Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 554/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 554/CA
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât - SC SRL, cu sediul în C,- și sediul ales în C,--84, la av., împotriva sentinței civile nr. 753/05.08.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant -, cu sediul în C,- și intimații pârâți - PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, toți cu sediul în C,-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta pârâtă, av. în baza împuternicirii avocațiale nr.84245/2009 depusă la dosar, pentru intimata reclamantă a răspuns av. Bădrăgan în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 depusă la dosar, lipsind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârâtă este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei conform chitanței nr. -/27.10.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Pentru intimatul reclamant apărătorul ales depune la dosar relații de pe site-ul Ecris cu privire la soluția pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-. Dosarul menționat a avut ca obiect cerere de suspendare executare act administrativ formulată în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, cerere admisă de instanța de fond, iar recursul formulat împotriva acestei hotărâri a fost respins, astfel că soluția de suspendare executare a fost păstrată în mod irevocabil.
Întrucât există o soluție definitivă și irevocabilă prin care s-a dispus suspendarea executării până la soluționarea acțiunii pe fond, în raport de această cerere, consideră că este vorba de autoritate de lucru judecat. Nu este o excepția ci o apărare pe fond.
Nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat, solicită cuvântul pentru dezbateri.
Pentru recurenta pârâtă, apărătorul ales arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat, solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurenta pârâtă, av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în principal, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe în vederea rejudecării, iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ ca nefondată.
Susține motivele de recurs arătând în esență că prima instanță nu a analizat aspectele aduse în discuție prin cererea introductivă de instanță, precum și cele invocate de societatea pârâtă în apărare și nici condițiile impuse de lege pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ. Motivarea sentinței pronunțată de prima instanță este cuprinsă lapidar în două fraze prin care se arată, într-o manieră nelămuritoare, faptul că în speță sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat. Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanței pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlului judiciar. În lipsa unei asemenea motivări, nu poate fi verificat modul în care s-a procedat la interpretarea probelor în raport de temeiurile de drept invocate, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 261(1) Cod procedură civilă.
Pe fond, arată că motivele invocate de reclamantă în susținerea acțiunii introductive vizează două aspecte, respectiv afectarea dreptului de proprietate și emiterea autorizațiilor de către un organ necompetent.
În ce privește primul aspect - afectarea dreptului de proprietate, arată că acesta este contrazis chiar de către reclamantă, care afirmă că pârâta a edificat construcția pe granița proprietăților. Mai mult decât atât din probele administrate a rezultat că societatea pârâtă a respectat întocmai autorizația de construire, astfel că din acest punct de vedere reclamantul nu a făcut dovada încălcării dreptului său de proprietate asupra unor suprafețe de teren.
În referire la emiterea autorizației de către un organ necompetent, arată că reclamanta nu a dovedit vătămarea ce i-a fost adusă prin eliberarea autorizației de construire de către un alt organ decât cel competent. Simplul fapt al eliberării autorizației de către Primar în loc de Consiliul Județean nu dovedește vătămarea afirmată de reclamant, cu atât mai mult cu cât acesta lasă să se înțeleagă că vătămarea nu ar fi existat dacă autorizația ar fi fost eliberată de Consiliul Județean.
În referire la vătămarea suferită de reclamant, ca și condiție pentru a se dispune suspendarea actului administrativ atacat, în considerentele hotărârii atacate se reține că lucrările de construire efectuate în zonă pot afecta structura de rezistență a geamiei, fapt ce conduce la insecuritatea majoră a credincioșilor ce frecventează acest locaș.
Cât privește interesul în formularea cererii de suspendare, legea contenciosului administrativ reglementează caracterul subsidiar al afirmării de către persoanele fizice și juridice de drept privat a unui interes legitim public.
Solicită să se constate că în mod netemeinic a reținut instanța de fond îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea actului administrativ atacat, din probele administrate nerezultând existența unui caz bine justificat astfel cum este definit de art. 2 alin.1 din Legea nr. 554/2004 și nici existența unui prejudiciu iminent generat de emiterea actului administrativ contestat.
