Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 574/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 574/
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, împotriva sentinței civile nr.549 din data de 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "suspendare executare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 25 august 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, iar instanța, în temeiul art.146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă amână pronunțarea la data de 27 august 2009, apoi având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data 1 2009, apoi la data de 2 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr 549/04.06.2009, Tribunalul Covasnaa admis cererea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale B, Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale C și Direcția Generală a Finanțelor Publice C și, în consecință, a dispus suspendarea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 3313/30.05.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C, până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ-fiscal având ca obiect anularea acestui act.
La pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a avut în vedere următoarele aspecte:
În perioada 12.08.2008 - 23.09.2008 s-a efectuat de către Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale C un control ulterior asupra unor operațiuni înregistrate în regim suspensiv pentru societatea reclamantă.
În urma controlului, cu ocazia reverificării declarației vamale de import temporar în regim suspensiv de perfecționare activă nr.17708/13.10.2006, s-a reținut că termenul de încheiere acordat reclamantei, prevăzut în autorizația de perfecționare activă emis de B nr.828/2005 nu a fost respectat.
Cu ocazia respectivă s-a întocmit procesul verbal de control nr.3312/30.05.2008, iar în baza lui s-a emis Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.3313/30.05.2008.
Prin actele întocmite organul vamal a stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată reprezentând drepturi vamale constând în comision, TVA cu majorări și penalități aferente, în sumă totală de 199.689 lei.
Contestația formulată de reclamantă împotriva actelor întocmite de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale fost respinsă prin Decizia nr.238/21.08.2008 emisă de DGFP
Relativ la cererea de suspendare a actului administrativ fiscal, s-a reținut că reclamanta a invocat dispozițiile art 14 și 15 din Legea nr 554/2004 și art 218 alin 2 cod procedură fiscală, motivele solicitării vizând nelegalitatea actului precum și producerea unui prejudiciu iminent.
De asemenea, s-a mai avut în vedere faptul că reclamanta a achitat cauțiunea în sumă de 19.968,90 lei stabilită de instanță.
Raportându-se la dispozițiile art 14 al 1 și art 2 lit ș din Legea contenciosului administrativ referitoare la condițiile dispunerii suspendării unui act administrativ, prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cerințele cazului bine justificat și ale pagubei iminente.
S-a stabilit, sub aspectul prejudiciului iminent, că în cauză au fost luate măsuri asigurătorii asupra bunurilor societății reclamante, potrivit conform procesului verbal de sechestru pentru bunurile imobile din 14.10.2008 și că au fost emise somații de plată și s-a apreciat că indisponibilizarea unor bunuri și imposibilitatea folosirii lor, în sensul înlăturării practic a caracterului de dispoziție, constituie prin ea însăși o pagubă, prin însăși imposibilitatea garantării unor eventuale credite.
Tot din același punct de vedere, s-a dat relevanță caracterului executoriu al deciziei emise și măsurilor asigurătorii dispuse, în sensul că executarea silită este iminentă. De asemenea, s-a apreciat că, și în situația soluționării favorabile reclamantului a fondului cauzei, prejudiciul creat prin executarea silită nu ar putea fi acoperit ori recuperat printr-o eventuală întoarcere a executării.
Prima instanță a avut în vedere și caracterul de legalitate al actului a cărei suspendare s-a solicitat, menționându-se pe de o parte că aspectele invocate cu privire la nulitatea actelor administrative nu pot fi luate în discuție în cadrul soluționării cererii de suspendare, iar pe de altă parte că, față de dispozițiile art 43 din OG nr 92/2003, în lipsa audierii agentului economic, a fost încălcat dreptul la informare prevăzut de art 107 lit d din același act normativ și că, din actele administrative întocmite nu ar rezulta în mod expres și cu claritate modul în care organele de control au ajuns la sumele imputate societății, existând îndoieli ci privire la corectitudinea modului de calcul.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală-Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prima recurentă a criticat hotărârea atacată sub aspectul modului de soluționare a cererii de suspendare, invocând următoarele aspecte:
- În cauză nu a fost depus nici un înscris sau vreo altă probă care să dovedească existența unei pagube iminente, demararea executării silite nefăcând dovada acestei condiții. În acest sens, s-a mai arătat că un cuantum ridicat al creanței stabilite nu este de natură, prin el însuși, să definească noțiunea de prevenire a unei pagube iminente. De asemenea, aceeași poziție a fost menționată și față de curgerea de majorări de întârziere.
- Prin înscrisurile ce constituie documentația care a stat la baza emiterii deciziei de regularizare, nu s-a făcut dovada cazului bine justificat, recurenta susținând că aceste înscrisuri fac dovada legalității și temeiniciei actului administrativ fiscal. Din același punct de vedere s-a făcut referire la aspectele reținute de prima instanță relativ la dispozițiile art 43 din OG nr 92/2003, arătându-se că modelul tipizat al deciziei de regularizare este stabilit prin Ordin al Ministrului Finanțelor și, ca urmare, nu i se aplică condițiile generale de formă ale actelor administrativ-fiscale.
Criticile aduse de cea de a doua recurentă au vizat pe de o parte nulitatea absolută a hotărârii atacate, iar de pe altă parte netemeinicia acesteia.
Primul motiv de recurs a fost întemeiat pe dispozițiile art 105-108 cod procedură civilă invocându-se faptul că hotărârea primei instanțe a fost dată fără respectarea regulilor de drept procesual și anume a dispozițiilor art 53 din Legea nr 304/2004 privind organizarea judiciară. Pornind de la conținutul acestui text de lege, s-a arătat că dosarul în care s-a soluționat cererea de suspendare a fost repartizat, după înregistrarea pe rolul Tribunalului Covasna, în mod aleatoriu, completului de contencios administrativ C2. Criticile aduse au vizat faptul că, după ce, la termenul din 17.04.2009, ca urmare a invocării excepției de conexitate, cauza a fost trimisă completului C3 în vederea punerii în discuție a acestei excepții, prin încheierea din data de 21.05.2009, acest din urmă complet a respins excepția de conexitate și a procedat la soluționarea pe fond a cererii, fără a mai trimite cauza instanței desesizate. S-a considerat că în acest mod au fost încălcate dispozițiile art 53 din Legea nr 304/2004, art 95, 96/1, 97 și 101 din Hotărârea nr 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, apreciate drept norme imperative, de ordine publică, ce privesc înfăptuirea justiției.
Pe fondul soluționării cererii de suspendare, pornindu-se de la reglementările art 14 din Legea contenciosului administrativ, au fost formulate următoarele argumente în susținerea căii de atac:
- prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal determină principiul executării acestuia din oficiu, în sprijinul acestei afirmații fiind invocate dispozițiile art 215 al 1 din OG nr 92/2003 potrivit cu care "introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal";
- în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui caz bine justificat care să înfrângă principiul mai sus enunțat;
- s-a invocat faptul că nu au fost îndeplinite condițiile legale, prin prisma jurisprudenței ÎCCJ potrivit cu care cazul trebuie să fie bine justificat și iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită;
- niciuna dintre condițiile prevăzute de lege nu a fost dovedită, simpla susținere a reclamantei în sensul că nu datorează suma la care a fost obligată precum și începerea executării silite, neputând constitui, potrivit aprecierii recurentei, dovada unei pagube și iminența producerii acesteia;
- actele administrative au fost completate în conformitate cu Ordinul nr 7.521/10.07.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior, anexa nr 6 prevăzând care este formularul tipizat pentru completarea procesului-verbal de control, iar anexa nr 8 care este formularul tipizat pentru completarea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal; s-a mai susținut că acest ordin prevede și instrucțiuni privind completarea acestor formulare;
- criticile aduse au vizat și pronunțarea în mod eronat, de către instanță, asupra unor aspecte care vizează soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ și anume modalitatea de calcul a sumelor impuse, arătându-se că, pentru a verifica aceste aspecte s-a dispus efectuarea unei expertize financiar contabile;
- faptul că în cauză au fost luate măsuri asiguratorii asupra bunurilor societății nu conduce la concluzia dovedirii implicit a unei pagube iminente;
- instanța de fond nu a motivat soluția pronunțată sub aspectul cazului bine justificat.
Reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare în recurs.
La dosarul cauzei a fost atașată în recurs copia Hotărârii Colegiului de Conducere al Tribunalului Covasna nr 2/04.02.2009 privind titularul completului de judecată C2 în materie civilă și adresa aceluiași tribunal prin care s-a comunicat faptul că nu a fost desființat completul de judecată de contencios administrativ fiscal C2.
În ședința publică din 11.08.2009, reclamanta intimată, prin apărător, a invocat excepția tardivității formulării recursului de către recurenta pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală-Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale
Analizând această excepție, Curtea constată că, față de termenul prevăzut de art 14 al 4 din Legea nr 554/2004, de 5 zile de la comunicare, în care poate fi atacată hotărârea prin care se pronunță suspendarea, recursul pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală-Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Baf ost declarat cu depășirea acestuia, în sensul că, de la data comunicării hotărârii către această parte, și până la data formulării căii de atac a trecut o perioadă mai mare decât termenul mai sus menționat.
