul a invocat dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și arătând, în esență, că taxa de poluare achitată contravine acestor dispoziții din dreptul comunitar, care prevalează asupra dreptului național și impun înlăturarea reglementării din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, care instituie o taxă internă discriminatorie.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, reținând că "actuala reglementare normativă ține seama de normele comunitare (chiar în cuprinsul OUG nr. 50/2008 se arată că s-au avut în vedere Regulamentul CE nr. 715/2007 și mai multe directive) și jurisprudența comunitară (cauza nr. C-313/05, hotărârea din 18.01.2007; cauza nr. C 426/07 ), jurisprudență care nu respinge de plano instituirea unei taxe, accize care trebuie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul într-un stat membru, ci face referiri cu privire la cuantumul maxim pe care aceasta nu poate să îl depășească.

În speță nu au fost nesocotite dispozițiile art. 90 primul paragraf din Tratat, care potrivit jurisprudenței arătate mai sus, trebuie interpretat în sensul că se opune unei taxe aplicate autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui membru, "în măsura în care valoarea taxei aplicată anumitor vehicule de ocazie achiziționate în alt stat membru, depășește valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior în statul membru care instituie această taxă".

Potrivit dispozițiilor art. 8 al 2 din OUG nr. 50/2008, valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.

De asemenea, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulată de reclamant împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În analizarea legalității soluției pronunțe de instanța de fond, Curtea consideră necesară expunerea legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.

1. Reglementarea internă a taxei de poluare:

Taxa de poluare a fost instituită prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după intrarea în vigoare, modificări ce vor fi arătate mai jos.

1.1.Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, conform art. 14 din acest act normativ.

1.2. Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 a fost modificată pentru prima dată prin Ordonanța de Urgență nr. 208 din 4 decembrie 2008, pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008.

În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanței de Urgență nr. 208/2008, aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial (conform art. 11.alin. 2 din Legea nr. 24/2000), respectiv la data de 8 decembrie 2008. (conform art. 11.alin. 2 din Legea nr. 24/2000)

1.3. Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 a fost modificată pentru a doua oară prin Ordonanța de Urgență nr. 218 din 10 decembrie 2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 836 din 11 decembrie 2008.

La rândul său, primul act de modificare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008, respectiv Ordonanța de Urgență nr. 208/2008, a fost abrogată prin art. I din Ordonanța de Urgență nr. 218/2008. Conform art. I din Ordonanța de Urgență nr. 218/2008, "Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 8 decembrie 2008, se abrogă".

În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanței de Urgență nr. 218/2008, aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial (conform art. 11.alin. 2 din Legea nr. 24/2000), respectiv la data de 11 decembrie 2008.

1.4. Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 a fost modificată pentru a treia oară prin Ordonanța de Urgență nr. 7 din 18 februarie 2009 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 103 din 19 februarie 2009.

În lipsa oricărei alte precizări privind intrarea în vigoare în cuprinsul Ordonanței de Urgență nr. 7/2009, aceasta a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial (conform art. 11. alin. 2 din Legea nr. 24/2000), respectiv la data de 19 februarie 2009.

1.5. Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 a fost modificată pentru a patra oară prin art. 35 din Legea nr. 329 din 5 noiembrie 2009, privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009.

Conform art. 70 din această lege, Capitolul VII - din care face parte art. 35 - a intrat în vigoare la trei zile de la data publicării în Monitorul Oficial (conform art. 11. alin. 1 din Legea nr. 24/2000), respectiv la data de 12 noiembrie 2009.

1.6 Modificările operate în privința cuantumului taxei de poluare:

În raport cu diferitele modificări ale Ordonanței de Urgență nr. 50/2008, Curtea constată că deși taxa de poluare a rămas în vigoare din data de 1.07.2008 și până în prezent, cuantumul și modul de calcul al acestei taxe a fost modificat în mod esențial începând cu data de 19.02.2009, prin înlocuirea anexelor la acest act normativ.

1.6.1 Astfel,în perioada 1.07.2008-10.12.2008se aplică taxele stabilite conform anexelor la.OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu mențiunea că în perioada 8.12.2008-10.12.2008, când a intrat în vigoare nr.OUG 208/2008, (care a fost abrogată la 11.12.2008, prin nr.OUG 218/2008) s-a plătit o taxa de poluare majorată, însă prin dispozițiile art. IV alin. 1 din nr.OUG 218/2008, taxele plătite conform anexelor la.OUG nr. 208/2008 în perioada 8.12.2008-10.12.2008 se restituie până la valoarea taxelor instituite prin nr.OUG 50/2008, în varianta inițială.

1.6.2În perioada 11.12.2008-14.12.2008se aplică tot taxele stabilite conform anexelor la.OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, având în vedere dispozițiile art. IV alin. 2 din nr.OUG 218/2008, conform cărora "între data intrării în vigoare a prevederilor art. I din prezenta ordonanțăde urgență(adică11.12.2008)și14 decembrie 2008inclusiv se aplică nivelurile taxei prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, astfel cum era în vigoare înainte de modificarea sa prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008".

1.6.3În perioada 15.12.2008-18.02.2009se aplică tot taxele stabilite conform anexelor la.OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, având în vedere că la 15.12.2008 au intrat în vigoare anexele prevăzute de art. II din nr.OUG 218/2008.Astfel, conform art. II din nr.OUG 218/2008, " anexele nr. 1, 2 și 3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, se modifică și se înlocuiesc cu anexele nr. 1, 2 și 3 care fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență", iar conform art. V din nr.OUG 218/2008, "art. II și III intră în vigoare la data de 15 decembrie 2008 ".

Însă, conform art. II alin. 2 din nr.OUG 7/2009, pentru autoturismele înmatriculate după 15.12.2008 și pentru care s-a plătit taxa majorată conform nr.OUG 218/2008, se restituie diferența dintre taxa majorată și taxa inițială. Astfel, conform art. II alin. 2 din nr.OUG 7/2009, "pentru autovehiculele achiziționate în vederea înmatriculării în România înainte de data de 15 decembrie 2008 și care au fost înmatriculate în România ulterior acestei date, cu plata taxei pe poluare pentru autovehicule calculate potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, diferența dintre taxa plătită și taxa stabilită potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, în vigoare până la data publicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 208/2008, se restituie, la cerere, în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii de restituire însoțite de documentația necesară".

1.6.4În perioada ulterioară datei de 19.02.2009se aplică taxele stabilite conform nr.OUG 7/2009.

Astfel, conform art. I punctul 2 din nr.OUG 7/2009, "Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

2.Anexele nr. 1, 2 și 4 se modifică și se înlocuiesc cu anexele nr. 1, 2 și 3 care fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență".

Curtea constată că:

- Anexa 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 reglementează Nivelul taxei specifice în funcție de emisia de dioxid de carbon

- Anexa 2 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 reglementează Nivelul taxei specifice în funcție de norma de poluare;

- Anexa 3 nr.OUG 7/2009 înlocuiește Anexa nr. 4 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, care reglementeazăprivind cotele de reducere a taxei;

- Nu se modifică anexa nr. 3 la.OUG nr. 50/2008, care reglementează nivelul taxei specifice pentru autovehiculele din categoriile N2, N3, M2 și M3.

