Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 615/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 615/2008
Ședința publică din data de 22 septembrie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de suspendare formulată de reclamanta - LEASING SA împotriva pârâților AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ având ca obiect suspendare executarea act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat în substituire avocat pentru reclamantă, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 17.09.2008 s-a înregistrat la dosar din partea pârâților o cerere de conexare a prezentei cauze la cauza ce face obiectul dosarului nr-, însoțită de înscrisuri ( 73 -81).
eprezentantul reclamantei a depus la dosarul cauzei dovada consemnării cauțiunii dispuse de către instanță la termenul anterior, respectiv recipisa nr. -/1 din 19.09.2008 în sumă de 40385,16 RON ( 82 -84), iar referitor la cererea de conexare a susținut că, în dosarul nr- s-a renunțat la judecată în data de 18.09.2008, astfel că, cererea de conexare rămâne fără obiect, solicitând acordarea cuvântului asupra cererii de suspendare.
Curtea, deliberând, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului reclamantei asupra cererii de suspendare.
eprezentantul reclamantei a solicitat admiterea cererii de suspendare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la 15 august 2008 reclamanta - LEASING SA a chemat în judecată pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ C și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 69 din 30 mai 2008 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr-.
Reclamanta - LEASING SA în motivarea cererii formulate a învederat că a formulat plângere prealabilă și acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și că în temeiul dispozițiilor art. 148 alin (6) și (7) din OG nr. 92/2003 au inițiat discuții cu reprezentanții pârâtei în vederea suspendării executării silite și deși a procedat la aducerea unei garanții imobiliare creditorul fiscal a procedat la executarea silită ipoteză în care urmare a indisponibilizării sumelor aflate în toate conturile societății va determina imposibilitatea de onorare a obligațiilor chiar și a celor bugetare.
Justificarea cererii promovate s-a realizat prin sublinierea faptului că executarea silită împotriva reclamantei a fost demarată în temeiul unui titlu executoriu care are numeroase vicii și care apreciază reclamanta că va fi anulat.
Operațiunile apreciate de către inspectorii fiscali ca nefiind conforme cu dispozițiile Codului fiscal susține reclamanta că au fost realizate în baza adresei nr. 16146/28 martie 2005.
Reclamanta a mai învederat că în ceea ce privește a doua categorie de sume aceasta are ca sursă impozitul de profit inspectorii fiscali stabilind că societatea are de plătit suplimentar impozit pe profit întrucât nu s-a acordat dreptul deducere aferent unor investiții deși anterior printr-un alt control fiscal pentru perioada anterioară celei vizate prin prezentul control s-a stabilit că beneficiază de deduceri pentru acest tip de cheltuieli.
Un alt argument invocat în sprijinul admisibilității cererii de către reclamantă este ipoteca constituită în favoarea creditorului fiscal garanție imobiliară care aduce siguranța încasării creanței pentru ipoteza în care se va dovedi că această creanță este într-adevăr datorată.
Paguba iminentă a fost motivată de reclamantă prin sublinierea faptului că prin indisponibilizarea sumelor de bani din conturile societății ar fi pusă în imposibilitatea de a onora angajamentele contractuale asumate de a achita plata salariilor angajaților iar întârzierea viramentelor succesive ar determina rezilierea contractelor de leasing în temeiul pactului comisoriu de grad IV existent în convențiile încheiate astfel că în final societatea ar putea intra chiar în procedura falimentului.
Ulterior reclamanta a formulat completare a acțiunii arătând că își fundamentează solicitarea și în raport de faptul că toate plățile efectuate de reclamanta în scopul acoperirii diferitelor obligații către bugetul de stat altele decât cele rezultate din decizia a cărei suspendare o solicită sunt redirecționate pentru acoperirea datoriei contestate aceasta fiind cea mai veche și în consecință se generează o serie de majorări și penalități iar obligația impusă prin decizia contestată pe care o apreciază ca nedatorată este acoperită din aceste sume și întrucât aceste obligații bugetare apar ca fiind neachitate au fost emise titluri executorii și s-a început executarea silită a societății în temeiul acestor titluri.
DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C pentru ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 69/30 mai 2008 arătând că susținerile reclamantei nu sunt reale iar cererea de suspendare este neîntemeiată nefiind întrunite condițiile prevăzute expres de art. 14 și respectiv art. 15 din Legea nr. 554/2004 întrucât a fost întreprins față de reclamantă un singur act de executare și nu s-a luat măsura popririi conturilor bancare.
În ceea ce privește existența unui caz bine justificat intimata susține că alegațiile reclamantei vizând nelegalitatea actului administrativ fiscal nu pot fi primite întrucât acestea se bucură de legalitate până la anularea lor de către o instanță judecătorească ori în caz contrar s-ar anticipa soluția ajungându-se la prejudecarea fondului.