Pentru aceste considerente și văzând că recurenta căreia i-a fost adusă la cunoștiință invocarea acestei excepții, nu a făcut dovada depunerii în termen a recursului, Curtea va admite excepția tardivității declarării recursului, cu consecința respingerii acestuia ca tardiv.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art 304/1 Cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice, Curtea constată următoarele:
Cauza având ca obiect cererea de suspendare a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr 3313/30.05.2008 emisă în baza procesului-verbal nr 3312/30.05.2008 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna ( în urma declinării de către Curtea de APEL BRAȘOV ), sub nr -, fiind repartizată în mod aleatoriu completului de contencios administrativ fiscal C2. În ședința publică din 17.04.2009 acest complet legal investit a dispus, la cererea reclamantei, trimiterea cauzei la completul de judecată în aceeași materie C3 în vederea discutării unei excepții de conexitate cu un dosar cu termen la data de 21.05.2009 în ședința acestui ultim complet menționat.
La termenul de judecată din 21.05.2009 în ședința completului de judecată C3 nu a fost pusă în discuția părților excepția de conexitate invocată de reclamantă și s-a procedat la soluționarea cererii de suspendare, pronunțarea având loc la data de 04.06.2009.
Potrivit art 52 cuprins în Secțiunea a 3-a a Legii nr 304/2004 "colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului". Dispozițiile art 53 din același act normativ prevăd la alineatul întâi că "repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat", iar în cuprinsul alineatului al doilea se arată că nu pot fi trecute altui complet de judecată decât în condițiile legii, cauzele repartizate unui complet.
Regulile de trecere a unei cauze de la un complet la altul sunt prevăzute de Hotărârea CSM nr 387/2005 privind regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, în cuprinsul dispozițiilor acestuia neidentificându-se o încadrare a modului de transpunere a cauzei de la un complet de judecată la altul ca cel din prezenta cauză, avându-se în vedere faptul că nu s-a procedat la admiterea excepției de conexitate.
Cauza a fost trimisă completului de judecată C3 potrivit dispozițiilor art 164 al 3 cod procedură civilă în vederea discutării conexării la dosarul întâi înregistrat pe rolul instanței, însă această dispoziție a instanței nu conducea automat la transpunerea definitivă a cauzei la acest complet de judecată.
Dispozițiile legale mai sus menționate au menirea de a asigura principiul continuității completului de judecată care este în strânsă legătură cu principiul nemijlocirii, presupunând ca judecata cauzei să se facă de la început și până la sfârșit de aceiași judecători, într-o singură ședință care să se încheie prin deliberare și pronunțare.
Acest principiu al continuității nu poate fi absolut, atât sub aspectul derulării procedurii de soluționare a cauzei cât și al modificării judecătorilor ce intră în compunerea completului de judecată. Însă aceste posibile derogări de la regulă nu pot depăși regula potrivit cu care hotărârea nu poate fi dată de alți judecători decât cei care au participat la dezbateri și numai cu respectarea strictă a dispozițiilor ce reglementează modul de repartizare a cauzelor către completele de judecată.
Aceste norme care instituie reglementarea funcționării instanței reprezintă norme de organizare judecătorească care, alături de normele de competență și cele de procedură fac parte din normele de drept procesual civil.
Având rol de garanție a descoperirii adevărului în activitatea judiciară, principiul continuității impune o anumită rigoare derulării judecării unei cauze, neputând exista derogări de la această regulă în afara cadrului legal.
Pentru aceste considerente, critica adusă de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice C privind investirea completului de judecată care a pronunțat hotărârea atacată este întemeiată, respectarea tuturor regulilor procedurale și de organizare judecătorească ce converg spre asigurarea principiului continuității și implicit al nemijlocirii, reprezentând și o garanție a respectării dreptului prevăzut de art 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ca urmare, întrucât completul de judecată care a pronunțat hotărârea atacată nu a procedat la soluționarea excepției de conexitate și a judecat cauza fără a fi investit într-o manieră prevăzută de lege sau regulament, încălcându-se astfel principiul continuității, prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă ce conferă acestei căi de atac declarată împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, un efect devolutiv, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre judecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va avea în vedere celelalte motive de recurs vizând netemeinicia hotărârii atacate, formulate de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării recursului de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și, în consecință,
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală-Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B împotriva sentinței civile nr 549 din 04 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna -Secția civilă în dosarul nr -.
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva sentinței civile nr 549 din 04 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna -Secția civilă în dosarul nr - pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe, Tribunalul Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.09.2009.
Președinte, --- - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: LB/8.09.2009
Dact: MD/8.09.2009 - 8 ex.
Jud.fond:
Dosar nr-
Din ___ 2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL COVASNA
- Secția civilă -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.574din 01.09.2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.549din 04.06.2009 pronunțate de Tribunalul Covasna, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Lorența Butnaru, Maria
