Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 611/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.611
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.05.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR:- -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva încheierii din 17 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanții - intimați BIROUL NOTARULUI PUBLIC și, având ca obiect suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtele - recurente consilier juridic, pentru reclamanții - intimați se prezintă avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 21.05.2008, întâmpinare din partea reclamanților - intimați.
Reprezentanți părților depun la dosar delegație, respectiv împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtelor - recurente solicită admiterea recursurilor și modificarea încheierii, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrative ca neîntemeiată.
Reprezentantul reclamanților - intimați pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, s-a admis cererea de suspendare a executării măsurilor fiscale dispuse prin decizia de impunere nr.4442/21.11.2007 și nr.4442/20.11.2007 și procesul verbal nr.4400/20.11.2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Conform art.14 din Legea nr.554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente persoana vătămată poată să ceara instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond", iar potrivit art.15 alin.1 din același act normativ, cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată.
Totodată, instanța a constat că aceste dispoziții din legea contenciosului administrativ au fost completate prin nr.OG35/2006, prin art.17426, pct.38, potrivit căruia instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 20 % din suma contestată, iar reclamantul s-a conformat dispozițiilor instanței din 03.03.2008 și a achitat cu titlu de cauțiune suma de 9174 lei conform recipisei de consemnare nr.-/1/14.03.2008.
Din actele și probele de la dosar, instanța a apreciat că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.14, raportat la art.15 din Legea nr.554/2004, deoarece obligațiile fiscale suplimentare stabilite prin actele administrative de impunere, sunt în cuantum de 91739 lei, iar instanța este îndreptățită să procedeze la suspendare ținând seama că reclamanții - notar public și în calitate de persoană fizică derulează activități care presupun o fluctuație a fondurilor bănești, în scopul îndeplinirii obiectului de activitate și onorarii obligațiilor fiscale, iar prin indisponibilizarea sumei de 91739 lei, ar fi păgubiți prin diminuarea considerabilă a posibilităților de plată cu efecte asupra viabilității activității derulate.
Așa fiind, în temeiul art.1, art.10 și art.18, raportat la art.14 din Legea nr.554/2004, cererea reclamanților a fost admisă.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs pârâtele T și T și au solicitat modificarea acesteia și respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative ca neîntemeiate.
În motivarea recursurilor se arată că încheierea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, caz de modificare a hotărârii, prevăzut de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Recurentele mai susține că încheierea este nelegală deoarece, prima instanță a admis cererea în temeiul prevederilor art.14 din Legea nr.554/2004, și nu în temeiul prevăzut de art.15 din aceeași lege, astfel că, greșit a dispus suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond, când, putea să dispună suspendarea doar până la formularea acțiunii de fond. Or, întrucât cererea de suspendare a executării a fost formulată odată cu acțiunea principală, rezultă că temeiul real al cererii este art.15 și nu art.14 din Legea nr.554/2004. Recurentele mai critică încheierea, deoarece, în mod greșit prima instanță nu a obligat reclamanta la plata unei cauțiuni de 20 % din cuantumul sumei contestate.
Pe fond, recurentele arată că cererea de suspendare este neîntemeiată, deoarece, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 21 mai 2008, intimatul a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate (filele 14-15-16 dosar).
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis cererea reclamantului și a dispus suspendarea executării actelor administrativ fiscale emise de pârâte, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Prima instanță a avut în vedere temeiurile de drept, respectiv art.14 și art.15 invocate de reclamant în susținerea acțiunii și împrejurarea că instanța de fond este sesizată și cu judecarea pe fond a cauzei privind anularea actelor administrativ fiscale încheiate de pârâte. De asemenea, criticile recurentelor sunt neîntemeiate și în ceea ce privește neplata cauțiunii de 20 % din suma contestată, având în vedere dispozițiile legale care reglementează această condiție și recipisa depusă de reclamant la dosar, din care rezultă că s-a conformat dispoziției dată de instanța de judecată și a achitat cauțiunea în sumă de 9174 lei (fila 120 dosar tribunal).
Prima instanță, cu ocazia soluționării cererii de suspendare a actelor administrative, a avut în vedere că, în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit cărora, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral".
Pentru aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevederilor art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă va respinge recursurile ca nefondate și va menține încheierea tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele T și T împotriva încheierii din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
RED:/26.06.08
TEHNORED:/27.06.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