1.6.5 Exceptarea de la plata taxei de poluare a unor categorii de autovehicule:

Curtea reține, totodată că, potrivit art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, au fost introduse scutiri de la plata taxei de poluare pentru autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și pentru toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv.

Astfel, art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008 revede următoarele:

(1) "Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.

(2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2."

1.6.6. În concluzie, Curtea reține că:

- în perioada 1.07.2008-18.02.2009 se aplică taxele stabilite conform anexelor la.OUG nr. 50/2008, în varianta inițială, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, modificările legislative succesive operate în această perioadă dispunând restituirea diferențelor plătite în plus în raport cu taxa inițială.

- începând cu data de 19.02.2009 se aplică taxele stabilite conform nr.OUG 7/2009.

1.7 Conținutul Ordonanței de Urgență nr. 50/2008:

Conform art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, " prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu".

Conform art. 4 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, " Obligația de plată a taxei intervine:

a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;

b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9".

Conform art. 5 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008:

(1) "Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă.

(2) Pentru stabilirea taxei, persoana fizică sau persoana juridică, denumite în continuare contribuabil, care intenționează să efectueze înmatricularea autovehiculului va depune documentele din care rezultă elementele de calcul al taxei, prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.

(3) Valoarea în lei a taxei se determină pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent și publicat în Oficial al Uniunii Europene.

(4) Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu.

(5) Dovada plății taxei va fi prezentată cu ocazia înmatriculării autovehiculului aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 4"

Conform art. 7 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008,"stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

1.8 Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008:

Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008.

Conform art. 3 alin. 1 și 2 din Normele metodologice citate:

(1) "Taxa se calculează de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care reprezintă:

a) în cazul persoanelor juridice, al persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere - organul fiscal la care persoana este înregistrată ca plătitor de impozite și taxe;

b) în cazul persoanelor fizice - organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana fizică își are domiciliul fiscal.

(2) În vederea calculării taxei de către autoritatea fiscală, persoana fizică sau persoana juridică în numele căreia se efectuează înmatricularea, denumite în continuare contribuabili, trebuie să prezinte, în copie și în original, următoarele documente:

a) cartea de identitate a vehiculului; și

b) în cazul autovehiculelor rulate achiziționate din alte state, un document din care să rezulte data primei înmatriculări a acestora, și, după caz, declarația pe propria răspundere prevăzută la art. 5 alin. (4), precum și rezultatul expertizei tehnice efectuate de Regia Autonomă "Registrul Auto Român" ori rezultatul evaluării individuale efectuate potrivit art. 5 alin. (20)".

1.9 Modul de calcul al taxei de poluare:

Cuantumul taxei de poluare pentru un anumit autovehicul este indicat la art. 6 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, conform unei formule de calcul care ia în considerare următorii parametri:

- A = valoarea combinată a emisiilor de, exprimată în grame/km;

- B = taxa specifică, exprimată în euro/1 gram, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 1 Ordonanței de Urgență nr. 50/2008;

- C = cilindree (capacitatea cilindrică);

- D = taxa specifică pe cilindree, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 2 Ordonanței de Urgență nr. 50/2008;

- E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 4 Ordonanței de Urgență nr. 50/2008;

Formula de calcul este diferită pentru autovehiculele cu norma de poluare Euro 5 sau Euro 6, de acelea cu norma de poluare Euro 3 sau Euro 4.

2. Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene în această materie:

Conform art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană,nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.

Curtea subliniază că, începând cu data de 1.12.2009 a intrat în vigoare Tratatul d l Lisabona,

În conformitate cu modificările aduse Tratatului instituind Comunitatea Europeană prin Tratatul d l Lisabona, Tratatul instituind Comunitatea Europeană a fost redenumit "Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene", iar fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană a fost renumerotat, revenind art. 110 al noului Tratat privind funcționarea Uniunii Europene, cu același conținut. În continuare, Curtea va face însă referire la art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, iar nu la art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (deși cele două articole au același conținut), întrucât se impune a se avea în vedere legislația comunitară în vigoare la momentul plății taxei de poluare în litigiu, iar modificările operate prin Tratatul d l Lisabona nu erau în vigoare în acel moment.

2.1 În interpretarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s .- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:

"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența acolo citată).

46 În ceea ce privește a importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).

47 Conform unei jurisprudențe bine stabilite,art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate(a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată).Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.

48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.

49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.

51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).

52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.

53 Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.

54. Un autoturism nou pentru care taxa de înmatriculare a fost plătită în Ungaria își pierde, în timp, o parte din valoarea sa de piață. Pe măsura deprecierii autoturismului, se diminuează de asemenea cuantumul taxei de înmatriculare incluse în valoarea reziduală a autoturismului. Din moment ce acesta este un autoturism folosit, el nu poate fi vândut decât pentru un preț ce corespunde unei părți din valoarea sa inițială, care conține valoarea reziduală a taxei de înmatriculare.

55. Pare a rezulta, din informațiile transmise de instanțele naționale, că un autoturism de același model, vechime, cu același număr de kilometri parcurși, cumpărat într-un alt stat membru și înregistrat în Ungaria, va atrage aplicarea integrală a taxei de înmatriculare prevăzută pentru această categorie de autoturisme. Prin urmare, taxa reprezintă o sarcină mai consistentă pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, cărora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.

56. Deci, deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.

57. Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebările adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela că art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicândo taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:

- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;

-valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării,este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.

O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."

2.2 În mod similar a decis Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în hotărârea dată la 18 ianuarie 2007 în cauza C‑313/05 împotriva w

27 "După cum Curtea a statuat deja, articolul 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (hotărârea din 15 iunie 2006 Air Industries, C‑393/04 și C‑41/05,. I p. ‑5293, punctul 55 și jurisprudența citată, precum și hotărârea Ndasdi și Nmeth, citată anterior, punctul 45).

28 De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, Curtea a considerat că articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (a se vedea hotărârea din 29 aprilie 2004, C‑387/01,. I p. ‑4981, punctul 66 și jurisprudența citată, precum și hotărârea Ndasdi și Nmeth, citată anterior, punctul 46).

29 Conform unei jurisprudențe consacrate, există o încălcare a articolului 90 primul paragraf CE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea hotărârea, citată anterior, punctul 67 și jurisprudența citată). Astfel, în temeiul respectivei dispoziții, accizele asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare. -

32 În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât Republica, trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.

33 În cadrul unei astfel de comparații, trebuie subliniat în primul rând că accizele în cauză în acțiunea principală nu se percep decât o singură dată pentru toate autovehiculele destinate înmatriculării în Republica, fie ele noi sau de ocazie, fabricate pe teritoriul național sau importate din alte state membre.

