Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 579/2009. Curtea de Apel Brasov

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 579/

Ședința publică de la 18 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă

JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche

JUDECĂTOR 3: Lorența

Grefier -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, împotriva încheierii de ședință din data de 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, având ca obiect "suspendare executare act administrativ".

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15 2009 când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise în baza dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, amână pronunțarea la data de 18 2009.

CURTEA

Prin încheierea din 11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de reclamanta privind suspendarea efectelor Autorizației de construire nr.609/3.07.2008.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art.15 raportat la art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Din interpretarea coroborată a prevederilor legale mai sus evocate rezultă că, pentru suspendarea executării unui act administrativ, este necesar a fi întrunite, cumulativ, cele două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită. Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența,unui caz bine justificat" și a,iminenței producerii pagubei".

Cele două condiții prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu se consideră îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată.

De asemenea, paguba iminentă nu poate fi apreciată în speță ca dovedită. Se reține astfel că desprinderea gresiei pe o suprafață din sufragerie nu poate fi rezultatul săpăturilor efectuate de pârâții și deoarece sufrageria, așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului aflat la fila 125 dosar vol.II, se situează la etajul construcției reclamantei și, în condițiile în care nici gardul pe întinderea sa de piatră care susține practic terenul ce reprezintă diferența de nivel dintre cele două proprietăți (gard ce delimitează aceste proprietăți) nu prezintă fisuri și nici zidurile imobilului - construcție al reclamantei nu prezintă fisuri, susținerile reclamantei în sensul că siguranța construcției sale este pusă în pericol iar structura de rezistență a imobilului este afectată fiind neîntemeiate.

Referitor la regimul de înălțime al construcției pârâților și se constată că acesta este P + M și că, raportat la construcția reclamantei care are regim un de înălțime P + E + M precum și la diferența de nivel a terenului dintre cele două proprietăți de 1,28 conform procesului verbal de cercetare la fața locului, această construcție nu poate fi mai înaltă decât construcția reclamantei.

Susținerile reclamantei în sensul că, în cazul în care instanța i-ar da câștig de cauză, demolarea construcției pârâților ar fi o soluție extrem de greoaie și costisitoare nu pot fi reținute ca și motive pentru admiterea cererii de suspendare formulată.

În ceea ce privește susținerile reclamantei în sensul că pârâții și aveau obligația ca mai înainte de ridicarea construcției noi să demoleze construcția veche existentă sunt neîntemeiate deoarece din Planul de situație la scara de 1/200 aflat la fila 74 vol.I dosar rezultă că cele două construcții ale pârâților, respectiv cea veche hașurată propusă spre demolare și cea nouă nehașurată propusă spre construire, nu se suprapun. Aceasta dovedește că ridicarea construcției noi nu presupunea în prealabil demolarea celei vechi atâta timp cât nu se prevede construirea acesteia pe locul construcției vechi.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța a respins cererea formulată de reclamanta privind suspendarea efectelor Autorizației de construire nr.609/3.07.2008.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza admiterea cererii de suspendare a efectelor autorizației de construire atacate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii.

În motivare, recurenta a arătat că în speță sunt îndeplinite cele două condiții respectiv existența cazului bina justificat și a pagubei iminente.

Astfel dacă s-ar continua construcția, iar instanța ar decide că autorizația este nelegală, demolarea ar fi o soluție extrem de greoaie și costisitoare și ar necesita un nou proces.

Referitor la existența cazului bine justificat recurenta a susținut că documentația depusă de către intimați, care a stat la baza emiterii autorizației de construire, încalcă dispozițiile legale:

- nu sunt respectate dispozițiile art.3 din certificatul de urbanism,

- procentul de ocupare al terenului depășește 35% din suprafața terenului,

- nu s-a solicitat rectificarea suprafeței de teren, suprafața reală depășind suprafața din CF.

- nu există un plan care să cuprindă cotele de înălțime ale casei și ale imobilelor vecine,

- nu se respectă lățimea de 3,5 metri conform HG nr.525/27.06.2006,

- împrejurimea trebuie să fie de 2 metri înălțime fără nișă sau deschideri pentru a asigura protecția vizuală,

- balcoanele de la etaj nu asigură servitutea de vedere a imobilului recurentei,

- nu există acordul Grupului de Pompieri,

În ceea ce privește acordul Direcției de Cultură și Culte există la dosar un înscris care fixează niște condiții, respectiv acoperiș ceramic și ferestre de lemn, iar din documentația pârâților rezultă că tâmplăria este tip termopan și acoperișul nu este din țiglă ceramică.

Recurenta a mai susținut că autorizația de construire atacată a fost emisă și pentru demolarea construcției vechi însă aceasta nu a fost demolată, la acest moment existând atât construcția veche, cât și cea care se edifică în prezent.

