Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 4600/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4600
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Gabriel
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta pârâtă DGFP D ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C, împotriva sentinței nr. 1346 din 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL
La apelul nominal făcut în ședința publică de grefierul de ședință a fost prezentă intimata reclamantă SC SRL C, asistată de avocat, lipsind recurenta pârâtă DGFP D ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul a fost depus în termen și motivat, după care:
Avocat pentru intimata reclamantă SC SRL Cas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, fiind întrunite condițiile prev. de art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Așa cum s-a reținut în considerentele sentinței fiind un caz bine justificat, societatea reclamantă nu are alte datorii, cu excepția ce decurge din actul de control menționat, respectiv suma de 213.068 lei.
În prezent intimata reclamantă are 5 angajați, rulajul pe anul 2008 fiind de 556.575 lei.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1346 din 28 septembrie 2009 Tribunalul Dolja admis cererea formulată de reclamantă SC SRL C în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C.
A dispus suspendarea actelor administrative - decizia de impunere nr.171/31.03.2009 și decizia nr.172/31.03.2009 emise de C până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta a solicitat suspendarea Deciziei de impunere nr.171/31.03.2009 și Deciziei nr. 172/31.03.2009, achitând cauțiunea fixată de instanță în baza dispozițiilor art.215 alin.3 din codul d e procedură fiscală.
Potrivit art.15 din Lg.554/2004 " Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute laart. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."
Conform art.14 din Lg.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate să ceara instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Textul cere ca, pe lângă,iminenta pagubă", să înfățișeze instanței și alte împrejurări (legate de starea de fapt, de diligențele depuse, de atitudinea autorității, de posibile efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială sau la alte situații juridice conexe regimului administrativ determinat de actul atacat etc.) care să fie de natură a argumenta că este vorba de,un caz bine justificat".
Se poate astfel considera caz bine justificat faptul că începerea executării ar pune pe reclamantă in situația de a nu-si mai putea onora obligațiile fata de creditori, așa cum rezultă din actele depuse.
Cât privește,paguba iminentă", s-a reținut că în art. 2 alin. 1 litera ș) s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Reclamanta s-a găsit astfel în situația unei pagube iminente, dat fiind că n condițiile crizei financiare actuale, în care chiar și o întârziere la plată poate duce la blocarea atât a activității societății, cât și eventual a partenerilor de afaceri, având în vedere și valoarea de titlu executoriu a Deciziei de impunere, prin punerea în executare silită a acesteia, reclamanta ar avea de suportat consecințe grave, fiind îngreunată situația financiară a societății, care ar fi lipsită de o importantă sumă de bani, fie și pe o perioadă limitată de timp, ceea ce ar împiedica desfășurarea în bune condiții a activității curente, și toate acestea în condițiile în care nu se poate reține în nici un mod vreo vinovăție a societății reclamante.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta pârâtă DGFP D ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că în speță sunt incidente dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. Civilă, întrucât hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
A arătat recurenta că suspendarea executării actelor administrativ - fiscale constituie o situație de excepție care intervine când legea o prevede, dar în limitele și condițiile anume reglementate de aceasta.
În speță, nu au fost îndeplinite cele două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, nu s-a făcut dovada pagubei iminente așa cum este aceasta definită de art. 2 lit. S din Legea nr. 554/2004. Instanța de fond nu a procedat la verificarea situației concrete a reclamantei și a efectelor pe care le-ar putea produce executarea silită a actului administrativ fiscal asupra acesteia. O astfel de verificare se face prin raportare la cifra de afaceri a reclamantei, dar și la alți indicatori economico-financiare ai activității acestuia, la situația financiară a contribuabilului. Toate acestea trebuie dovedite cu documente contabile, cu atât mai mult cu cât suma pretinsă nu este mare, iar reclamanta are suficiente active pentru acoperirea acesteia.
Recurenta a arătat că nu este îndeplinită în cauză nici condiția cazului bine justificat. Această condiție presupune existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În mod greșit instanța de fond a constatat că motivul reținut ca fiind justificat vizează tot condiția pagubei iminente, respectiv situația ca începerea executării ar putea duce la imposibilitatea onorării obligațiilor contractuale ale societății.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și a dispoz. art. 3041Cod pr. Civilă, Curtea reține că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform art.15 din Legea 554/2004, se poate solicita suspendarea executării actului administrativ unilateral și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului atacat. În acest caz, instanța va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Având în vedere caracterul executoriu de drept al actelor administrative, suspendarea executării acestora este un instrument procedural aflat la îndemâna instanței de judecată, în acest caz, pentru a putea asigura respectarea principiului legalității.
Atâta timp cât judecătorul se află în proces de evaluare, din punct de vedere legal, deciziei contestate, apare ca fiind echitabil ca aceasta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizate.
Ca atare, în cauză, instanța de fond a apreciat corect ca fiind întemeiată cererea de suspendare formulată de către reclamantă, având în vedere că decizia de imputare nr.28/19.05.2006 este supusă cenzurii instanței, iar prin executarea acesteia s-ar produce un grav prejudiciu reclamantei, prin raportare la suma ce face obiectul imputației.
Sunt astfel nefondate motivele de recurs invocate de recurentă, având în vedere că instanța de fond a făcut o raportare a consecințelor executării actelor administrativ - fiscale asupra situației financiare a reclamantei, având în vedere și specificul obiectului de activitate, respectiv activitate comercială agricolă.
Totodată se are în vedere și faptul că societatea nu are obligații de plată restante către bugetul de stat, apreciere relativă la buna-credință a reclamantei cu privire la achitarea datoriilor ce rămân în sarcina sa, după analizarea temeiniciei deciziei nr. 171/31.03.2009 și nr. 172/31.03.2009.
Față de cele arătate anterior va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă DGFP D ÎN NUMELE ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C, împotriva sentinței nr. 1346 din 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. Jud. A
Ex.2//17.11.2009
Jud. fond CMB.
10 2009
Președinte:Alina RăescuJudecători:Alina Răescu, Robert Emanoil Condurat, Gabriel