34 În al doilea rând, trebuie să se facă diferența între două categorii de autovehicule, și anume, pe de o parte, cele care sunt vândute de ocazie în cursul a doi ani calendaristici de la data fabricației, anul fabricației fiind considerat primul an calendaristic din această perioadă, și, pe de altă parte, cele care sunt vândute de ocazie ulterior acestei perioade de doi ani.

35 Mai întâi, în ceea ce privește autoturismele vândute noi sau de ocazie în respectiva perioadă de doi ani, rezultă din ordinul din 2004, după cum s‑a arătat la punctul 13 din prezenta hotărâre, că acestea sunt supuse unei accize calculate conform aceluiași nivel.

36 În ceea ce privește autovehiculele de ocazie care au mai puțin de doi ani vechime, instanța națională este cea căreia îi revine sarcina să verifice, mai ales în lumina decretului din 2004, dacă acestea suportă, în privința accizelor, o sarcină identică în virtutea faptului că valoarea reziduală a accizelor, încorporată în valoarea de piață a autovehiculelor de ocazie înmatriculate în Polonia, este egală cu valoarea accizelor care se aplică autovehiculelor de ocazie similare provenind din alt stat membru decât Republica.

37 În schimb, în ceea ce privește accizele aplicate autovehiculelor de ocazie vândute după mai mult de doi ani de la data fabricației, nivelul accizelor este calculat după formula prevăzută la articolul 7 din decretul din 2004. După cum a subliniat Comisia, fără a fi contrazisă de guvernul polonez, aplicarea acestei formule conduce la creșterea respectivului nivel în funcție de vechimea autovehiculului.

38 Or, instanța de trimitere este cea care trebuie să analizeze dacă o astfel de creștere a respectivului nivel privește doar autovehiculele de ocazie provenind din alte state membre decât Republica și dacă, în schimb, în cazul autovehiculelor de ocazie înmatriculate în stare nouă în Polonia, nivelul accizelor reziduale încorporat în valoarea unui astfel de autovehicul rămâne constant.

39 Într‑o astfel de situație, argumentele prezentate de guvernul polonez pentru a justifica diferența de taxare nu pot fi admise. În primul rând, guvernul polonez a prezentat considerente privind mediul, apoi a exprimat bănuiala că, într‑un mare număr de cazuri, prețul de cumpărare declarat autorităților este mult mai mic decât prețul plătit efectiv și, în final, a precizat că respectiva diferență nu constituie o discriminare, dat fiind că cifrele arată că supunerea la plata accizelor a autovehiculelor de ocazie cumpărate în celelalte state membre în cursul lunii mai 2004 fost urmată de o creștere imediată și foarte importantă a acestor achiziții.

40 Într‑adevăr, din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (hotărârea Haahr, citată anterior, punctul 34, și hotărârea din 23 octombrie 1997, Comisia/, C‑375/95,. I p. ‑5981, punctul 29).

41 Din considerentele precedente rezultă că la a doua și la a treia întrebare trebuie să se răspundă că articolul 90 primul paragraf CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei accize în măsura în care valoarea accizei aplicate vehiculelor de ocazie mai vechi de doi ani achiziționate în alt stat membru decât cel care a instituit acciza depășește valoarea reziduală a aceleiași accize încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior în statul membru care instituie acciza. Este de competența instanței de trimitere să analizeze dacă reglementarea în cauză în acțiunea principală, în special aplicarea articolului 7 din decretul din 2004, produce un astfel de efect".

2.3 Tot în materia accizelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată în Polonia, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a pronunțat Hotărârea din 17 iulie 2008 în cauza C‑426/07, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de w (Polonia), prin Decizia din 27 iunie 2007, primită de C la 14 septembrie 2007, în procedura împotriva w, hotărâre în care a reținut următoarele:

27 "Instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă o acciză care se aplică oricărei vânzări de autovehicule înainte de prima lor înmatriculare pe teritoriul național este contrară articolului 90 CE, în măsura în care vânzarea de autovehicule de ocazie deja înmatriculate pe teritoriul polonez este scutită de plata acestei accize.

28 Așadar, trebuie să se verifice dacă un astfel de regim nu conduce la o impozitare superioară a vehiculelor de ocazie importate dintr-un alt stat membru decât Republica, și, în consecință, neînmatriculate pe teritoriul polonez, față de cea a autovehiculelor de ocazie care se află deja pe piața națională și care sunt înmatriculate în Polonia.

29 Cu titlu introductiv, trebuie să se sublinieze că o acciză precum cea instituită prin reglementarea națională în cauză în acțiunea principală intră în sfera regimului general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie, în consecință, analizată în raport cu articolul 90 CE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 ianuarie 2007, C‑313/05,. I p. ‑513, punctul 24).

30 Or, trebuie să se amintească faptul că s‑a statuat de către C că articolul 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârea, citată anterior, punctul 27 și jurisprudența citată).

31 În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/, C‑74/06,. I p. ‑7585, punctul 24 și jurisprudența citată).

32 În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea, citată anterior, punctul 40 și jurisprudența citată).

33 În acest context, trebuie să se verifice dacă acciza în cauză în acțiunea principală se aplică în același mod atât vânzării unui autovehicul de ocazie importat, cât și vânzării unui autovehicul de ocazie deja înmatriculat în Polonia, aceste două categorii de vehicule reprezentând produse similare în sensul articolului 90 primul paragraf CE.

34 În cadrul acestei comparații, trebuie să se distingă între două categorii de autovehicule, și anume, pe de o parte, cele care sunt vândute de ocazie în cursul a doi ani calendaristici de la data fabricației, anul fabricației fiind considerat primul an calendaristic din această perioadă, și, pe de altă parte, cele care sunt vândute de ocazie ulterior acestei perioade de doi ani (Hotărârea, citată anterior, punctul 34).

35 În ceea ce privește autoturismele vândute noi sau de ocazie în respectiva perioadă de doi ani, rezultă din Decretul din 2004 că acestea sunt supuse unei accize calculate conform aceluiași nivel (a se vedea în acest sens Hotărârea, citată anterior, punctul 35).

36 În ceea ce privește autovehiculele de ocazie care au mai puțin de doi ani vechime, instanța națională este cea căreia îi revine sarcina să verifice, mai ales în lumina Decretului din 2004, dacă acestea suportă, în privința accizelor, o sarcină identică în virtutea faptului că valoarea reziduală a accizelor, încorporată în valoarea de piață a autovehiculelor de ocazie înmatriculate în Polonia, este egală cu valoarea accizelor care se aplică autovehiculelor de ocazie similare provenind din alt stat membru decât Republica (Hotărârea, citată anterior, punctul 36).

37 În schimb, în ceea ce privește accizele aplicate autovehiculelor de ocazie vândute după mai mult de doi ani de la data fabricației, nivelul accizelor este calculat după formula prevăzută la articolul 7 din Decretul din 2004. Aplicarea acestei formule conduce la creșterea respectivului nivel în funcție de vechimea autovehiculului (a se vedea în acest sens Hotărârea, citată anterior, punctul 37).

39 Având în vedere cele de mai sus, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 90 primul paragraf CE trebuie interpretat în sensul că se opune unei accize, precum cea în cauză în acțiunea principală, în măsura în care valoarea accizei aplicate vânzării înainte de prima înmatriculare a vehiculelor de ocazie importate dintr‑un stat membru depășește valoarea reziduală a aceleiași accize încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior în statul membru care instituie acciza. Este de competența instanței de trimitere să analizeze dacă reglementarea în cauză în acțiunea principală, în special aplicarea articolului 7 din Decretul din 2004, produce un astfel de efect".

3 Comunicatele Comisiei europene în legătură cu reglementarea română a taxei de poluare:

3.1 Comunicatul din 9.12.2008:

Ca urmare a numeroaselor e-mailuri primite de la cetățenii români, Comisia Europeană - Direcția Generală Impozitare și Uniune Vamală a emis, la data de - următoarele precizări:

"La nivelul Uniunii Europene nu există o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar, statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei și modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul ne-discriminării.

România poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate să stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia (de exemplu, în Danemarca, o taxă similară se ridică la 180% din valoarea automobilului). Cu alte cuvinte, nu există o regulă comunitară care să constrângă România să elimine taxa de înmatriculare pentru mașinile noi sau vechi. De asemenea, nu există un regulament comunitar care să reglementeze nivelul acestei taxe.

Comisia Europeană este la curent cu dificultățile pe care cetățenii europeni le întâmpină în ce privește taxele de înmatriculare percepute în statele membre ale Uniunii Europene. În data de 5 iulie 2005 Comisia a prezentat o propunere de directivă care, printre altele, include abolirea taxelor de înmatriculare pentru automobile pe o perioadă tranzitorie între cinci și zece ani.

În plus, propunerea presupune crearea unui sistem de rambursare pentru taxele percepute automobilelor care, după ce au fost înmatriculate într-un stat membru, sunt ulterior exportate sau transferate permanent în alt stat membru. Această măsură are un scop dublu: evitarea plății de două ori a taxelor de înmatriculate și perceperea taxelor de înmatriculare în concordanță cu utilizarea automobilului în respectivul stat membru. Deși pentru adoptarea legislației comunitare în domeniul impozitării este necesară obținerea unanimității în Consiliu, Comisia rămâne încrezătoare că statele membre vor coopera pentru eliminarea ultimelor obstacole de impozitare de pe piața internă".

Potrivit notei nr. 1 care însoțește acest comunicat, "Curtea Europeană de Justiție a decis că Articolul 90 al Tratatului de instituire a Comunității Europene nu poate fi invocat pentru a limita nivelul excesiv al taxării și că statele membre pot stabili cuantumul taxelor după cum consideră necesar. Decizia Curții din 11 decembrie 1990 în cazul C-47/88 Comisia Comunităților Europene versus Regatul Danemarcei, 1990, I p. -04509, punctul 10 ".

3.2 Comunicatul din 25.06.2009:

În urma modificărilor aduse la Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, inclusiv prin introducerea scutirii de la plata taxei de poluare a unor categorii de autovehicule noi, Comisia europeană a emis un nou comunicat, înregistrată sub nr. IP/09/1012, la, 25 iunie 2009, prin care Comisia Europeană a solicitat României să își modifice legislația în ceea ce privește aplicarea taxei pe poluare pentru autoturisme.

Conform acestui comunicat, " Comisia Europeană a solicitat României informaii în legătură cu legislaia acesteia privind aplicarea unei taxe pe poluare pentru autoturisme. Comisia consideră că prevederile legislaiei româneti, conform cărora taxa pe poluare se suspendă pentru anumite autovehicule, însă crete pentru anumite ma ini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. Această solicitare a fost transmisă sub forma unei "scrisori de somare", prima etapă a procedurii de încălcare a dreptului comunitar prevăzută la articolul 226 din Tratatul CE. Dacă nu primește un răspuns satisfăcător în termen de două luni, Comisia poate trece la a doua etapă a procedurii (emiterea unui aviz motivat) și, în final, poate prezenta cazul în fața Curții de Justiție.

Conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria EURO 4, cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata taxei pe poluare înRomânia dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din Uniunea Europeană în perioada 15 decembrie 2008 - 15 decembrie 2009. Aceeași legislație prevede totodată dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe.

Comisia a primit un număr foarte mare de plângeri în urma acestor modificări din legislația românească. Prin prezentul comunicat de presă, Comisia dorește să informeze publicul în legătură cu rezultatul investigațiilor pe care le-a efectuat în privința legislației românești.

Comisia sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, Comisia trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar. Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia Comisiei, criteriul "primei înmatriculări" nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor În anumite cazuri, acesta ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre.

Într-adevăr, în urma aplicării cerinței de" primă înmatriculare ", toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația românească, care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară, circulă fără să fie supuse acestei taxe. Pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrate în România în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.

Dosarul este înregistrat la Comisie cu numărul de referință 2009/2002 ".

Curtea observă că acest comunicat al Comisiei are drept efect punerea în întârziere prin intermediul căreia Comisia a declanșat împotriva României prima etapă a fazei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, în ceea ce privește compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în România cu art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene .

Scrisoarea de punere în întârziere declanșează prima etapă a fazei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, autoritățile romane având la dispoziție un termen de 2 luni de la primirea respectivei scrisori pentru a comunica poziția lor. În cazul in care Comisia va considera că poziția transmisă nu prezintă suficiente argumente în sensul asigurării respectării dreptului comunitar, ar putea decide sa transmită României un aviz motivat, declanșând astfel cea de-a doua și ultima etapă a fazei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor. În funcție de răspunsul primit din partea statului în cauză, Comisia poate decide sesizarea Curții de Justiție.

Astfel, la data de 26.06.2009, autorităților române le-a fost comunicată scrisoarea de punere în întârziere prin intermediul căreia Comisia Europeană a declanșat împotriva României prima etapă a fazei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor.

Este important de menționat că și anterior, în anul 2007, Comisia a declanșat o procedură similară determinată la acel moment de prevederile Codului fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare. Astfel, Comisia Europeană a adresat în luna martie 2007 o scrisoare de punere în întârziere Statului român în cuprinsul căreia se aprecia că taxa de primă înmatriculare contravenea Tratatului de aderare și jurisprudenței Curții Europene.

Examinând poziția Comisiei Europene, Guvernul a inițiat modificări legislative menite să modifice natura juridică a taxei auto, astfel că aceasta a primit o nouă denumire - taxă de poluare - și o nouă calificare juridică - taxă de mediu, prin adoptarea nr.OUG 50/2008 privind taxa de poluare, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008.

Adoptarea de către Guvern a acestei ordonanțe a determinat retragerea de către Comisia Europeană a propunerii de decizie pentru sesizarea Curții de Justiție a Comunităților Europene.

Dar Ordonanța de Urgență nr. nr. 50/2008 a suferit modificări succesive prin nr.OUG 208/2008 (ulterior abrogată) prin OUG nr. 218/2008, care a intrat în vigoare la data de 15 decembrie 2008, și, ulterior, prin nr.OUG 7/2009.

4. Obligativitatea respectării dreptului comunitar și prioritatea acestuia față de reglementările interne:

În această privință, Curtea amintește că prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din -, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.

Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767 din -, dispoziții conform cărora:

(2)Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

(4)Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).

Curtea precizează, de asemenea, că obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

În raport cu dispozițiile din Constituția României menționate, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.

În concluzie, începând cu data aderării, 1.01.2007, este obligatorie pentru Statul român respectarea așa numitului "acquis comunitar" -astfel cum este definit prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1367/2000, privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordanței dispozițiilor și principiilor Constituției României cu acquisul comunitar, în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 30 din -, definiție a acquisul comunitar conform căreia acesta include, între alte acte normative, " dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea Europeană, semnat la 25 martie 1957 la, și ale Tratatului privind Uniunea Europeană, semnat la 7 februarie 1992 la, ambele republicate în Oficial al Comunităților Europene nr. C 340 din 10 noiembrie 1997".

5 Competența instanțelor de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar și de a da eficiență acestora:

Cu privire la competența instanțelor de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar, Curtea amintește că în dispozitivul hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene din 9 martie 1978, dată în cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr. C 106/77, s-a statuat că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional."

Date fiind această opinie explicită a Curții de Justiție a Comunităților Europene - a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar - Curtea constată că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.

6 Analiza situației din speță:

În funcție de principiile și reglementările menționate anterior, Curtea reține că în prezenta cauză, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A la restituirea taxei de poluare plătite de reclamant pentru înmatricularea pentru prima dată în România a unui autoturism marca Renault, model Laguna, fabricat în anul 1999.

Curtea subliniază, cu titlu preliminar, că reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări, în special cu privire la cuantumul taxei, modificări indicate succint la punctul 1.5.6. din prezenta motivare. Curtea amintește că, potrivit acestor modificări:

- începând cu data de 19.02.2009 se aplică taxele stabilite conform nr.OUG 7/2009.

În acest context, Curtea observă că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile nr.OUG 50/2008, în varianta ulterioară datei de 19.02.2009, respectiv reglementarea modificată conform nr.OUG 7/2009 în care, concomitent că majorarea cuantumului taxei de poluare, au intrat în vigoare o serie de scutiri de la plata taxei pentru anumite categorii de autovehicule.

De aceea, Curtea subliniază, în acest context, că urmează a analiza, în funcție de dispozițiile dreptului comunitar citate anterior, eventuala compatibilitate cu aceste dispoziții a taxei de poluare aplicabilă în perioada ulterioară datei de 19.02.2009, astfel încât sunt pertinente - pentru această analiză - mențiunile din comunicatul Comisiei europene din 25.06.2009, comunicat care vizează reglementarea ulterioară datei de 15.12.2008, când au intrat în vigoare scutirile de la plata taxei de poluare pentru autovehiculele din categoria Euro 4, cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv.

În examinarea legalității sentinței civile recurate, Curtea observă în primul rând că instanța de fond a respins acțiunea reclamantului pe fond față de Administrația Finanțelor Publice a orașului și față de Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, și ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în raport cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

6.1 În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, Curtea reține că în prezenta speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului de anulare a deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 3338/2.03.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice a orașului, de anulare a Deciziei nr. 26/14.04.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și de a i se restitui taxa de poluare încasată de Administrația Finanțelor Publice a orașului.

Curtea constată că Ministerul Finanțelor Publice nu a încasat taxa de poluare contestată de reclamant, și nici nu a respins cererea de restituire formulată ulterior de acesta.

În aceste condiții, Curtea constată că Ministerul Finanțelor Publice nu este emitentul vreunui act administrativ contestat de reclamant în prezenta cauză.

Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.

În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului, de anularea a unor acte emise de Administrația Finanțelor Publice a orașului și de Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, precum și de restituire a taxei de poluare încasată de Administrația Finanțelor Publice a orașului

În consecință, Curtea apreciază că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Din acest punct de vedere, Curtea apreciază ca fiind legală soluția instanței de fond, de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive.

Curtea subliniază, totodată, că în vederea stabilirii calității procesuale pasive în cazul litigiilor privind cererile de restituire a taxei de poluare trebuie avut în vedere cadrul legal specific acestor litigii, respectiv dispozițiile art. 1 alin. 1 și ale art. 7 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008.

Din aceste dispoziții legale rezultă că taxa de poluare este calculată, stabilită și impusă prin acte emise de organele fiscale, iar contestarea ei este posibilă numai în fața organelor fiscale, cu respectarea dispozițiilor din Codul d e Procedură Fiscală.

Pe de altă parte, Curtea admite că din dispozițiile art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 rezultă în mod indiscutabil că sumele percepute de Statul Român cu titlul de taxă de poluare sunt virate în contul Administrației Fondului pentru Mediu și că această autoritate gestionează sumele respective.

În acest context, Curtea remarcă faptul că, deși între reclamantul care a plătit taxa de poluare și Administrația Fondului pentru Mediu nu există nici un raport juridic, o cerere de restituire a unei asemenea taxe - coroborată cu solicitarea anulării actelor administrativ-fiscale prin care a fost stabilită - poate pune și problema raporturilor dintre autoritatea administrativă care a încasat taxa și aceea care gestionează sumele încasate cu acest titlu, respectiv Administrația Fondului pentru Mediu.

Curtea subliniază însă că reclamantului nu îi poate fi opusă relația dintre pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului și Administrația Fondului pentru Mediu, reclamantul având un raport juridic cu instituția care i-a impus taxa de poluare și i-a refuzat restituirea acesteia.

Însă în măsura în care se solicită restituirea acestei taxe, Curtea consideră utilă derularea litigiului și în contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu, indiferent dacă introducerea în cauză a acesteia se face la cererea reclamantului sau printr-o cerere de chemare în garanție formulată de pârâtă.

În speță, în absența atragerii în judecată a Administrației Fondului pentru Mediu, Curtea urmează a analiza exclusiv raporturile dintre reclamant și autoritățile administrative emitente ale actelor prin care taxa de poluare a fost încasată și refuzată la restituire.

6.2 Cu privire la fondul litigiului, Curtea remarcă, în primul rând, că reclamantul a invocat dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană ca temei al cererii domniei sale.

6.2.1. art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană:

Curtea constată că aplicarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare între impozitele aplicate "produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.

Se impune, așadar, constatarea că art. 90 este aplicabil numai în măsura în care bunul astfel impozitat este un produs al"altor state membre" ale Uniunii Europene.

Curtea subliniază că principiul libertății de circulație se aplică atât produselor care provin din statele membre cât și produselor care sunt localizate în cadrul Comunității și care au fost importate în mod legal dintr-un stat din afara Comunității. În momentul importului inițial, aceste produse sunt supuse taxelor vamale conform politicii tarifare comune și formalităților administrative, statistice și de igienă corespunzătoare legislației UE. În urma acestor proceduri produsele primesc "dreptul la liberă circulație" în cadrul Uniunii Europene.