Mai arată că instanța de fond a înlăturat apărările pârâtei privind lipsa de interes în susținerea acțiunii, sunt lipsite de temei juridic. Prin urmare, suspendarea obținută de reclamantă prin încheierea nr. 736/15.07.2009 durează până la soluționarea irevocabilă a litigiului și este executorie de drept, sens în care apreciază că nu pot subzista două astfel de măsuri în paralel. Din acest punct de vedere, considerațiile instanței de fond privind absența caracterului irevocabil al măsurii suspendării dispuse în dosarul nr- sunt ilogice. În condițiile în care reclamantul ar fi în posesia unei hotărâri irevocabile de suspendare a executării actului administrativ atacat până la soluționarea irevocabilă a litigiului, care este interesul acestui în a obține o nouă hotărâre de suspendare și în egală măsură care este finalitatea unei astfel de hotărâri.
Este evident că în măsura admiterii recursului împotriva încheierii de suspendare pronunțată de instanța sesizată cu soluționarea fondului, în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, măsura dispusă de prima instanță în temeiul art. 14 din același act normativ nu poate subzista.
Față de apărările formulate prin motivele de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Având cuvântul pentru recurenta reclamantă, av. Bădrăgan solicită respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Față de excepția lipsei interesului, arată că la acel moment soluția de suspendare nu era definitivă și irevocabilă, astfel că în mod corect instanța de fond a înlăturat apărarea pârâtei prin care a invocat această excepție, reținând că nu s-a făcut dovada caracterului irevocabil al măsurii suspendării de executare.
Față de motivul de recurs formulat prin care se invocă nemotivarea hotărârii solicită respingerea acestei apărări și, să se constate că sentința pronunțată de instanța de fond este motivată.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și paguba iminentă, dispunând astfel admiterea cererii și suspendarea executării actelor administrative contestate.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.8756/118/15.10.2008 la Tribunalul Constanta, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar ca, în baza art.14 din Legea nr.554/2004, să se dispună suspendarea executării prevederilor autorizațiilor de construire nr.1886/08.08.2008 și nr.2027/28.08.2008 emise de către Primăria Municipiului
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a emis autorizația de construire în favoarea SC SRL pentru edificarea unui imobil -, în C, bd. - nr.41A, edificarea construcției fiind realizată pe linia de graniță dintre imobilul teren deținut de către beneficiara construcției și imobilul teren deținut de către reclamantă, teren pe care este amplasată, imobil înscris în lista monumentelor istorice.
A susținut reclamanta că edificarea construcției s-a făcut la o distanță de 1,21 față de, lucrările de construire fiind de natură a afecta structura de rezistență a lăcașului de cult, lăcaș vechi de peste 146 de ani.
De asemenea, s-a susținut că actele administrative contestate au fost emise în mod nelegal, Primarul Municipiului C neavând autoritatea de a elibera autorizații de construire în perimetrul sitului arheologic Orașul antic -, unde este situată și, sub acest aspect arătându-se faptul că eliberarea autorizațiilor de construire aparțin Consiliului Județean
S-a mai arătat că actele contestate duc la încălcarea prevederilor Legii nr.422/2001, care pe de o parte stabilesc prin derogare de la prevederile Legii nr.50/1991 competența de eliberare a autorizațiilor de construire, iar pe de altă parte, că la edificarea construcției a fost încălcată zona de protecție a monumentului istoric reprezentant de.
Reclamanta a susținut faptul că eliberarea autorizațiilor de construire a fost făcută și cu încălcarea avizului nr.99/Z/2008 emis de către Ministerul Culturii și cultelor, prin care s-a dispus măsura retragerii construcției la o distanță de 3 față de colțul geamiei. S-a mai arătat că edificarea construcției s-a realizat, în mod parțial, pe o suprafață de teren de 64 mp ce aparține reclamantei, conform titlului de proprietate deținut de aceasta -sent.civ.nr.11.196/1993 pronunțată de către Judecătoria Constanța.
Se susține că măsura suspendării actelor administrative contestate se impune deoarece acestea sunt de natură a aduce o gravă vătămare drepturilor reclamantei, în condițiile în care construcția aduce atingere unui monument inclus în patrimoniul național, precum și dreptului de proprietate al acesteia asupra terenului aferent geamiei, iar pârâtul Primarul Municipiului C, în mod abuziv a dispus unor lucrări de construire în condițiile în care, acesta nu avea competența legală.
În drept, au fost invocate disp.art.1 și 14 din Legea nr.554/2004.
La termenul de judecată din data de 28.10.2008, SC - SRL, în calitate de beneficiară a actelor administrative contestate de către reclamantă, a formulat cerere de intervenție în interes alăturat pârâtului Primarul Municipiului C prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, susținând că motivele invocate de către reclamantă nu sunt de natură a conduce la suspendarea autorizațiilor de construire emise în favoarea sa.