Paguba iminentă astfel cum este definită de art. 2 alin (1) lit s din Legea nr. 554/2004 nu poate fi apreciată ca fiind prezentă deoarece pe de o parte reclamanta nu a dovedit acest fapt prin raportarea la cifra de afaceri iar pe de altă parte nu i se poate aplica un tratament fiscal preferențial față de alți contribuabili.
MEF-ANAF-ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C în dosarul fiscal nr. -/5323/11 iulie 2008 emis somația nr. -/2369 în baza art. 145 din OG nr. 92/2003 în sarcina LEASING SA pentru o sumă totală de - lei.
Reclamanta LEASING SA a formulat acțiune în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-DGFP C solicitând anularea parțială a deciziei de impunere nr. 69/30 mai 2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală înregistrat la sub nr. 4343/30 mai 2008 solicitând exonerarea societății de la plata sumei de 4.036.706 lei.
Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta regula fiind executarea actului administrativ emis.
Legea contenciosului administrativ, pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță, prin dispozițiile art 14 statuează că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței suspendarea executării actului administrativ".
Paguba iminentă, este definită în art. 1 lit. s, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz, perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Prevederile legale enunțate relevă că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.
Suspendarea actului administrativ atacat se poate pronunța în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv a unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată.
Împrejurarea invocată de reclamantă referitoare la perturbarea activității societății datorită executării actului administrativ atacat în procedură administrativ jurisdicțională poate fi reținută ca fiind un caz bine justificat având în vedere situația financiară a reclamantei astfel cum a fost reflectată în documentele prezentate, respectiv contractele revolving prezentate.
Paguba iminentă este definită de disp. art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public ceea ce în cauză nu se poate reține având în vedere situația concretă.
Prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu și face necesară suspendarea executării actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere a efectelor lor, în acele situații când sunt contestate din punct de vedere al legalității, iar prin executarea lor s-ar provoca o pagubă persoanelor protejate prin instituția contenciosului administrativ.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Cererea de suspendare poate fi introdusă și în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanței cu fondul acțiunii, condiție îndeplinită prin înregistrarea contestației întemeiată pe prevederile art 175 Cod procedură fiscală.
Însă,pentru soluționarea favorabilă trebuie îndeplinite în mod cumulativ doua condiții: cazul sa fie bine justificat și paguba iminenta.
Susținerea reclamantei potrivit căreia nu datorează întreaga sumă la care a fost obligată prin actul administrativ în discuție, nu satisface cerințele <LLNK 12004 554 10 202 14 39>dispozițiilor legale invocate în motivarea cererii însă,faptul că suma stabilită prin actul de control este mare și că prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei, reținând că s-a dispus suspendarea soluționării contestației, fiind așadar prelungită perioada de timp în care reclamanta se va afla în incertitudine cu privire la obligațiile sale fiscale apare ca fiind de natură a circumscrie situația reclamantei în categoria acelor cazuri bine justificate.
Cazurile bine justificate sunt definite potrivit dispozițiilor art 2 lit t din Legea contenciosului administrativ astfel cum a fost modificată prin Legea nr 262/2007,sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasă în privinta legalității actului administrativ.
Interpretarea textului legal indicat relevă că apărările pârâtei referitoare la imposibilitatea analizării actului administrativ contestat și a cărui suspendare este solicitată nu poate fi realizată de instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare pentru că ar echivala cu o antamare a fondului cauzei nu se pot bucura de succes.
Alegațiile pârâtei referitoare la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ și care permite punerea în executare acestuia nu pot fi contrazise cu argumente în această procedură însă aceste susțineri nu pot paraliza ab initio demersul reclamantei de suspendare a executării actului administrativ, întrucât chiar legiuitorul a pus la dispoziția persoanelor aflate într-o astfel de situație acest mijloc de apărare și a asigurat și accesul la o instanță care să analizeze în concret îndeplinirea condițiilor enunțate anterior.
Considerentele expuse au format convingerea instanței că suspendarea executării actului administrativ în discuție este de natură a asigura protecția intereselor private în raport cu autoritățile, astfel că în temeuil dispart 14 din Legea contenciosului administrativ va admite cererea formulată de reclamanta - LEASING SA în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și va dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr.69/30.05.2008 până la soluționarea cauzei înregistrate sub nr- în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta - LEASING SA C-N cu sediul în C-N--40 județul C în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ -DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ ambele cu sediul în C-N P-ța - - nr. 19 județul C și în consecință:
Dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr.69/30.05.2008 până la soluționarea cauzei înregistrate sub nr- în fond.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 septembrie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
6 ex./09.10.2008
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan
