Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 545/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 545/
Ședința publică din 15 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-au luat în examinare recursurile introduse de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I împotriva sentinței civile nr. 1086/ca din 25 septembrie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 decembrie 2008, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 decembrie 2008.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față.
Prin sentința civilă 108/CA/25.09.2008 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Admite cererea formulată de către reclamanta - " INDUSTRIE", cu sediul în I,--3, județul I, în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în I,- C, județul I și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului,cu sediul în I,-.
Dispune suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 14295/18.07.2008 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I - Serviciul Fiscală și Vamală până la pronunțarea instanței de fond.
A reținut instanța de fond că, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată să ceară instanței competența să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.
Reclamanta - - a urmat procedura prealabilă în sensul formulării plângerii împotriva deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 14294/18.07.2008 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I -Serviciul Fiscală și Vamală, iar până la acest moment, termenul de soluționare a plângerii nu a expirat.
Potrivit art. 215 din Codul d e procedură fiscală, persoana vătămată printr-un act administrativ fiscal are dreptul de a se adresa instanței cu o cerere de suspendare a actului în cursul procedurii prealabile, potrivit Legii nr. 554/2004.
Cu privire la prima condiție prevăzută de dispoziția mai sus arătată, Tribunalul reține că actul administrativ a cărei suspendare se solicită prezintă o îndoială serioasă asupra legalității acestuia.
Organele de control au constatat că reclamanta prin cele 2 declarații vamale de import nr. -/10.09.2003 și nr. -/16.09.2003 a importat un strung cu comandă numerică tip. - și un centru de prelucrare tip - precum și CD-uri înregistrate cu diverse instrucțiuni ce reprezintă tehnologie și know-how. La importul celor 2 utilaje, reclamanta a achitat drepturi de import atât pentru utilajele propriu-zise, cât și pentru valoarea suporturilor magnetice pe care erau înregistrate informațiile necesare funcționării utilajelor. Organul constatator a apreciat că reclamanta, la data importului a omis să achite drepturile de import constând în TVA aferentă valorii datelor informatice stocate pe suporturile informatice, care constituie un program informatic sub forma unui ansamblu de instrucțiuni destinate unității de comandă a utilajelor.
Prin decizia pentru regularizarea situației nr. 21195/15.02.2008, organul de control a stabilit în sarcina reclamantei o datorie vamală suplimentară în cuantum total de 317.684 lei reprezentând TVA, majorări de întârziere, dobânzi, și penalități de întârziere.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație la Direcția Generală a Finanțelor Publice I, care a fost soluționată prin decizia nr. 42/24.04.2008 și s-a dispus desființarea deciziei pentru regularizarea situației pentru suma totală de 317.684 lei reprezentând TVA, majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere.
Ulterior, organele de control vamale au emis decizia pentru regularizarea situației nr. 9067//20.05.2008 prin care a fost stabilită în sarcina reclamantei altă sumă, mai mare decât cea stabilită prin prima decizie, respectiv, suma de 652.042 lei. Din nou, reclamanta a formulat contestației, iar DGFP a desființat decizia sus menționată.
La data de 18.07.2008, organele de control vamal au emis decizia nr. 14295, stabilind diferențe de plată în același cuantum, de 317.684 lei.
Prin decizia de regularizare s-a revenit la suma inițială. Totodată a fost schimbată situația de fapt și recalificarea datelor stocate pe suporturile magnetice și nu prin respectarea deciziei prin care a fost soluționată contestația.
Toate aceste aspecte vor fi avute în vedere la soluționarea fondului cauzei.
Cu privire la cea de a 2-a condiție, tribunalul reține că prin declanșarea procedurii de executare silită, există posibilitatea ca reclamanta să nu facă față obligațiilor financiare exigibile pe care le are față de alți creditori și să intre în incapacitate de plată.
În sarcina reclamantei a fost stabilită o cauțiune de 20% din suma de 317 684 lei, respectiv suma de 63.536,8 lei, care a fost achitată conform recipisei nr. -/1 din 17.09.2008.
Această recipisă emisă de cec Bank- Sucursala I se va depune la Registrul de valori al instanței.
Pentru a preîntâmpina eventuale consecințe grave și întrucât există îndoială asupra legalității actului, tribunalul va admite cererea de suspendare formulată de reclamanta - " INDUSTRIE" - privind suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 14295/18.07.2008 emisă de Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale I - Serviciul Fiscală și Vamală I, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului administrativ fiscal contestat.
Pârâtele în cauză au formulat cereri de recurs în termen legal.
Recurenta I prin motivele sale de recurs critică sentința de fond, sub aspectul greșitei rețineri a existenței condițiilor legale de admisibilitate a cererii de suspendare a executării unui act administrativ, întrucât în speță doar ultima condiție prev. de art. 14 din Legea contenciosului administrativ era îndeplinită - respectiv cea privind existența dovezii de depunere a contestației la organul fiscal emitent al actului.
Cât privesc primele două condiții, consideră recurenta că prima condiție, privitoare la existența cazului bine justificat nu a fost demonstrată în speță, având în vedere prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative, simpla susținere a intimatei că nu ar datora sumele stabilite în sarcina sa prin decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite prin controlul vamal nr. 14295/18.07.2008, echivalând cu un refuz de executare a legii, ce nu poate fi acceptat într-un stat de drept.