Prin încheierea din 19.06.2009, instanța de fond a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, iar la termenul de judecată din data de 06.07.2009 s-a dispus respingerea cererii de intervenție în interes alăturat pârâtului Primarul Municipiului C formulată de SC - SRL, apreciindu-se că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, precum și acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Municipiul C, prin Primar și Consiliul Local C, ca fiind promovată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr.753/05.08.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C și SC SRL și s-a dispus suspendarea executării prevederilor autorizațiilor de construire nr.1886/08.08.2008 și nr.2027/28.08.2008 emise de Primarul Municipiului C până la soluționarea acțiunii ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Constanța. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în baza autorizației de construire nr.1886/08.08.2008 emisă de pârâtul Primarul Municipiului C s-a autorizat executarea de lucrări de construcție pentru organizarea executării investiției-construire imobil - spațiu comercial și birouri și cercetare arheologică, în favoarea pârâtei SC SRL, imobilul urmând a fi edificat în C, bd. -, nr.41A.
Eliberarea acestei autorizații a avut în vedere certificatul de urbanism nr.2566/23.05.2008 ce a fost aprobat prin C nr.272/200, precum și avizul nr.99/Z/2008 emis de Ministerul Culturii și Cultelor, în condițiile în care edificarea construcției urma a fi realizată în zona de protecție a unui monument inclus în patrimoniul național -.
Prin autorizația de construire nr.2027/28.08.2008 s-a autorizat executarea de lucrări de construcție pentru organizarea executării investiției-construire imobil - spațiu comercial și birouri și împrejmuire, în favoarea pârâtei SC SRL, în aceeași locație.
În cauză, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004, în sensul că s-a adresat pârâtului Primarul Municipiului C cu o cerere prin care a solicitat a se dispune revocarea autorizației de construire nr.1886/08.08.2008, precum și a autorizației de construire nr.2027/28.08.2008.
În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, potrivit art.2 lit.t din Legea nr.554/2004, instanța a apreciat că împrejurările concrete de fapt și de drept în care autorizațiile de construire nr.1886/2008 și nr.2027/2008 au fost emise, creează o îndoială serioasă în privința legalității acestora, îndoială rezultată în urma unei analizări sumare a aparenței dreptului cu raportare la prevederile legale invocate de către reclamantă, respectiv art.48 lit.d din Legea nr.422/2001 și art.10-12 din Legea nr.50/1991.
Referitor la paguba iminentă, se reține că cele 2 acte administrative contestate sunt de natură a conduce la crearea unui prejudiciu reclamantei, sub aspectul vătămării unui imobil - lăcaș de cult, destinat cultului musulman, puternic reprezentat în Municipiul C, imobil înscris și în lista monumentelor de patrimoniu cultural național, datorită valorii deosebite a acestuia, în condițiile în care lucrările de construire efectuate în zona de protecție pot afecta structura de rezistență a geamiei, ce reprezintă o construcție veche de 146 ani, fapt ce conduce la insecuritatea majoră a credincioșilor ce frecventează această locație și chiar la încetarea funcției de cult deținută de geamie.
Instanța a înlăturat apărarea pârâtei privitoare la lipsa de interes a reclamantei în susținerea acțiunii, ca nefondată, pe motiv că în cauză nu s-a făcut dovada caracterului irevocabil al măsurii suspendării actelor administrative dispuse în baza art.15 din Legea nr.554/2004 de către Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta SC - SRL care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenta a arătat căhotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția.
Astfel, instanța nu a analizat aspectele aduse în discuție prin cererea introductivă de instanță, precum și cele invocate de societatea pârâtă în apărare și nici condițiile impuse de lege pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ. Motivarea sentinței este cuprinsă lapidar în două fraze prin care se arată, într-o manieră nelămuritoare, faptul că în speță sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.
Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlului judiciar. În lipsa unei asemenea motivări, nu poate fi verificat modul în care s-a procedat la interpretarea probelor în raport de temeiurile de drept invocate, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 261(1) Cod procedură civilă.
În măsura în care instanța de recurs va trece peste aceste apărări solicită să se rețină că motivele invocate de reclamantă în susținerea acțiunii introductive vizează două aspecte, respectiv afectarea dreptului de proprietate și emiterea autorizațiilor de către un organ necompetent.