Recurenta a precizat că în fața gardului său sunt amplasați doi piloni de susținere la o distanță de aproximativ 80 cm unul față de celălalt și că după edificarea construcției prin aplicarea acoperișului, streașina și scocurile se vor afla la o distanță mai mică decât cea legală.

Recurenta a mai susținut că prin edificarea acestei construcții nu ar mai fi respectată servitutea de vedere.

Intimatul Primarul Municipiului Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea acesta a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 pentru a fi admisă cererea de suspendare a autorizației de construire. Susținerea recurentei referitoare la necesitatea deschiderii unui nou proces de demolare nu justifică suspendarea autorizației de construcție, deoarece situația ar fi alta în cazul în care instanța ar constata că această autorizație a fost emisă cu respectarea prevederilor legale.

Intimatul a susținut că noua construcție ce urmează a fi edificată de intimații nu are nici o fereastră către proprietatea recurentei și este amplasată la o distanță legală față de limita de hotar, cu respectarea servituții de vedere. În speță nu are nici o relevanță faptul că nu s-a efectuat rectificarea suprafeței de teren. La eliberarea autorizației de construire s-a avut în vedere suprafața din cartea funciară.

Intimatul a susținut că prevederile art.309 alin.2 din nr.HG525/1996 sunt respectate, suprafața de teren deținută de intimați fiind de 290 mp.

Intimatul a mai arătat că regimul de înălțime al construcției ce urmează a fi edificate este de, iar imobilul recurentei este casă cu regim de înălțime.

Intimații și au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Aceștia au arătat că recurenta a mai promovat două acțiuni prin care a solicitat sistarea lucrărilor de construcție pe calea ordonanței președințiale și, respectiv respectarea servituții de vedere a viitoarei construcții.

Pentru soluționarea acestor acțiuni, precum și a prezentei cauze au fost efectuate două cercetări locale prin care s-au consemnat aspecte legate de edificarea construcției, respectiv faptul că s-au demarat lucrări și s-a construit parterul, neexistând un prejudiciu pentru recurentă.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva încheierii pronunțată la data de 11.06.2009 de Tribunalul Brașov este nefondat.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004 reglementează posibilitatea suspendării actelor administrative atacate până la pronunțarea instanței de fond în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul.

Situația de față este cea prevăzută de art. 15 din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare fiind introdusă o dată cu cererea adresată instanței competente pentru anularea actului atacat.

Potrivit art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004 sunt cazuri bine justificate " împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ ", iar potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș din același act normativ paguba iminentă este "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".

Astfel, admiterea cererii de suspendare este condiționată de dovedirea unor motive bine justificate și a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniului reclamantei. Cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, ele determinându-se reciproc, neputându-se vorbi despre "caz bine justificat" fără a exista pericolul producerii.

În mod corect instanța de fond a reținut că în speță nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 respectiv nu a fost dovedită existența pagubei iminente. Astfel în urma efectuării cercetării la fața locului instanța a constatat că structura de rezistență a imobilului recurentei reclamante nu este pusă în pericol de construcția nou edificată, construcție care este amplasată la distanță de gardul ce delimitează cele două proprietăți și nici gardul, nici imobilul reclamantei nu prezintă fisuri. De asemenea, regimul de înălțime al construcției ce se edifică de către intimații și este de, iar construcția reclamantei are un regim de înălțime de astfel că noua construcție nu poate fi mai înaltă decât construcția reclamantei.

Curtea constată că nici susținerile recurentei cu privire la situația în care s-ar afla în cazul în care ar obține anularea autorizației de construire, respectiv necesitatea de a promova un nou litigiu pentru demolarea construcției, nu sunt de natură să determine admiterea cererii de suspendare a efectelor acestei autorizații deoarece în cazul în care aceasta nu ar obține câștig de cauză, prejudiciați ar putea fi, în egală măsură, intimații și, a căror construcție nefinalizată s-ar putea deteriora în perioada în care ar opera suspendarea.

Constatând că motivele de recurs invocate de recurentă cu privire la nerespectarea condițiilor legale la emiterea autorizației de construire vizează fondul cauzei și analizarea acestora în cadrul cererii de suspendare a acestei autorizații echivalează cu prejudecarea fondului și că acestea nu conduc la conturarea cazului bine justificat, care de altfel fără existența pagubei iminente nu ar putea determina admiterea cererii de suspendare a autorizației de construire, Curtea reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Pentru aceste considerente, Curtea, va respinge în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă recursul declarat de recurenta împotriva încheierii de ședință din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta, cu domiciliul în B, str.- nr.14, -.A,.1, împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal la data de 11 iunie 2009, în dosarulnr-.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 2009.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

-

Grefier,

-

Red: CEC/30.09.2009

Dact: MD/1.10.2009 - 6 ex.

Jud.fond:

Președinte:Clara Elena Ciapă
Judecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 579/2009. Curtea de Apel Brasov