Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 590/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 590/ DOSAR Nr-
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirena Radu judecător
JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa JUDECĂTOR 3: Clara Elena
Judecător - - - - judecător
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL Sf. G împotriva sentinței civile nr.555 din 5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "suspendare executare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 22 2009, când părțile au lipsit. Încheierea de ședință din acea zi face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 25 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față
Constată că prin Sentința civilă nr.555 din 5.06.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna, s-a respins cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP C și Administrația Finanțelor Publice Sf.G pentru suspendarea executării actelor administrativ fiscale emise, respectiv raportul de inspecție fiscală nr.2879/30.01.2009 și Decizia de impunere nr.17/30.01.2009.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Ca urmare a întocmirii raportului de inspecție fiscală nr.2879/30.01.2009, în sarcina reclamantei s-a emis Decizia de impunere nr.17 din 30.01.2009 prin care s-au stabilit obligații de plată bugetare suplimentare reprezentând impozit pe profit și TVA, cu majorările aferente, în sumă totală de 89.506 Ron.
Reclamantei i s-a pus în vedere să plătească cu titlu de cauțiune suma de 12.520 lei reprezentând 5% din valoarea creanțelor contestate. Suma a fost stabilită greșit, în raport de întreaga sumă a cheltuielilor pe care organul de control le-a considerat nedeductibile de 250.418 lei, în loc de creanța contestată care era în sumă de 89.506 Ron.
Raportat la această ultimă sumă, reclamanta a achitat cauțiunea în procent de 5%, respectiv suma de 4.476 lei cu chitanța nr.-/1 din 22.05.2009.
Conform art.14 alin1 din Legea nr.554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Ca urmare, în raport de prevederile legale menționate, pentru suspendarea actului este necesar se face dovada îndeplinirii unui caz justificat și a unei pagube iminente.
Potrivit art.2 lit.ș), prin "pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă funcționării unei autorități publice sau serviciu public", iar conform art.2 lit.t), prin "cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
Reclamanta nu a invocat nici un motiv în susținerea cererii de suspendare și nu adus nici o dovadă în justificarea luării unei astfel de măsuri.
Din actele dosarului nu rezultă că în speță ar fi îndeplinite cele două condiții.
Referindu-ne doar la constatările organului de control, soldate cu emiterea actelor atacate, instanța reține că acestea s-au bazat pe o anumită interpretare a prevederilor legale. Împrejurarea că reclamanta are o altă opinie în legătură cu modul de interpretare a dispozițiilor legale, nu poate conduce, în momentul actual, la crearea unei îndoieli ori la o aparență de nelegalitate a actelor respective.
Aspectele referitoare la legalitatea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, în condițiile date, nu pot fi luate în discuție în cadrul procedural existent.
Într-o decizie de speță (nr.5191/27.10.2005), Înalta Curte de Casație și Justiție relevat că "simpla susținere a reclamantei în sensul că nu datorează suma la care a fost obligată prin actul administrativ în discuție și la care prima instanță face referire în fundamentarea soluției adoptate, nu satisface cerințele art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004.
Faptul că suma stabilită prin actul de control are un cuantum mare și că prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei nu înseamnă că, implicit există și o pagubă iminentă".
Față de cele expuse, prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin raportul de inspecție fiscală nr.2879 din 30.01.2009 întocmit de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice Sf.G - Serviciul Inspecție Fiscală - Persoane Juridice și s-a emis decizia de impunere nr.17 din 30.01.2009 împotriva cărora a formulat contestație ce s-a respins. Are pe rol acțiune în contencios administrativ pentru anularea actelor administrativ fiscale și în acest context a cerut și suspendarea executării lor deoarece s-a început deja executarea silită împotriva sa. Prin blocarea conturilor sale bancare i se produce o pagubă care nu va putea fi recuperată dacă se anulează actele de impunere, ar putea ajunge în insolvență și nu poate plăti la timp furnizorii și salariile. A achitat și cauțiunea stabilită de instanță.
La dosar a depus întâmpinare intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G solicitând respingerea recursului declarat, reclamanta nu a invocat nici un motiv în susținerea cererii sale de suspendarea executării actelor și de asemenea nu a indicat și probat concret cele afirmate în sensul că ar fi vătămată prin executarea acestora, nu s-a solicitat și administrat nici o probă pe cererea de suspendare.
Recurenta a revenit cu o notă de ședință la care a anexat înscrisuri nedepuse la prima instanță respectiv o balanță sintetică de verificare din iulie 2009 societății, contestația la executarea silită începută împotriva sa, prin care înțelege să-și susțină cererea de suspendare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate și înscrisurile noi depuse Curtea constată că recursul este fondat.
Reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscalșă - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului anularea somației nr.-/1495 și a Titlului executoriu 5542 din 31.03.2009 suspendarea procedurii de executare a somației până la soluționarea contestației la executare. Pentru susținera cererii de suspendare s-au invocat prevederile art. 15 din Legea 554/2004.
Conform art. 15" (1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond."
Potrivit articolului 14 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
În speță, reclamantul a formulat acțiune în anularea actelor administrativ fiscale solicitând totodată și suspendarea lor în baza art. 15 din Legea 554/2004.
Se impune și analiza întrunirii celor două cerințe respectiv, existența "cazului bine justificat și a pagubei iminente".
Sunt cazuri bine justificate împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioadă în privința legalității actului administrativ (art.2 alin.1 lit.t din Legea 554/2004). Paguba iminentă este prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (art.2 alin.1 lit.ș).
Se reține deci că admiterea cererii de suspendare este condiționată de dovedirea unor motive bine justificate și a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniul reclamantului sau ar perturba grav funcționarea unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, ele determinându-se reciproc, logic neputându-se vorbi despre caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei și invers nu poate fi vorba despre iminența pagubei când cazul nu este bine justificat.
Tribunalul a respins cererea de suspendare față de lipsa motivării și a dovezilor în susținerea acesteia și în baza art. 14 din Legea 554/2004 prin sentință.
În recurs s-au dezvoltat temeiurile cererii de suspendare formulate și s-au depus probe în susținerea acesteia. Față de completarea probatoriului se impune rediscutarea cererii formulate, cu respectarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la un proces echitabil (contradictorialitate, dublu grad de jurisdicție).
Deoarece prima instanță a analizat cererea potrivit art. 14 din lege și nu prin prisma art. 15 din Legea 554/2004, a pronunțat o sentință și nu o încheiere în dosarul aflat pe rol cu obiect principal anularea actelor administrative Curtea apreciază că se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în baza art. 312 alin.3 Cod procedură civilă trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare se va analiza cererea de suspendare raportat la dispozițiile art. 15 din legea contenciosului administrativ și în funcție de toate probele administrate. În baza rolului activ al judecătorului se pot cere și alte probe socotite a fi necesare pentru prevenirea oricărei greșeli în aflarea adevărului în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă - SRL împotriva sentinței civile nr.555/5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr- pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 25 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red: MC/28.09.2009
Dact: MD/30.09.2009 - 5 ex.
Jud.fond:
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Marcela Comșa, Clara Elena
