Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 456/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 456/R-CONT
Ședința publică din 24 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- -, președinte secție
- -, judecător
, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA REGIONALA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, județul D, în nume propriu și în numele și pentru AUTORITATEA NATIONALĂ A VAMILOR, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței nr.685/CF din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta - SRL PITEȘTI, cu sediul în Pitești, str. -, nr.143, jud.A, și pârâta DIRECTIA JUDETEANĂ PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE A, cu sediul în Pitești, b-dul -, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă o cerere din partea intimatei- reclamante - SRL prin care se solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei formulată în scris de intimata- reclamantă, având în vedere că partea a avut timp rezonabil de îndelungat pentru a-și angaja un apărător de la data primirii citației și până la termenul de astăzi.
Constatând recursul în stare de judecată, Curtea retine cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 18.11.2008, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamanta - SRL Pitești a chemat în judecată Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării deciziei nr.11/208.2008, emisă de pârâtă, arătând următoarele:
În urma unui control efectuat la data de 15.08.2008, cu privire la producerea unor produse energetice, s-a încheiat nota de constatare nr.197/F/8.08.2008, act prin care s-a constatat că reclamanta ar fi încălcat regimul produselor energetice și legislația fiscală.
A fost emisă decizia nr.11/20.08.2008, act prin care s-a dispus anularea Autorizației de utilizator final nr.-04/21.07.2008.
Actul respectiv este nelegal, dat cu încălcarea legii, deoarece nu s-a constatat încălcarea de către reclamanta a regimului tehnic și calitativ al produselor realizate.
Cererea sa se încadrează în dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Cazul bine justificat constă în faptul că, deși actul respectiv este nul din punct de vedere juridic, fiind încheiat de un organ necompetent să efectueze controlul, produce efecte până la anularea lui.
Paguba este iminentă deoarece, prin anularea autorizației de utilizator final, reclamanta este obligată la plata unor accize aferente cantităților de combustibil folosite.
Reclamant a mai arătat că, potrivit Recomandării nr.8/13.09.1989 a Consiliului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, mai ales că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.
Instanța, prin încheierea de ședință din 28.11.2008, a introdus în cauză Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, in calitate de pârâte.
Prin sentința nr.685/CF/22.12.2008, Tribunalul Argeș a admis cererea formulată de reclamanta - SRL și a suspendat executarea deciziei nr.11/20.08.2008 până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din certificatul emis de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, rezultă că reclamanta a formulat cerere pentru anularea deciziei nr.11/20.08.2008.
Reclamanta, cu autorizația nr. 04/21.07.2008, a fost agreată să producă diluant. În urma controlului efectuat la data de 1.08.2008 a fost întocmită nota de constatare nr.197/F/1.08.2008, act în care s-a consemnat că reclamanta nu a respectat procesul tehnologic de producere a diluantului. Ulterior, a fost emisă decizia nr.11/20.08.200, act prin care s-a dispus anularea autorizației de utilizator final nr.-04/21.07.2008, cu mențiunea la art.2 că anularea produce efecte de la data de 21.07.2008, data emiterii actului anulat. Prin raportul de inspecție fiscală nr.32110/29.10.2008 s-a stabilit în sarcina societății reclamante obligația de plată a sumei de 100.987 lei, din care 94.206 lei accize și 6.781 lei majorări.
Sunt îndeplinite cerințele cu privire la suspendare, deoarece:
- prin actul respectiv s-a dispus cu efect retroactiv anularea unui act administrativ. Anularea nu poate produce efecte decât pentru viitor.
- este afectată activitate de producție a reclamantei, cu consecința nerealizării obligațiilor asumate față de furnizori, beneficiari, către bugetul consolidat al statului și bugetul local.
- sunt afectate raporturile de muncă născute între societate și salariați, cu consecința trimiterii acestora în șomaj.
- s-a stabilit obligația de plată a unor accize și accesorii, ca efect al anulării actului de autorizare.
- reclamanta a făcut dovada că a solicitat anularea deciziei nr.11/2008, cărei suspendare la executare o cere, aceasta formând obiectul dosarului nr-, pe rol la Tribunalul Argeș.
Împotriva soluției a formulat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, în nume propriu și în numele Autorității Naționale a Vămilor, care, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, potrivit dispozițiilor pct.23.1 alin.20 și 21 din nr.HG44/2004 privind Normele de aplicare a Codului fiscal, decizia de anulare a autorizației de utilizator final, produce efecte începând cu data emiterii autorizației.
Autorizarea a fost anulată întrucât datele furnizate de intimata-reclamantă în ce privește felul mărfii obținute din cantitățile de produse achiziționate scutite de la plata accizelor sunt nereale. În urma controalelor efectuate la punctul de lucru al intimatei din com. s-a constatat că acesta nu a respectat procesul tehnologic de obținere a produsului " ", declarat la obținerea autorizației de utilizator final. Astfel, prin declararea la organele fiscale a unor date neexacte cu privire la natura produsului obținut în urma utilizării materiei prime scutite de accize, intimata s-a sustras de la plata accizelor către bugetul de stat.
În privința afectării activității reclamantei, cu toate consecințele indicate în sentință, recurenta a arătat că intimata nu numai că nu a dovedit cu nici un mijloc de probă cele reținute de instanță, dar nici nu a invocat respectivele motive de fapt. De altfel, în ansamblul său cererea de suspendare a fost nemotivată.
În final, recurenta a arătat că susținerile intimatei referitoare la nelegalitatea deciziei atacate nu au fost probate, fiind simple afirmații, și că nici condiția pagubei iminente nu a fost satisfăcută prin indicarea unor elemente concrete din care să rezulte afectarea activității societății.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
Autorizația intimatei reclamante a fost obținută în temeiul art. 1754alin. 1 pct. 2 lit. a) din Fiscal, care, atât în forma în vigoare la momentul emiterii autorizației, cât și în prezent, reglementează exceptarea de la plata accizelor a produselor energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.
