Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 521/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 521/2009
Ședința publică din 09 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul declarat de reclamanta - & - SRL, împotriva încheierii N din data de 06.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, cauza privind și pe intimata ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU DIN CADRUL MINISTERULUI MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurentă, avocat în substituire avocat, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care,se arată ca, în data de 02 februarie 2009 s-a depus la dosar un set de înscrisuri din partea recurentei ( 24 - 30) la care a anexat și copia recipisei de consemnare a cauțiunii depuse în dosarul nr-.
La solicitarea instanței de a arăta dacă s-a depus dovada achitării cauțiunii în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, reprezentanta recurentei, depune o nouă copie a recipisei de consemnare a cauțiunii depuse în dosarul nr- (33) și arată că această cauțiune s-a depus în dosarul - în care s-a cerut suspendarea, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2008, a acelorași acte ca și în prezentul dosar, cauțiune care a fost încuviințată de Tribunalul Maramureș și solicită să fie luată în considerare această cauțiune, arătând că potrivit dispozițiilor art. 296.pr.civ coroborate cu art. 316.pr.civ recurentei nu i se poate crea o situație mai grea în propria cale de atac față de ceea din hotărârea atacată și nemaiavând de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta recurentei arată că își menține concluziile depuse în memoriul de recurs.
CURTEA
Prin încheierea civilă din 06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă cererea de suspendare a executării Deciziei de nr.23239 din 21.12.2007, a Raportului de Inspecție fiscală nr.23238/21.12.2008 și a Deciziei nr.37/26.03.2008 acte emise de Administrația Fondului pentru Mediu, formulată de reclamanta & - SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.215 alin.2 Cod procedură fiscală acordarea suspendării executării unui act administrativ fiscal atacat este condiționată de depunerea unei cauțiuni în cuantum de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Reclamanta a consemnat la CEC recipisa nr.- din 25.02.2008 cauțiunea în cuantum de 20.000 lei care i s-a solicitat în dosarul nr.- al Curții de APEL CLUJ care a avut obiect suspendarea executării acelorași acte administrative. Această acțiune a fost admisă prin sentința civilă nr.242/25.02.2008 de Curtea de APEL CLUJ însă urmare a recursului Înalta Curte de Casație și Justiție a modificat această sentință în sensul respingerii cererii de suspendare.
Față de această stare de fapt, instanța a apreciat că sunt respectate dispozițiile art.215 alin.2, cauțiunea consemnată în vederea suspendării executării acelorași acte administrative.
Cât privește îndeplinirea cumulativă a condițiilor prev. de art.14 din Legea nr.554/2004 respectiv "caz bine justificat și pagubă iminentă", noțiuni definite de art.2 alin.1 lit. "ș" și "ț" aceasta nu poate fi primită de instanță.
Indisciplina financiară a societății nu poate constitui un "caz bine justificat" pentru suspendarea actului cum nici neplata unor datorii bugetare sau neefectuarea unor investiții nu are legătură cu noțiunea de "pagubă iminentă".
Pentru aceste considerente instanța a respins cererea reclamantei.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta & - SRL solicitând admiterea recursului și pe fond admiterea cererii de suspendare a actelor menționate până la soluționarea irevocabilă a acțiunii care face obiectul dosarului nr-.
În motivare se arată că Tribunalul Maramureșa respins cererea de suspendare formulată considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14-15 din Legea 554/2004, respectiv existența cazului bine justificat și a pagubei iminente. Însă Tribunalul Maramureș nu a arătat de ce consideră că, în concret, aceste condiții nu sunt îndeplinite și s-a limitat să afirme că: "indisciplina financiară nu poate constitui un caz bine justificat pentru suspendarea actului, cum nici neplata unor datorii bugetare sau neefectuarea unei investiții nu are legătură cu noțiunea de pagubă iminentă".
Deși reclamanta a indicat motive concrete, ținând de starea de fapt efectivă din speță, în susținerea cererii de suspendare, instanța de judecată nu a luat în discuție nici unul din aceste motive și nu le-a înlăturat în baza unei argumentații specifice. Reclamanta a demonstrat existența unui caz bine justificat și a pagubei iminente arătând, în concret, următoarele: societatea & ca este o firmă care se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, cu un număr de circa 45 de salariați pe anul 2007. de afaceri cumulată pe anul 2007 societății a fost în sumă de circa 1.900.000 lei, iar în anul 2006 în sumă de circa 2.500.000 lei. Așadar, suma stabilită prin actul a cărui suspendare a solicitat-o reprezintă peste 10% din veniturile pe un an întreg ale societății. Fondul de salarii lunar al societății se cifrează la circa 55.000 lei, iar plățile lunare către furnizori sunt în medie de circa 200.000 lei. Datoriile societății către furnizori la 31.11.2007 erau în sumă de 582.000 lei. A mai arătat că a plăti în acest moment suma de aproape 250.000 stabilită de Administrația Fondului pentru Mediu este un efort financiar imposibil pentru reclamantă. Așa cum se poate vedea din datele financiare prezentate mai sus, societatea nu dispune de lichidități la acest nivel. Dacă ar plăti în cel mai scurt timp suma stabilită, ar însemna neplata a mai bine de J din datoriile către furnizori. scadente sau pe termen scurt. Aceasta ar putea determina, în primul rând, insolvența societății, care ar putea fi invocată de oricare dintre creditorii mai importanți. În al doilea rund, în cel mai bun caz, chiar dacă nu ar cere deschiderea procedurii prevăzute de Legea-,furnizorii ar sista livările de materii prime. ceea ce ar duce la imposibilitatea continuării activității de producție iar, în final, la închiderea societății. Trebuie adăugat și că o parte din utilajele folosite în producție sunt achiziționate în sistem leasing iar neplata ratelor ar putea duce la preluarea utilajelor de către locator ceea ce iarăși ar face imposibilă continuarea activitătii. Instanța de fond nu a răspuns nici unuia din aceste argumente. Nu a arătat, în concret, cum ar putea fi evitată insolvența în cazul în care suma stabilită de Administrația Fondului pentru Mediu ar fi executată. Pericolul încetării activității în cazul executării sumei este real. Probabil că procesul de fond nici nu ar mai putea fi dus la bun sfârșit, pentru că societatea și-ar înceta orice activitate. Circumstanțele concrete din speță arată că paguba pe cale să se producă este iminentă, iar instanța de judecată nu a oferit nici un contra-argument în acest sens.
În ceea ce privește existența cazului bine justificat, instanța nu poate, evident, prejudeca fondul, deci va trebui să facă o apreciere a bunei credințe a comportamentul societății. Or, reclamanta a arătat că există dubii legitime privind legalitatea actului de control:arătând că în perioada supusă controlului, a avut și alte controale de la autoritățile de mediu care nu au pretins că ar fi fost încălcată legea.
De asemenea, arată că actul de control se bazează pe o interpretare ilegală și retroactivă pe care actuala conducere aof ace Legii 73/2000, care vine împotriva interpretării comunicată oficial de conducerea instituției la data în cauză.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041pr civ și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrative, Curtea reține următoarele:
Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta regula fiind executarea actului administrativ emis.
Legea contenciosului administrativ, pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță, prin dispozițiile art 14 statuează că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței suspendarea executării actului administrativ".
Paguba iminentă, este definită în art. 1 lit. s, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență sau după caz, perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Prevederile legale enunțate relevă că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.
Suspendarea actului administrativ atacat se poate pronunța în condițiile art. 14 alin. 1 coroborate cu prevederile art 15 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv a unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată.
Împrejurarea invocată de reclamantă referitoare la perturbarea activității societății datorită executării actului administrativ atacat în procedură administrativ jurisdicțională nu poate fi reținută ca fiind un caz bine justificat având în vedere situația financiară a reclamantei astfel cum a fost reflectată în documentele prezentate, respectiv cifra de afaceri și evoluția societății, respectiv împrejurarea că societatea & ca este o firmă care se încadrează în categoria întreprinderilor mici și mijlocii, cu un număr de circa 45 de salariați pe anul 2007 iar cifra de afaceri cumulată pe anul 2007 societății a fost în sumă de circa 1.900.000 lei, iar în anul 2006 în sumă de circa 2.500.000 lei, așadar, suma stabilită prin actul a cărui suspendare a solicitat-o reprezintă peste 10% din veniturile pe un an întreg ale societății, nu sunt de natură a justifica îndeplinirea acestei condiții.
Paguba iminentă este definită de disp. art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public ceea ce în cauză nu se poate reține având în vedere situația concretă.
Prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Însă,pentru soluționarea favorabilă trebuie îndeplinite în mod cumulativ doua condiții: cazul sa fie bine justificat și paguba iminenta.
Susținerea reclamantei potrivit căreia suma la care a fost obligată prin actul administrativ în discuție a fost stabilită în mod abuziv, nu satisface cerințele <LLNK 12004 554 10 202 14 39>dispozițiilor legale invocate în motivarea cererii.
Faptul că suma stabilită prin actul de control este mare și că prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei nu înseamnă că, implicit exista și o paguba iminentă.
Susținerile recurentei vizând incidența prevederilor art 296 raportat la art 316 pr civ în ceea ce privește împrejurarea că prima instanță a reținut că reclamanta a consemnat la CEC recipisa nr.- din 25.02.2008 cauțiunea în cuantum de 20.000 lei care i s-a solicitat în dosarul nr.- al Curții de APEL CLUJ care a avut obiect suspendarea executării acelorași acte administrative. Această acțiune a fost admisă prin sentința civilă nr.242/25.02.2008 de Curtea de APEL CLUJ însă urmare a recursului Înalta Curte de Casație și Justiție a modificat această sentință în sensul respingerii cererii de suspendare și față de această stare de fapt, instanța a apreciat că sunt respectate dispozițiile art.215 alin.2, cauțiunea consemnată în vederea suspendării executării acelorași acte administrative nu pot fi susținute cu argumente pertinente.
Astfel că în raport de scopul instituirii obligației consemnării cauțiunii aceste susțineri vor fi înlăturate reținând că reclamanta nu a îndeplinit obligația instituită în sarcina sa de a achita cuantumul cauțiunii.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ și de asemenea Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dis part 312 pr civ va respinge recursul declarat de reclamanta & - SRL împotriva încheierii fără număr din 06.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta & - SRL împotriva încheierii fără număr din 06.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - G -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./11.02.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