Totodată, nu poate fi vorba despre pretinsa îndeplinire a condiției privind existența unei pagube iminente în cauză, având în vedere că situația financiară a societății intimate depusă la dosar relevă existența la data întocmirii actului a unor datorii de peste 25 milioane lei, așa încât executarea sumei în litigiu, de 317.684 lei, reprezintă un procent mai mic de 1% din totalul datoriilor acesteia, nefiind așadar de natură a perturba situația deja gravă în care se află intimata la data controlului.
Solicită așadar admiterea recursului, și respingerea cererii de suspendare a executării în cauză.
Recurenta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, consideră că soluția instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Astfel, nu poate fi vorba despre îndeplinirea condiției legale privind existența serioase îndoieli asupra legalității actului administrativ, din moment ce în cadrul procedurii administrative, decizia de regularizare nr. 14295/18.07.2008 în cauză, a fost menținută prin decizia I nr. 105/18.09.2008, depusă la dosar.
Cât privește condiția producerii unei pagube iminente, cu consecința imposibilității de recuperat, prima instanță nu a motivat întrunirea elementelor de existență a acesteia, instanței fiind nejustificată raportat la legalitatea actului administrativ, astfel cum a fost demonstrată în cauză.
Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursurilor promovate de pârâte, cu menținerea sentinței de fond, întrucât s-a demonstrat în speță că, cel puțin aparent, există împrejurări de fapt și de drept, de natură a răsturna prezumția de legalitate ce operează în favoarea oricărui act administrativ, din moment ce organul fiscal, și-a schimbat deja punctul de vedere asupra sumelor pe care societatea intimată le datorează cu titlu de taxe vamale aferente importului de date stocate pe suporturi magnetice în litigiu, de două ori (decizia 42/24.04.2008 și respectiv decizia 9067//20.05.2008), prin interpretarea diferită dată prevederilor din Acordul pentru aplicarea art. VII al, ratificat prin Legea 133/1994, incident în cauză, respectiv a prevederilor din Codul fiscal și ale Normelor de aplicare a acestuia.
Și condiția pagubei iminente a fost demonstrată în cauză, obligațiile suplimentare stabilite prin controlul vamal în litigiu fiind de natură a conduce la blocarea conturilor societății cu consecința paralizării activității acesteia, întrucât eventuala valorificare a bun urilor societății în procedura de executare silită pe care organul fiscal o poate demara, ar pune-o în imposibilitatea desfășurării procesului său de producție, și respectiv de onorare a contractelor comerciale aflate în derulare, cu consecințe imposibil de reparat.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, constată recursurile promovate în cauză ca fiind nefondate, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, corect a motivat instanța de fond incidența în speță a condiției de admisibilitate a cererii de suspendare a executării unui act administrativ, întemeiată pe disp. art. 14 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, constând în existența unui caz bine justificat, caz demonstrat prin conduita oscilantă a organului administrativ, privitoare la modul de interpretare și aplicare a legislației în vigoare, privind taxele vamale aferente bunurilor importate de intimată cu declarațiile vamale de import nr. -/10.09.2003 și nr. -/16.08.2003, conduita decurgând din calificarea diferită în deciziile de regularizare succesive, a încadrării datelor stocate pe CD-uri aferente bunurilor importate de intimată în anul 2003, anume ca programe informatice, în interpretarea inițială, pentru ca ulterior, urmare contestațiilor formulate și reverificării situației de fapt și de drept, să fie apreciate ca tehnologie și know-how, cu consecințe directe asupra sumelor pe care importatorul le datora cu titlu de TVA.
În acest context, până la pronunțarea instanței de fond investită cu soluționarea fondului contestației formulate de reclamanta -intimată, privitoare la legislația aplicabilă datelor stocate pe CD-urile în cauză, curtea constată că în speță a fost demonstrată "îndoiala" ce planează asupra legalității actului administrativ de regularizare a taxelor datorate de societatea intimată, legalitate asupra căreia curtea nu este abilitată a face aprecieri în actuala fază procesuală.
Mai mult, în dosarul Tribunalului Iași nr-, având ca obiect contestația reclamantei " Industrie" - I împotriva deciziei 105/18.09.2008 a, având ca obiect sumele în litigiu, instanța de fond s-a pronunțat în sensul admiterii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 15 din legea contenciosului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului administrativ.
Și cea de-a doua condiție prev. de art. 14 din legea contenciosului administrativ, respectiv a pagubei iminente, a fost dovedită de reclamanta -intimată în cauză, sumă considerabilă stabilită de organul fiscal, pentru un import efectuat de societate cu aproximativ 5 ani în urmă, pentru care aceasta a primit la momentul respectiv liberul la vamă, fără vreo obiecțiune asupra regimului vamal aplicabil și a facilităților incidente, constituindu-se ca o cheltuială pentru agentul economic imposibil de previzionat, cu consecințe destabilizatoare asupra echilibrului său financiar, ce conduce chiar la intrarea acesteia într-o stare de insolvabilitate, cauzată de iminența indisponibilizării conturilor sale bancare de organul fiscal, prin executarea silită a actului administrativ în cauză.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, curtea va proceda la menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile 108/CA/2008 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondate a cererilor de recurs promovate de pârâtele în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererile de recurs introduse de Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I împotriva sentinței civile nr. 108/CA/25.09.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
07.01.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