Decizia nr.11/20.08.2008 a fost emisă în temeiul pct. 22 alin. 29 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004. Normele juridice respective se referă la aplicare art. la art. 200.Fiscal, ce reglementează scutirile de la plata accizelor pentru alcool etilic și alte produse alcoolice, și prevăd anularea autorizației de utilizator final emisă pe baza unor date inexacte sau incomplete, anulare ce produce efecte de la data emiterii autorizației.
În recursul său, C susține că anularea autorizației intimatei - reclamante s-a impus în temeiul pct. 23.1 alin. 20 și 21 din Norme, care se referă la aplicare art. la art. 201.Fiscal, ce reglementează scutirile de la plata accizelor pentru produsele energetice și energie electrică, și prevăd, de asemenea, anularea autorizației de utilizator final emisă pe baza unor date inexacte sau incomplete, anulare ce produce efecte de la data emiterii autorizației.
În prezent, Normele metodologice de aplicare a Fiscal, în pct. 51.3alin. 18 și 19, cu referire exactă la art. 1754. Fiscal, prevăd anularea autorizației de utilizator final emisă pe baza unor date inexacte sau incomplete, anulare ce produce efecte de la data emiterii autorizației.
Din evaluarea sumară a dispozițiilor legale sus expuse, pentru a nu prejudeca fondul cauzei, Curtea reține că, de vreme ce, în urma constatărilor proprii, organele fiscale au constatat că autorizația intimatei reclamante a fost emisă în baza unor declarații inexacte ori incomplete, acestea au fost îndreptățite să aplice sancțiunea anulării actului respectiv, aplicând prin analogie dispozițiile legale din materia "scutirilor" de accize, actul fiind desființat din chiar momentul emiterii lui.
Anularea actului este sancțiunea ale cărei efecte urcă în timp până la momentul emiterii actului. Ca atare, actul este considerat că nu a existat vreodată din punct de vedere legal.
Pentru cele expuse, susținerea instanței de fond potrivit căreia anularea nu poate avea efect retroactiv nu poate fi primită.
Examinând actele întocmite de organele fiscale și depuse la dosar, sub aspectul existenței unui caz justificat de suspendare și, evident, care să nu necesite verificări de profunzime - pentru a nu fi antamat fondul cauzei - Curtea constată că motivele invocate de intimata - reclamantă în cererea sa nu creează o îndoială serioasă asupra legalității deciziei nr.11/20.08.2008.
În privința faptului că organul fiscal trebuia să întocmească un Raport de inspecție fiscală, iar nu un proces verbal de control, Curtea constată că acest aspect nu este de natură a atrage serioase îndoieli asupra Deciziei nr.11, emisă în baza constatărilor de fapt din controlul terminat prin procesul-verbal respectiv.
Revine instanței de fond sarcina de a verifica aspectele de competență a organelor fiscale în încheierea actelor anterioare Deciziei nr.11 și a consecințelor pe care le-ar avea o eventuală necompetență asupra Deciziei în sine.
În ce privește constatările tehnico-științifice, Curtea constată că organele fiscale au făcut doar măsurători și au tras concluzia în raport de procesul tehnologic declarat de intimată, fără a face aprecieri asupra procesului-tehnologic în sine.
Prin urmare, controlarea și constatarea modului în care o societate comercială ce deține autorizație de utilizator final respectă procesul tehnologic pe care ea însăși l-a declarat nu echivalează cu verificarea tehnico-științifică.
Cât privește "dovada" faptului că produsul fabricat de intimata nu este corespunzător din punct de vedere calitativ, dovadă ce ar fi trebuit făcută de către organele fiscale, Curtea reține că acest aspect necesită verificări ample și este de natură să atragă prejudecarea fondului.
Din cele expuse, rezultă inexistența unui caz bine justificat pentru suspendarea Deciziei nr.11/2008.
nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 adoptată de Comitetul de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă nu poate fi interpretată în sensul dorit de intimata-reclamantă, acela că suspendarea executării actului administrativ trebuie să opereze prin simpla lui contestare în justiție.
a nu înlăturăde planoaplicarea art.14, art. 15 și art. 2 literele ș) și t) din Legea nr.554/2004, fără minime verificări asupra aparentei legalități a actului administrativ contestat și a validității argumentelor juridice expuse de reclamantă și, respectiv, asupra existenței și importanței prejudiciului pretins a fi încercat prin executarea imediată și integrală a actului administrativ contestat. a Comitetului de Miniștrii are în vedere ea însăși o pagubă ireparabilă ori cel puțin gravă, dificil de reparat.
Ori, în speță, argumentele juridice invocate de reclamantă nu sunt de natură să atragă în mod vădit o îndoială asupra actul administrativ contestat, iar asupra condiției "pagubei iminente" intimata reclamantă s-a mărginit la simple afirmații și acelea legate de posibilitatea plății accizelor de care a fost scutită prin autorizația de utilizator final.
Pentru cele expuse, văzând și dispozițiile art.312 alin.1-3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința în sensul că va respinge cererea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta DIRECȚIA REGIONALA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, județul D, în nume propriu și în numele și pentru AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței nr.685/CF din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta - SRL PITEȘTI, cu sediul în Pitești, str. -, nr.143, jud.A, și pârâta DIRECTIA JUDETEANA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE A, cu sediul în Pitești, b-dul -, județul
Modifică sentința în sensul că respinge cererea formulată de - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/4 ex./15.05.2009
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