În ce privește primul aspect,afectarea dreptului de proprietate, arată că acesta este contrazis chiar de către reclamantă, care afirmă căpârâta a edificat construcția pe granița proprietăților. Mai mult decât atât, din probele administrate a rezultat că societatea pârâtă a respectat întocmai autorizația de construire, astfel că din acest punct de vedere reclamantul nu a făcut dovada încălcării dreptului său de proprietate asupra unor suprafețe de teren.
Cât privește emiterea autorizației de către un organ necompetent, arată căreclamantul nu a dovedit vătămarea ce i-a fost adusă prin eliberarea autorizației de construire de către un alt organ decât cel competent. Simplul fapt al eliberării autorizației de către Primar în loc de Consiliul Județean nu dovedește vătămarea afirmată de reclamant, cu atât mai mult cu cât acesta lasă să se înțeleagă că vătămarea nu ar fi existat dacă autorizația ar fi fost eliberată de Consiliul Județean.
Prin urmare, reținerea existenței unor împrejurări concrete de fapt și de drept, care creează o îndoială serioasă asupra legalității actelor atacate este lipsită de orice suport probator și fundament juridic, cu atât mai mult cu cât instanța nu le nominalizează și nu argumentează de nicio manieră existența acestora. Legat de același motiv, urmează a se consta că reclamantul s-a opus cererii pârâtei de administrare a probei cu expertiză tehnică imobiliară având ca obiect stabilirea împrejurării respectării sau nerespectării la edificarea imobilului pârâtei a avizelor emise și în special a avizului emis de Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național
În referire lavătămarea suferită de reclamant, ca și condiție pentru a se dispune suspendarea actului administrativ atacat, arată recurenta că în considerentele hotărârii atacate se reține că lucrările de construire efectuate în zona de protecție pot afecta structura de rezistență a geamiei, fapt ce conduce la insecuritatea majoră a credincioșilor ce frecventează acest locaș.
Ori, urmează a se consta călucrările de construire au încetat de o bună perioadă de timp, construcția fiind finalizată,împrejurare ce a fost adusă la cunoștința instanței de fond. În consecință, urmând raționamentul reclamantului potrivit cu care lucrările de construire puneau în pericol imobilul geamiei, odată cu încetarea acestor lucrări a dispărut și presupusul pericol în care se află imobilul reclamantului.
A mai susținut recurenta că cererea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 15.10.2008, iar instanța s-a pronunțat aproape 10 luni mai târziu, respectiv la 05.08.2009, împrejurare față de care nu se poate vorbi de iminența unui eventual prejudiciu.
Cu privire la interesul reclamantei în formularea cererii de suspendare, recurenta a arătat că legea contenciosului administrativ reglementează caracterul subsidiar al afirmării de către persoanele fizice și juridice de drept privat a unui interes legitim public, în acest sens fiind dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Solicită recurenta să se constate că în mod neîntemeiat a reținut instanța de fond îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea actului administrativ atacat, întrucât, din probele administrate, nu rezultă existența unui caz bine justificat astfel cum este definit de art.2 alin.1 din Legea nr.554/2004 și nici existența unui prejudiciu iminent generat de emiterea actului administrativ contestat.
Mai arată recurenta că motivele pentru care prima instanță a înlăturat apărările pârâtei privind lipsa de interes în susținerea acțiunii sunt lipsite de temei juridic. În acest sens, a invocat faptul că prin Încheierea nr.736/15.07.2009 pronunțată de instanța de fond având ca obiect suspendare executare act administrativ și anulare act administrativ a fost admisă cererea de suspendare a executării autorizațiilor de construire emise de Primarul Municipiului C în condițiile prescrise de art.15 din Legea nr.554/2004.
