Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 576/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 576/
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu
JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C în numele pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII A JUDEȚULUI C împotriva sentinței civile nr.601 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "suspendare executare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 25 august 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, iar instanța, în temeiul art.146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă amână pronunțarea la data de 1 2009, apoi, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 2 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin - nr.601/19.06.2009 a Tribunalului Covasnas -au dispus următoarele:
S-a admis cererea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a județului C și în consecință:
S-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 23 din 27.02.2009 emisă de pârâtă, până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ-fiscal având ca obiect anularea actelor administrativ fiscale.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a da această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art.14 alin1 din Legea nr.554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Ca urmare, în raport de prevederile legale menționate, pentru suspendarea actului este necesar se face dovada îndeplinirii unui caz justificat și a unei pagube iminente.
Potrivit art.2 lit.prin "pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă funcționării unei autorități publice sau serviciu public",iar conform art.2 lit. t prin"cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ"
Prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cele două cerințe.
Astfel, sub aspectul prejudiciului iminent se are în vedere faptul că în cauză s-a început executarea silită, emițându-se în acest sens titlu executoriu, somație, luându-se totodată și măsura înființării sechestrului asigurător și indisponibilizarea conturilor societății debitoare.
Societatea este pusă în situația - cu precădere blocării conturilor - să nu mai poată desfășura obiectul de activitate.
Astfel societatea nu ar mai putea utiliza sumele încasate în conturi pentru achizițiile necesare activității curente, plata salariilor, furnizorilor, a contribuțiilor către diverse fonduri etc.
unor furnizori poate conduce la cauzarea unor prejudicii și mai mari ca urmare a aplicării unor eventuale penalități de întârziere și nu în ultimul rând ar putea conduce la formularea unor cereri pentru deschidere a procedurii insolvenței.
În ce privește imobilul, chiar dacă este ipotecat în favoarea unei bănci, prin luarea măsurii sechestrului asigurător de către finanțe, societatea este pusă în imposibilitatea de a restructura creditul, de a apela eventual la alte credite, prin acest mod fără discuție alterându-se garanțiile.
În condițiile arătate, se poate reține că este pe cale să se producă un grav prejudiciu care nu ar putea fi recuperat nici chiar printr-o eventuală întoarcere a executării.
Actele întocmite de organele fiscale ca și măsurile luate în executarea obligațiilor datorate nu trebuie să urmărească desființarea societății.
Tribunalul a apreciat că este îndeplinită și a doua condiție cerută de textul legal menționat.
În cauză s-a reținut că prin suspendarea soluționării contestației pe cale administrativă se induce o îndoială asupra legalității actelor administrativ fiscale întocmite.
Aprecierea că unele fapte ar fi penale nu exclud principiul nevinovăției pe de o parte. Pe de altă parte, în urma cercetărilor, pe lângă varianta trimiterii în judecată pentru săvârșirea unei/unor infracțiuni este posibilă și varianta neînceperii urmării penale sau încetarea urmăririi penale pentru că faptele nu sunt prevăzute le legea penală ori pentru că nu au fost comise de făptuitor etc.
Împrejurarea că, constatările organelor fiscale sunt caracterizate, în decizia emisă, ca reprezentând "indicii" conduce la concluzia că cele constatate nu au un grad de certitudine deasupra oricărei îndoieli.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice în numele Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 23/27.02.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat, în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat că ar fi îndeplinite condițiile cerute de art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, anume cazul bine justificat și paguba iminentă, susținând, totodată, că prima instanță nu a motivat soluția cu privire la întrunirea celor două condiții legale ce permit suspendarea executării actului administrativ.
La termenul din 11 august 2009, intimata reclamantă a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a Direcției Generale a Finanțelor Publice C în declararea recursului în numele Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C, iar pe fondul cauzei, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Examinând sentința atacată și actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Excepția invocată de intimata reclamantă urmează a fi respinsă, întrucât recurenta pârâtă a probat prin înscrisurile depuse la dosar calitatea de reprezentant a Direcției Generale a Finanțelor Publice C în declararea recursului în numele Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii
Prin Decizia de impunere nr.23/27.02.2009, Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Cas tabilit în sarcina societății comerciale reclamante de plată suma de 409.233 lei emițând titlul executoriu și somația de plată nr-/336 pentru suma de 396.576 lei, cu impunerea sechestrului asupra unui imobil al societății reclamante.
Reclamanta - SRL a solicitat Tribunalului Covasna suspendarea executării deciziei de impunere menționate mai sus, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, cerere admisă prin sentința civilă nr.601/2009.
Astfel, în analiza cererii de suspendare a actelor administrative fiscale, Tribunalul Covasnaa reținut că în cauză s-a făcut dovada pagubei iminente prin împrejurarea luării măsurii asigurătorii asupra bunurilor reclamantei, făcând referire, fără a se face vorbire despre existența unui caz bine justificat, de un aspect vizând simpla împrejurare a începerii executării silite și aplicarea sechestrului asigurător.
În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana ce se consideră vătămată prin actul administrativ, poate solicita instanței de judecată să dispună suspendarea executării unui act administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
În cauza de față, instanța de fond a motivat existența cerinței privind prejudiciul iminent, însă cea de-a doua cerință a fost numai menționată, fără motivarea necesară conform normei imperative conținute de art.14 din Legea contenciosului administrativ.
Condițiile prevăzute de art 14 al 1 din Legea nr 554/2004 sunt cumulative, reclamanta trebuind să facă dovada atât a cazului bine justificat, cât și a pagubei iminente.
Potrivit art 2 al 1 lit ș din legea contenciosului administrativ, prin pagubă iminentă se înțelege un prejudiciu material viitor și imprevizibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Definiția legală a cazului bine justificat este dată de art 2 al 1 lit t din aceeași lege și constă în acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, această din urmă condiție nefiind motivată în sentința atacată.
Actul administrativ fiscal, inclusiv cel fiscal, se bucură de prezumția de legalitate ce se bazează pe cea de autenticitate și de veridicitate, de aici rezultând principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ fiscal este el însuși titlu executoriu. Aceste aspecte nu conduc la înlăturarea posibilității acordată de lege persoanei ce se consideră vătămată printr-un asemenea act de a solicita suspendarea executării acestuia în vederea protejării intereselor sale, însă legiuitorul a stabilit, după cum am arătat, câteva condiții stricte în acest sens, a căror existență poate fi dovedită prin administrarea de probe.
Pe de altă parte, art 129 cod procedură civilă reglementează una dintre cele mai importante forme de manifestare a principiului rolului activ al judecătorului și a principiului adevărului.
Astfel, principiului rolului activ al judecătorului consacră obligația instanței de a pune, din oficiu, în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt sau de drept care ar putea conduce la dezlegarea cauzei, chiar dacă acestea nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, precum și obligația instanței de a ordona, din oficiu, dovezile pe care le consideră necesare pentru soluționarea cauzei, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Ca urmare, acest principiu implică cerința ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabilite de către instanță în deplină concordanță cu realitatea.
În raport de caracterul specific al cauzelor de contencios administrativ și fiscal ce presupun un raport cu o autoritate a statului, principiului disponibilității este limitat de cea de a doua categorie de norme și anume de drept public aplicabile raporturilor juridice dintre părți.
Pentru aceste considerente, se constată că instanța de fond nu a pus în vedere părților să administreze toate probele necesare pentru dovedirea condiției cazului bine justificat prevăzută de art 14 din Legea nr 554/2005, fapt ce echivalează cu necercetarea fondului și care atrage incidența în cauză a dispozițiilor art 312 al 5 cod procedură civilă.
Curtea va admite recursul formulat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Covasna.
Cu ocazia rejudecării, se va avea în vedere, referitor la condiția dovedirii "cazului bine justificat", faptul că existența unui astfel de caz care să răstoarne regula executării din oficiu a actului administrativ, impune prezența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, urmând a se analiza sub forma apărărilor și criticile aduse în recurs, sub acest aspect, de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, inclusiv criticile referitoare la condiția pagubei iminente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant în declararea recursului a Direcției Generale a Finanțelor Publice C pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C, invocată de intimata reclamantă - SRL prin apărător.
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C în numele pârâtei Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C împotriva sentinței civile nr 601 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna -Secția civilă în dosarul nr - pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.09.2009.
Președinte, --- - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red: /8.09.2009
Dact: MD/8.09.2009 - 5 ex.
Jud.fond:
Dosar nr-
Din ___ 2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL COVASNA
- Secția civilă -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr.576din 02.09.2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.601din 19.06.2009 pronunțate de Tribunalul Covasna, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Lorența Butnaru, Maria
