Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 60/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 60
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta-reclamantă - împotriva sentinței civile nr. 684/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect suspendare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic, care depune delegație la dosar, restul părților fiind lipsă. Dosarul este lăsat la a doua strigare când se prezintă avocat pentru recurenta-reclamantă și consilier juridic pentru intimatele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Activitatea de Inspecție Fiscală.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat depune înscrisuri din care rezultă că au fost blocate conturile recurentei-reclamante, aceasta nemaiputând face plăți.
Consilier juridic pentru intimate precizează că recurenta-reclamantă a solicitat suspendarea executării în temeiul art. 15 din legea contenciosului administrativ, cerere ce a avut termen la Tribunalul Bacău la data de 20.01.2010 și nu cunoaște soluția pronunțată.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului și casarea sentinței instanței de fond, iar pe fond, admiterea cererii de suspendare. Precizează că cererea a fost formulată în termen în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ, nu este condiționată de soluționarea cererii de suspendare pe art. 15 din Legea nr. 554/2004. Cererea de suspendare poate fi formulată și admiterea ei durează până la soluționarea cauzei în fond. Precizează că soluția Tribunalului Bacău nu este cunoscută la acest moment, deci cererea de suspendare are obiect valabil. Susținerea că cererea formulată de SC SRL nu ar fi întemeiată, nu este valabilă. Mai arată că au fost blocate conturile societății, aceasta nemaiputând încheia contracte și nemaiprezentând credibilitate clienților săi. Nu a putut face plăți către alți creditori, inclusiv Administrația Finanțelor Publice. Prin blocarea conturilor nu au putut fi achitate ratele la leasing, administratorul societății aducând bani de acasă. Solicită admiterea recursului și pe fond, admiterea cererii de suspendare.
Consilier juridic pentru intimate arată că instanța de fond a constatat în mod legal că recurenta nu a îndeplinit condițiile art.14 din legea contenciosului administrativ. Așa cum rezultă din motivele de recurs, recurenta recunoaște că nu a mai realizat încasări. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr- din 06.04.2009 reclamanta solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 101 din 2.03.2009 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată cu titlu de taxă pe valoarea adăugată, pentru suma de 27.659 lei și cuantumul majorărilor de întârziere aferente acestor sume stabilite de inspecția fiscală potrivit raportului de inspecție fiscală nr. 700 din 02.03.2009 referitor la impunerea acestor sume drept debit suplimentar.
Prin sentința civilă nr. 834 din 29.06.2009 Tribunalul Bacăua respins cererea ca nefondată, pentru hotărî astfel, tribunalul reținând următoarele:
Din interpretarea coroborată prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 rezultă că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare actului administrativ, este necesar cumulul celor două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența procedurii unei pagube care, astfel poate fi prevenită. Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv - imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar, dovedirea efectivă unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură argumenta existența "unui caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei". Cele două condiții prevăzute de art. 14 alin (1) nu se consideră fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate actului administrativ cărui executare se solicită fi suspendată.
Posibilitatea persoanei vătămate de obține suspendarea executării actului până la pronunțarea instanței pe fond se justifică așadar prin urgență, prin caracterul provizoriu și prin iminența producerii unei pagube. În cauză, organele de control fiscal au întocmit decizia de impunere nr. 101 din 02.03.2009 și raportul de inspecție fiscală nr. 700/02.03.2009 cu privire la taxa pe valoarea adăugată pentru perioada 01.01.2004- 31.12.2008, făcând aplicarea dispozițiilor art. 109 alin. 2 din OG nr. 92/2003, cu modificările și completările ulterioare și ale nr. 972/2006 cu modificările și completările ulterioare. Sunt de reținut prevederile art. 105 alin. 5 din OG nr. 92/2003, respectiv precizările punctului 102.4 din Normele de aplicare OG 92/2003 aprobate prin HG nr. 1050 /2004.
În conformitate cu prevederile Legii contabilității, contribuabilul va proceda la regularizarea înregistrărilor din evidența contabilă pe baza deciziei de impunere și sumelor consemnate în anexe parte integrantă din raportul de inspecție fiscală contestat.
Nu poate fi reținută afirmația contestatoarei cu privire la pericolul blocării resurselor financiare pentru continuarea activității societății prin punerea în executare actului administrativ contestat, iar susținerea contestatoarei trebuie analizată în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor care ar justifica că executarea actului administrativ ar fi de natură crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis.
În termen legal, reclamanta a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
În mod greșit tribunalul nu a reținut caracterul urgent și al existenței pericolului iminent în producerea prejudiciului în dauna sa. Este de notorietate rapiditatea cu care organele fiscale emit titluri executorii înainte de a se judeca orice contestație formulată împotriva actelor administrativ fiscale, emit titluri executorii și înființează popriri asupra disponibilităților bănești ale agenților economici - ceea ce s-a întâmplat și în cauză.
În ultima perioadă de funcționare nu a mai realizat încasări, acesta reprezentând, de altfel, și motivul pentru care organul fiscal nu a înțeles să reducă taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor de leasing, astfel încât singurele sale venituri cu care putea achita ratele de leasing scadente sau obligațiile către bugetul statului erau fie încasările rămase, fie din venituri viitoare în cazul în care ar fi încheiat alte relații contractuale.
Dar cum, în majoritatea cazurilor organul fiscal procedează, mai întâi, la instituirea măsurilor asigurătorii anterior comunicării acestor acte agentului economic, și în cazul său s-a înființat poprire pe contul deschis la Post O încă din mai 2009, astfel încât la data judecării cererii de suspendare contul său era blocat, iar societatea era în imposibilitate de a depune acte doveditoare din singurul motiv al necomunicării acestora. A aflat de poprire cu ocazia efectuării unor plăți către bugetul de stat pe care, dată fiind situația reclamată, au fost achitate din veniturile proprii ale administratorului societății. Așadar, la data judecării cauzei avea cunoștință de existența popririi din alte surse, dar în mod fortuit era în imposibilitate de a depune înscrisurile doveditoare, dat fiind și refuzul băncii de a-i pune la dispoziție aceste înscrisuri.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța poate dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Atât cazul bine justificat, cât și paguba iminentă au o definiție legală în art. 2 alin. (1) lit. t) și respectiv, lit. s) din Legea nr. 554/2004. Cazul bine justificat este definit prin raportare laîmprejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă reprezintă unprejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
În cauză, reclamanta nu numai că nu a dovedit existența cazului bine justificat, dar nici măcar nu a indicat, în cererea de recurs, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei de impunere nr. 101/2009.
O astfel de îndoială nu poate fi dedusă din faptul că organele fiscale procedează la executarea silită a creanțelor fiscale atâta vreme cât - dat fiind caracterul de titlu executoriu al deciziei de impunere, în condițiile art. 110 și art. 141 alin. 2 din Codul d e procedură civilă -introducerea contestației administrative ori a acțiunii în contencios administrativ nu împiedică începerea executării silite. Potrivit art. 86 alin. 6 din Codul d e procedură fiscală,decizia de impunere constituie și înștiințare de plată, de la data comunicării acesteia, în condițiile în care se stabilesc sume de plată; reclamantei i-a fost comunicată decizia de impunere la data de 9.03.2009, astfel cum rezultă din mențiunea olografă făcută de administratorul societății pe decizia de impunere nr. 101/2009. Pe de altă parte, modalitățile în care organul fiscal a înțeles să procedeze la executarea silită nu pot fi afecta legalitatea actului fiscal a cărui executare o realizează.
În privința pagubei iminente era necesar să se fi făcut dovada că executarea deciziei de impunere i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării deciziei. Pe de altă parte, chiar dacă această condiție a suspendării ar fi fost dovedită, cererea de suspendare nu ar fi putut fi admisă în lipsa dovedirii existenței cazului bine justificat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul în contencios administrativ formulat de recurenta-reclamantă - cu sediul în mun. O,. 1.. 5, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 684/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în mun. B, str. - Roșie 1-3, jud. B și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ cu sediul în mun. B,--3, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.01.2010.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, |
Red.
Red./29.01.2010
Ex.5
3.02.2010
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