Prin urmare, suspendarea obținută de reclamant prin încheierea nr.736/15.07.2009 durează până la soluționarea irevocabilă a litigiului și este executorie de drept, sens în care apreciază că nu pot subzista două astfel de măsuri în paralel. Din acest punct de vedere, considerațiile instanței de fond privind absența caracterului irevocabil al măsurii suspendării dispuse în dosarul nr- sunt ilogice. În condițiile în care reclamantul ar fi în posesia unei hotărâri irevocabile de suspendare a executării actului administrativ atacat până la soluționarea irevocabilă a litigiului nu se vede care este interesul acestuia în a obține o nouă hotărâre de suspendare și în egală măsură care este finalitatea unei astfel de hotărâri. Este evident că, în măsura admiterii recursului împotriva încheierii de suspendare pronunțată de instanța sesizată cu soluționarea fondului, în condițiile art.15 din Legea nr.554/2004, măsura dispusă de prima instanță în temeiul art.14 din același act normativ nu poate subzista.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, art.3041Cod procedură civilă, art.261, art.312 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant, prin apărătorul ales, a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, reclamantul a solicitat la data de 15.10.2008, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării prevederilor autorizațiilor de construire nr.1886/08.08.2008 și nr.2027/28.08.2008 emise de către Primarul Municipiului C invocând, pe de o parte, nelegalitatea actelor administrative în discuție, respectiv încălcarea prevederilor Legii nr.422/2001 privind competența de eliberare a autorizațiilor de construire, precum și nerespectarea zonei de protecție a monumentului istoric reprezentant de, iar pe de altă parte, vătămarea drepturilor reclamantei, în condițiile în care construcția aduce atingere unui monument inclus în patrimoniul național, precum și dreptului de proprietate al acesteia asupra terenului aferent geamiei.
Potrivit art.14 alin.1," În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiileart. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
În art.2 lit. ș și t sunt definite noțiunile depagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu publicși cazuri bine justificate- împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Cele două condiții menționate trebuie să fie întrunite cumulativ deoarece numai în prezența unui caz bine justificat, adică doar atunci când există o îndoială serioasă referitor la legalitatea actului administrativ, se poate vorbi de iminența unui prejudiciu.
De asemenea, Curtea reține că cererea de suspendare a unui act administrativ trebuie să fie justificată de un interes actual, interes care trebuie să subziste pe toată durata procesului. Cu alte cuvinte, reclamantul trebuie să dovedească la momentul judecării cererii de suspendare că actul administrativ nu a fost deja executat situație în care măsura suspendării ar fi lipsită de finalitate.
Curtea apreciază că emiterea autorizațiilor de construire de către un organ necompetent constituie un caz bine justificat în sensul art.2 lit.t din Legea nr.554/2004 deoarece este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Un act administrativ emis cu nerespectarea normelor de competență materială atrage nulitatea absolută a actului, astfel că necompetența organului administrativ afectează legalitatea actului emis independent de producerea unui prejudiciu prin executarea lui. Prin urmare, motivul invocat de reclamant se circumscrie condițiilor impuse de art.14 referitoare la existența cazului bine justificat.
De asemenea, în ceea ce privește iminența unui prejudiciu, se constată că, deși mare parte din lucrările de construire au fost efectuate, aceasta nu este finalizată. Reclamanta nu este ținută să dovedească existența unui astfel de prejudiciu ci doar iminența producerii lui, iar probele trebuie să se raporteze la specificul sumar al procedurii în care se soluționează cererea de suspendare. vând în vedere că măsurile luate în cadrul procedurii suspendării executării sunt măsuri provizorii, situație în care nu este permisă prejudecarea fondului litigiului, în mod corect prima instanță a respins proba cu expertiza imobiliară solicitată de recurentă.
Referitor la interesul reclamantului, Curtea consideră că existența acestuia trebuie raportată la momentul judecării cererii de suspendare. Ori, față de stadiul lucrărilor de construcție, reclamantul a dovedit la momentul respectiv un interes actual. Chiar dacă executarea actului a fost suspendată anterior printr-o altă hotărâre, nu se poate considera că cererea reclamantului era lipsită de interes în condițiile în care hotărârea invocată nu avea caracter irevocabil. De asemenea, împrejurarea că, ulterior, până la judecarea recursului, hotărârea respectivă a devenit irevocabilă nu prezintă relevanță în cauză, instanța de recurs fiind ținută să verifice dacă la momentul pronunțării hotărârii recurate instanța de fond a apreciat în mod corect îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru suspendarea executării.
Față de cele reținute, Curtea constată că prima instanță a arătat care sunt motivele de fapt și de drept care au stat la baza admiterii cererii de suspendare, analizând fiecare condiție prevăzută de art.14 din Legea nr.554/2004, astfel că nu se poate reține încălcarea art.261 alin.1 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurentul pârât - SC SRL, cu sediul în C,- și sediul ales în C,--84, la av., împotriva sentinței civile nr. 753/05.08.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant -, cu sediul în C,- și intimații pârâți - PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C, MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, toți cu sediul în C,-,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond D-R
Red.dec.jud.
2 ex./22.12.2009
02 2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
