Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 52/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 52/CA/2010
Ședința publică de la 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Nanea Paraschiv
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ privind pe reclamanta - " " SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamantă și consilier juridic pentru pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că s-au cusut la dosar ambele exemplare din întâmpinarea înregistrată din partea pârâtei A, situație în care dispune desprinderea exemplarului doi din întâmpinare aflat la fila 219, care se comunică cu avocatul reclamantei.
Avocatul reclamantei depune la dosar chitanța reprezentând taxa de timbru în cuantum de 10 lei, timbre judiciare în valoare de 0,30 lei recipisa de consemnare a cauțiunii nr.-/1/19.02.2010 în sumă de 76.744,53 RON, extrasele de cont la zi și din decembrie 2009, balanța de verificare pe luna ianuarie 2010.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul reclamantei solicită admiterea cererii de suspendare așa cum a fost formulată, suspendarea efectelor și a executării actelor administrativ - fiscale reprezentate de Decizia de impunere nr- și Raportul de inspecție fiscală nr.29/20.01.2010 emise de pârâtă. Susține că în cauză sunt întrunite condițiile art.14 din Legea nr.554/2004. Cu privire la existența unei pagube iminente, avocatul reclamantei susține că prin poprirea conturilor societății reclamante i se creează o perturbare a activității și o pagubă efectivă, iar executarea efectivă a actului administrativ ar genera numeroase litigii între societatea reclamantă și furnizorii contractuali și băncile cu care are contracte de împrumut în derulare, ar duce la imposibilitatea achitării drepturilor salariale către angajați, cu consecința disponibilizării acestora. Mai susține că până la emiterea de către pârâtă a actelor administrativ - fiscale a căror suspendare se solicită, societatea reclamantă nu a avut datorii, restanțe salariale, societatea are contracte în derulare în valoare de 15 miliarde lei vechi. Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat în adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Reprezentanta pârâtei nu se opune la admiterea cererii de suspendare în situația în care s-a consemnat cauțiunea.
- CURTEA DE APEL -
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr- reclamanta - " " SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A să se dispună:
-suspendarea executării Deciziei de impunere nr.39/20.01.2010 privind obligațiile suplimentare de plată, penalități și majorări de întârziere aferente acestora emisă de A și a Raportul de inspecție fiscală nr.29/20.01.2010 încheiat de
În motivarea cererii, reclamanta susține că în perioada 10.01.2004 - 30.06.2008 a fost supusă unei inspecții fiscale având ca obiect stabilirea obligațiilor fiscale datorate la bugetul de stat, finalizată prin întocmirea Raportului de inspecție fiscală nr.29/20.01.2010, în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr.39/20.01.2010, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligații suplimentare reprezentând impozit pe venitul întreprinderilor, impozit pe profit, TVA și accize în valoare totală de 3.413.474 lei și accesorii suma de 4.262.705 lei.
Reclamanta precizează că a formulat contestație împotriva acestor acte fiscale, contestația sa fiind înregistrată sub nr.- la. A.
Referitor la condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, reclamanta susține că prin înființarea popririi asupra tuturor conturilor bancare este grav prejudiciată, acesta cu atât mai mult cu cât toate operațiunile cu produse accizabile se desfășoară prin bancă, iar societatea este pusă în imposibilitatea obiectivă de a-și onora contractele în derulare și de a-și achita facturile curente.
În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, reclamanta susține că operațiunile comerciale derulate între furnizorii - " " SRL, care trebuiau să facă dovada că s-au aprovizionat de la un antrepozit fiscal și că au evidențiat și plătit accize, au beneficiat din punctul său de vedere de prezumția de legalitate.Această prezumție de legalitate se justifică prin faptul că pe baza facturilor fiscale, întocmite conform art.155 din Codul fiscal, societățile furnizoare însoțeau livrările și de declarații de conformitate provenind de la diferite fiscale și purtând ștampila acestora. Împrejurarea că societățile furnizoare nu au putut dovedi la momentul controalelor realitatea sau legalitatea relațiilor comerciale cu le fiscale, a documentelor și a actelor justificative de plată a accizelor nu incumbă societății reclamante, iar trecerea unora dintre aceste societăți pe lista contribuabililor inactivi nu este consecința actelor sau faptelor sale, ci însăși rezultatul acțiunii organelor fiscale și nu poate constitui o scuză exoneratoare de răspundere pentru aceste societăți.
În drept, au fost invocate prevederile art.14 din Legea nr.554/2004 și cele ale art.129 alin.1, art.164 și 165 din Codul fiscal.
Pârâta Aad epus întâmpinare, prin care a arătat că suspendarea executării silite se poate dispune numai condiționat de plata unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei datorate, conform art.215 din nr.OUG92/2003, și dacă se va face dovada existenței unei aparențe de nelegalitate a actelor fiscale și producerii unei pagube iminente împotriva reclamantei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform art.215 alin.1 din nr.OG92/2003, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar conform alin.2 teza a II a al aceluiași articol, instanța competentă poate suspenda executarea în condițiile Legii nr.544/2004, cu modificările ulterioare, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani o cauțiune de până la 2.000 lei.
Potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, suspendarea unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul.
Din cele de mai sus se reține că pentru a se putea solicita suspendarea unui act fiscal este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții: să se facă dovada înregistrării contestației, să se depună cauțiunea în cuantumul stabilit, să existe un caz bine justificat și ca măsura suspendării să fie necesară pentru a se preveni producerea unei pagube iminente.
În speță, instanța reține faptul că reclamanta a dovedit că a formulat contestația împotriva actelor fiscale a căror suspendare o solicită, contestația fiind înregistrată la.A sub nr.-/11.02.2010.
De asemenea, aceasta a consemnat cu titlu de cauțiune suma de 76.744,53 lei, recipisa de consemnare fiind depusă la fila 224 din dosar.
În ceea ce privește existența unui caz justificat, definit de art.2 lit.t din Legea 554/2004, că acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, instanța reține că, în condițiile în care furnizorii reclamantei au predat acesteia facturi fiscale, întocmite conform prevederilor art.155 din Codul fiscal, și declarații de conformitate care atestă că produsul a ieșit din antrepozitul fiscal cu acciza plătită prin ordin de plată, operațiunile comerciale aveau pentru reclamantă o puternică aparență de legalitate, ceea ce conduce la concluzia existenței unui caz bine justificat.
În ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente, definită de art.2 lit. s din Legea nr.544/2004 ca prejudiciu material viitor și previzibil, se constată, în urma examinării balanței de verificare și a extraselor de cont depuse de către reclamantă, faptul că suma pentru care au fost poprite conturile acesteia depășește cu mult disponibilitățile bănești deținute, situație în care activitatea reclamantei ar fi practic blocată, cu consecințe negative atât asupra derulării contractelor încheiate cât și salarizării angajaților.
Având în vedere cele reținute, instanța constată îndeplinite condițiile cerute de lege, motiv pentru care va admite cererea reclamantei și va suspenda executarea Deciziei de impunere nr.39/20.01.2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr.39/20.01.2010 până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de către reclamanta - " " SRL cu sediul în S,-, jud.A împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A cu sediul în A I,-, jud.A și în consecință:
Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr.39/20.01.2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr.39/20.01.2010 până la pronunțarea instanței de fond.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 Februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact.
5 ex./15.03.2010
Președinte:Nicoleta Nanea ParaschivJudecători:Nicoleta Nanea Paraschiv