În principiu, libera circulație a mărfurilor cere statelor membre să abroge toate măsurile ce constituie o barieră în calea comerțului în interiorul Comunității. măsurilor naționale restrictive de natură fiscală reprezintă corolarul stabilirii unei Uniuni Vamale ce cuprinde interzicerea taxelor de import și export și orice măsuri cu efect echivalent ce afectează comerțul între statele membre, precum și stabilirea unui tarif vamal comun față de state terțe (țările aflate în afara acestei zone).

Curtea apreciază, în acest context, că se poate reține o eventuală aplicabilitate a dispoziției art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și o eventuală discriminare fiscală numai în măsura în care se dovedește că acel autoturism a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, deoarece acesta este criteriul care determină discriminarea fiscală a taxei de poluare din litigiu.

Curtea constată, în acest context, că reclamantul a făcut dovada înmatriculării anterioare a autoturismului în litigiu într-un al stat membru al Uniunii Europene anterior înmatriculării în România, motiv pentru care la soluționarea acestui litigiu se impune raportarea la art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

6.2.2. Caracterul posibil discriminatoriu al taxei de poluare:

6.2.2.1 Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană nu interzice instituirea unei taxe plătite la înmatricularea autoturismelor și nici nu limitează cuantumul acesteia:

În al doilea rând, Curtea subliniază că, în conformitate cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, acest text interzice o discriminare între impozitele aplicate "produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Curtea reamintește că, potrivit art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană,nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".

Așadar, art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie, și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.

În acest sens, Curtea face trimitere la paragraful 47 din Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi:

47 "Conform unei jurisprudențe bine stabilite,art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate(a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată).Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce".

În mod similar a decis Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în paragraful 27 din hotărârea dată la 18 ianuarie 2007 în cauza C‑313/05 împotriva w, citată anterior.

De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a conchis, în paragrafele 30-32 din Hotărârea din 17 iulie 2008 în cauza C‑426/07, în procedura împotriva w, că:

"30 Or, trebuie să se amintească faptul că s‑a statuat de către C că articolul 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârea, citată anterior, punctul 27 și jurisprudența citată).

Concluzia ce se desprinde din cele expuse mai sus este aceea că art. 90 nu interzice instituirea unei taxe plătite la prima înmatriculare a autovehiculelor.

O altă concluzie ce se poate desprinde este aceea că - în măsura în care taxa respectivă nu este discriminatorie - art. 90 nu limitează în nici un fel cuantumul acestei taxe.

Sub acest aspect, Curtea consideră extrem de relevant comunicatul Comisiei europene din 9.12.2008, menționat anterior, conform căruia:"la nivelul Uniunii Europene nu există o armonizare a taxei percepute pentru înmatricularea automobilelor. Așadar,statele membre pot decide unilateral în ce privește cuantumul taxei și modalitatea de calcul a acesteia, respectând în același timp principiul ne-discriminării.

România poate să mențină taxa de înmatriculare pentru automobile și poate să stabilească un nivel oricât de ridicat al acesteia(de exemplu, în Danemarca, o taxă similară se ridică la 180% din valoarea automobilului). Cu alte cuvinte, nu există o regulă comunitară care să constrângă România să elimine taxa de înmatriculare pentru mașinile noi sau vechi. De asemenea, nu există un regulament comunitar care să reglementeze nivelul acestei taxe".

6.2.2.2 Lipsa de relevanță a cuantumului taxelor interne aplicate la înmatricularea autovehiculelor anterior intrării în vigoare a taxei de poluare

În vederea stabilirii eventualului caracter discriminatoriu al taxei de poluare instituie prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, se impune în prealabil stabilirea termenilor de comparație în funcție de care se stabilește această discriminare.

În acest sens, Curtea face trimitere din nou la hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi, paragrafele 48-49:

48. "În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate,este necesar să fie comparate efectele taxeide înmatricularepentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membrudecâtUngaria cu efectele valorii reziduale a taxeide înmatricularecare afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop,le-a fost deja aplicată această taxă.

49.O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legiiprivind taxele de înmatricularenu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente".

Aceeași concluzie este expusă și paragraful 32 din hotărârea dată la 18 ianuarie 2007 în cauza C‑313/05 împotriva w, citată anterior:

32 "În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât Republica,trebuie comparate efectele accizelorinstituite asupra acestei ultime categoriicu cele ale accizelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare".

În consecință, ceea ce trebuie să se compare, conform jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, este nivelul taxei de poluare aplicate autovehiculelor de ocazie (second-hand)"importate dintr-un alt stat membru decât"România cu valoarea reziduală a taxei de poluare aplicată autovehiculelor de ocazie"care se află deja pe piața națională".

Curtea subliniază, în acest context, că - după cum s-a arătat în hotărârea Curții de Justiție din 5 decembrie 2006, dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi, în paragraful 49 - că nu este relevantă o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în România înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor privind taxa de poluare, întrucât "scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente".

Prin urmare, pentru stabilirea caracterului posibil discriminatoriu al taxei de poluare nu este relevantă compararea efectelor taxei de poluare cu taxarea la care erau supuse autoturismele înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008, prin care a fost instituită taxa de poluare.

6.2.2.3 Taxa de poluare aplicată unui autoturism nou nu poate fi mai mică decât taxa aplicată aceluiași autoturism, dacă ar fi înmatriculat în stare veche (second hand). Efectele introducerii scutirii de la plata taxei de poluare pentru autovehiculele din categoria EURO 4, cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv:

Conform celor arătate anterior, Curtea de Justiție a Comunităților Europene impune, în respectarea art. 90, ca în stabilirea cuantumului taxei să se țină seama de deprecierea reală a autovehiculului taxat, respectiv de vechimea acestuia.

Curtea observă însă că prin dispozițiile art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008 sunt exceptate de la plata taxei de poluare numai anumite autoturisme noi. Conform acestei reglementări, au fost introduse scutiri de la plata taxei de poluare pentru autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și pentru toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv.

Or, în comunicatul din 28.11.2007 (prin care critica legislația română privind taxa de primă înmatriculare, abrogată de la 1.07.2008), Comisia europeană reamintea jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, care"a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având astfel obligația de a ține seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă (a se vedea cauzele, C-345/93, Comisia/Danemarca, C-47/88 și Comisia/Republica, C-375/95).

exemplu ilustrează aplicarea acestor norme: taxa de înregistrare a unui autovehicul de X ani importat într-un stat membru nu poate fi mai mare decât taxa inclusă în valoarea reziduală a unui vehicul similar înmatriculat acum X ani în respectivul stat membru".

Criticând legislația privind taxa de primă înmatriculare, Comisia Europeană a arătat în același comunicat, că "în conformitate cu legislația română,taxa aplicată autovehiculelor uzate nu este redusă proporțional cu valoarea deprecierii reale a unor autovehicule similare înmatriculate deja pe piața internă. Dimpotrivă, valoarea taxei crește numai pe baza vechimii autovehiculului. Având în vedere că taxa de înmatriculare a autovehiculelor din România este percepută o singură dată, autovehiculele cele mai impozitate sunt, implicit, autovehiculele second-hand importate. În opinia Comisiei, asemenea modalități de aplicare a taxei contravin dispozițiilor articolului 90 din Tratatul CE, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană de Justiție".

Aceste susțineri sunt pertinente și în privința taxei de poluare, având în vedere că și în privința acestei taxe este necesară respectarea acelorași reguli de calcul. Cu alte cuvinte, și taxa de poluare trebuie să scadă pe măsură ce autovehiculului are o valoare de circulație mai redusă.

În consecință, din aceste susțineri, Curtea reține - în primul rând - că stabilirea taxei de poluare trebuie făcută în sensul reducerii cuantumului acestei taxe pe măsura creșterii vechimii autovehiculului respectiv. Astfel, taxa impusă pentru un autovehicul cu o vechime de 1 an trebuie să fie mai mare decât taxa impusă unui autovehicul cu aceleași caracteristice tehnice, dar care are o vechime de 2 ani.

De aici se desprinde concluzia că o taxă care crește pe măsură ce autovehiculul are o vechime mai mare este incompatibilă cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

Plecând de la aceste considerente, Curtea observă că - deși calculul taxei de poluare ia în considerare reducerea taxei în raport cu vechimea autovehiculului, prin aplicarea reducerii procentuale din anexa nr. 3 la Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 - același act normativ, modificat prin Ordonanța de Urgență nr. 218/2008 a introdus o scutire de la plata taxei de poluare pentru anumite categorii de autovehicule noi și anume acelea care au norma de poluare Euro 4, cu o capacitate cilindrică ce nu depășește 2.000 cmc. în privința acestor autovehicule, taxa de poluare este zero, nefiind datorată

Curtea constată în acest context, că - în condițiile în care taxa de poluare este zero pentru un astfel de autoturism în stare nouă, înmatriculat pentru prima dată în România - dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene impun ca taxa pentru același autoturism, dar care este rulat (second hand) și nu este înmatriculat pentru prima dată să nu fie mai mare decât taxa aplicată aceluiași autoturism în stare nouă.

Concluzia concretă a acestei constatări este aceea conform căreia dacă pentru un autovehicul nou cu normă de poluare Euro 4 și cu o capacitate cilindrică ce nu depășește 2.000 cmc taxa de poluare este zero, nu se poate impune o taxă mai mare pentru același autovehicul - având normă de poluare Euro 4 și cu o capacitate cilindrică ce nu depășește 2.000 cmc - dar care a mai fost rulat, respectiv înmatriculat în alt stat.

Curtea constată, așadar că, prin introducerea scutirii respective numai pentru autoturismele noi având caracteristicile enunțate anterior, legislația română a taxei de poluare a încălcat reglementarea comunitară, astfel cum este interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.

Din acest punct de vedere, Curtea constată caracterul discriminatoriu al taxei de poluare, care este incidentă numai în cazul anumitor categorii de autoturisme noi, excluzând autovehiculele second hand având caracteristicile tehnice similare (având normă de poluare Euro 4 și cu o capacitate cilindrică ce nu depășește 2.000 cmc).

Curtea observă însă că reclamantul nu a înmatriculat un autovehicul second hand având aceste caracteristici tehnice, ci un autovehicul cu normă de poluare Euro 2.

În acest context, se impune analizarea reglementării taxei de poluare și în raport cu cerințele de neutralitate a impozitării impuse de art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

Curtea reamintește aici paragrafele 27-29 din hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 18 ianuarie 2007 dată în cauza C‑313/05 împotriva w - în care s-a reținut că "articolul 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind eliminarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prineliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatoriifață de produsele provenind din alte state membre (hotărârea din 15 iunie 2006 Air Industries, C‑393/04 și C‑41/05,. I p. ‑5293, punctul 55 și jurisprudența citată, precum și hotărârea Ndasdi și Nmeth, citată anterior, punctul 45).

29 Conform unei jurisprudențe consacrate,există o încălcare a articolului 90primul paragraf CE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similarsunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc,fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import(a se vedea hotărârea, citată anterior, punctul 67 și jurisprudența citată). Astfel, în temeiul respectivei dispoziții, accizele asupra produselor provenind din alte state membre nu pot fi superioare celor aplicate produselor naționale similare. -"

Examinând neutralitatea taxei de poluare - cu referire la reglementarea taxei de poluare ulterioară datei de 15.12.2009 - Curtea consideră deosebit de relevante alegațiile Comisiei Europene din comunicatul din 25.06.2009, prin care Comisia Europeană a solicitat României să își modifice legislația în ceea ce privește aplicarea taxei pe poluare pentru autoturisme.

Conform acestui comunicat, făcând referire la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, Comisia a arătat că "statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia Comisiei, criteriul "primei înmatriculări" nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor În anumite cazuri, acesta ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre.

Într-adevăr, în urma aplicării cerinței de" primă înmatriculare ",toate mașinile noi înmatriculateîn perioada stabilită de legislația românească, care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară,circulă fără să fie supuse acestei taxe.Pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare, care urmează să fie înregistrateîn Româniaîn aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată, și care intră în concurență directă cu produsele naționale,vor fi supuse unei taxe substanțiale".

În același comunicat, Comisia și-a exprima opinia, considerând că "prevederile legislaiei româneti, conform cărora taxa pe poluare se suspendă pentru anumite autovehicule, însă crete pentru anumite ma ini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie,protejând industria națională a autovehiculelor noi".

În acest context, Curtea amintește dispozițiile art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, prin care au fost introduse scutiri de la plata taxei de poluare pentru autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și pentru toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv.

Curtea precizează, de asemenea, și conținutul preambulului Ordonanței de Urgență nr. 218/2008, în care Guvernul României a precizat că a avut în vedere, în adoptarea acestei ordonanțe de urgență, între altele, " faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare".

În raport cu acest preambul se impune a fi evaluate și efectele scutirilor de la plata taxei de poluare pentru autoturismele având anumite caracteristice tehnice, caracteristici pe care le are cvasitotalitatea autoturismelor construite în România.

Or, Curtea constată, sub acest aspect - conform datelor prezentate pe pagina oficială de Internet a singurului producător român de autovehicule pentru anul 2009, Renault - că totalitatea autoturismelor construite în România în anul 2009 au caracteristicile tehnice care le exclud de la aplicarea taxei de poluare, și anume au norma de poluare Euro 4, cu o capacitate cilindrică ce nu depășește 2.000 cmc.

Or, Curtea reamintește că instanța de la Luxemburg a arătat, în cauza C‑313/05, paragraful 29, că există o încălcare a articolului 90 primul paragraf CE atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar"sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc,fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import(a se vedea hotărârea, citată anterior, punctul 67 și jurisprudența citată)".

Curtea constată, astfel că reglementarea taxei de poluare - astfel cum a fost modificată prin introducerea scutirii prevăzute de art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008 - are caracter indirect discriminatoriu, protejând produsele naționale similare, respectiv autoturismele din producția internă.

Caracterul indirect al discriminării fiscale rezultă din aceea că, fără a se face referire la împrejurarea producerii în România a acestor autovehicule, reglementarea permite scutirea de la plata taxei de poluare pentru autoturismele care au caracteristicile tehnice similare celor produse în România, aplicându-se așadar numai celorlalte autoturisme ce urmează a fi înmatriculate în România.

Este irelevant, sub acest aspect, faptul că favorizarea fiscală nu vizează numai autoturismele din producția internă, ci și pe cele având aceleași caracteristici tehnice și care sunt produse în afara României, de exemplu autoturismele noi, cu normă de poluare Euro 4 și cilindree de până la 2000 cmc produse în Germania sau în Franța.

Curtea observă, în acest sens, asemănarea reglementării taxei de poluare cu taxa de înmatriculare auto franceză, criticată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauza C112/84, în care sarcina fiscală era stabilită în funcție de anumite caracteristici tehnice la un nivel gradual de maxim 1100 franci francezi pentru acele autovehicule care aveau caracteristicile tehnice similare celor produse în Franța, în timp ce sarcina fiscală pentru autovehiculele ce nu se încadrau în această categorie era în cuantum de 5000 de franci francezi. În această hotărâre, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că "deși sistemul francez nu include în mod formal o diferențiere între mărfuri în funcție de originea lor, discriminează în mod indirect, întrucât clasificarea, cuprinzând taxele cele mai mari, a fost fixată la un asemenea nivel încât numai autovehiculele importate pot fi subiectul acesteia".

Este irelevant, din acest punct de vedere și faptul că reclamantul a contestat taxa de poluare aplicată pentru înmatricularea unui autovehicul cu norme de poluare Euro 2, întrucât caracterul protecționist și discriminatoriu al taxei de poluare se apreciază în raport cu fiecare autovehicul aflat în concurență cu autovehiculele din producția internă, deci inclusiv în raport cu autovehiculele cu norme de poluare inferioare celor cu care sunt dotate autovehiculele din producția internă.

Instituind o taxă care este susceptibilă a se aplica, prin ipoteză, numai autovehiculelor care nu sunt produse în anul 2009 în România - taxă care este datorată numai cu prilejul primei înmatriculări în România, deci care nu poate viza autovehiculele din producția internă care au fost deja înmatriculate anterior intrării în vigoare a taxei de poluare, indiferent ce norme de poluare respectă - reglementarea art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008 constituie o fiscală discriminatorie aplicabilă tuturor autoturismelor second hand, indiferent de norma de poluare cu care sunt dotate.

Prin această reglementare este înfrântă neutralitatea taxei de poluare, al cărei efect este chiar cel interzis de art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, și anume protejarea producției naționale de bunuri similare. Curtea reiterează concluzia Comisiei europene, potrivit căreia"statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale."

În condițiile impozitării discriminatorii a autovehiculelor, impozitare care favorizează autovehiculele noi din producția internă, Curtea reține caracterul întemeiat al acțiunii reclamantului și încălcarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană prin instituirea scutirii prevăzute de art. art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008.

Consecința acestei constatări a fost indicată la punctul 5 din prezentele considerente, fiind în acord cu dispozitivul hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene din 9 martie 1978, dată în cauza Administrazione delle finanze delloStato/Simmenthal, nr. C 106/77, în care s-a statuat că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional."

Date fiind această opinie explicită a Curții de Justiție a Comunităților Europene - a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar - Curtea constată că este competentă să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.

În consecință, față de caracterul discriminatoriu al reglementării taxei de poluare aplicabile reclamantului, această reglementare urmează a fi înlăturată ca fiind în contradicție cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.

6.2.3 Situația dobânzilor legale:

În această privință, Curtea subliniază că acordarea dobânzilor legale este guvernată, în materia raporturilor fiscale, de dispozițiile speciale din Codul d e Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile dreptului comun în materie, astfel cum impune art. 1 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, conform căruia " prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal", precum și dispozițiile art. 2 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, potrivit cărora "prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat".

Așadar, Curtea reține că materia privind dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este reglementată de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 sau de dispozițiile art. 1084 din Codul civil.

Potrivit art. 124 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală,"pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Potrivit art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".

Conform art. 117 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, "prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere".

Având în vedere că 117 alin. 2 reglementează situația restituirii diferențelor de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, Curtea reține că în cazul restituirii taxei de poluare este aplicabil textul art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală.

Coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, Curtea constată că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei de poluare.

6.3 Situația cheltuielilor de judecată:

Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora "partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul fondat al recursului și al acțiunii în justiție, Curtea va obliga pârâtele Administrația Finanțelor Publice a orașului și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamant în fond și în recurs, respectiv la plata sumei de 1500 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.

7.Soluția Curții de APEL TIMIȘOARA:

Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304¹Cod de Procedură Civilă, hotărârea recurată fiind dată ca urmare a reținerii eronate a caracterului nediscriminatoriu al taxei de poluare.

În aceste condiții, Curtea va admite recursul formulat de reclamant și va modifică sentința civilă recurată.

Curtea va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a orașului și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-

Astfel, Curtea va anula decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 3338/2.03.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice a orașului și Decizia nr. 26/14.04.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-

Totodată, Curtea va obliga Administrația Finanțelor Publice a orașului la restituirea către reclamant a sumei de 7475 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, precum și la dobânzile legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei.

De asemenea, Curtea va obliga pârâtele Administrația Finanțelor Publice a orașului și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S la plata către reclamantă a sumei de 1500 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în fond și în recurs.

Curtea va respinge în rest acțiunea reclamantului, menținând dispoziția din sentința civilă recurată privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice și respingerea acțiunii formulată de reclamant împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.675/23.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.

Modifică sentința civilă recurată.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a orașului și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-

Anulează decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.3338/2.03.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice a orașului și Decizia nr.26/14.04.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-

Obligă Administrația Finanțelor Publice a orașului la restituirea către reclamant a sumei de 7475 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, precum și la dobânzile legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei.

Obligă pârâtele Administrația Finanțelor Publice a orașului și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S la plata către reclamantă a sumei de 1500 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în fond și în recurs.

Respinge în rest acțiunea reclamantului.

Menține dispoziția din sentința civilă recurată privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor Publice și respingerea acțiunii formulată de reclamant împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 2.12.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

RED:/04.01.2010

TEHNORED:/04.01.2010

2.ex./SM/

Primă instanță:Tribunalul C-

Judecător -

Președinte:Maria Cornelia Dascălu
Judecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan

#Judecator Maria Cornelia Dascalu

Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1489/2009. Curtea de Apel Timisoara

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1489/2009. Curtea de Apel Timisoara