Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 616/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 616
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâții ANAF- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B împotriva încheierii din 04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în B, str. -, nr. 2, Cod poștal -, Județ
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă - SRL prin administrator, lipsind recurentele pârâte. Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata reclamantă - SRL prin administrator, arată că alte cereri nu mai are de formulat și probe de administrat în cauză. Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata reclamantă - SRL prin administrator arată că în mod greșit s-a susținut de către recurenți în motivele de recurs că instanța de fond nu a motivat hotărârea de suspendare a executării silite și că nu s-a dovedit de către intimata paguba iminentă. Blocarea conturilor unei societăți comerciale constituie un prejudiciu enorm atât în relațiile cu ceilalți agenți economici cât și cu organele financiare ale statului, acest fapt fiind înțeles de conducerea B prin adresa 7150/12.03.2009 prin care a solicitat Băncii Transilvania - Suc. suspendarea executării silite a titlurilor executorii transmise cu adresele de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești ale societății intimate.
Solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate.
Depune la dosar concluzii scrise și copia adresei nr. 7150/12.03.2009 emisă de recurentă către Banca Transilvania. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta anularea raportului de inspecție fiscală din 11.08.2008 a deciziei de impunere nr. 478/12.08.2008 precum și a deciziei nr.71 din 29.10.2008 cu privire la soluționarea contestației formulate.
La termenul din 26.01.2009 reclamanta a solicitat suspendarea executării silite a actelor administrative atacate în temeiul art. 185 din Codul d e procedură fiscală și art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Instanța a impus contestatoarei plata unei cauțiuni în cuantum de 1.000 lei ce a fost achitată prin recipisa nr.-/1 din 3.03.2009.
Prin încheierea de ședință din 4 martie 2009 s-a admis cererea formulată de reclamanta L în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE B și s-a dispus suspendarea executării silite pentru suma de 24.811 lei, conform titlului executoriu nr.1 din 2.10.2008 emis de ANAF B în urma raportului de inspecție fiscală nr.20679 din 18.08.2008 și a deciziei nr.71 din 29.10.2008 a B, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în prezenta cauză.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Buzău, analizând cererea formulată precum și textele de lege invocate, a reținut că legea nu prevede în mod expres care sunt cauzele pentru care se poate dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, prevăzând că aceasta se impune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Se va aprecia astfel că prin blocarea conturilor societății comerciale reclamante activitatea acesteia este împiedicată, iar prin reținerea acestor sume se poate ajunge în incapacitate de plată, considerente care justifică admiterea unei astfel de cereri.
Împotriva încheierii din 4.03.2009 au formulat recurs pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE
Recurenta Barată că soluția instanței de fond este lipsită de temei legal, nefiind motivată în nici un fel, reclamanta - SRL nu a făcut dovada în că situația în care se află ar justifica solicitarea suspendării executării silite și că aceasta i-ar pricinui o pagubă iminentă.
Recurenta invocă dispozițiile art.304 pct. 8.pr.civ. potrivit cărora "când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămuririi și vădit neîndoielnic al acestuia".
Învederează recurenta, că obiectul contestației formulată la sediul recurentei, în procedura prealabilă îl reprezintă TVA respinsă la rambursare în sumă de 24.312 lei (dovada: contestația nr. 35.117 înregistrată în data de 09.09.2008). Prin decizia nr. 71 din 29.10.2008 petentului i s-a respins această contestația, cu privire la suma de 24.312 lei, reprezentând TVA respinsă la rambursare.
De asemenea, în urma Raportului de inspecție fiscală, petentului i s-a întocmit Decizia de impunere nr. 478, care cuprinde impozit pe profit suplimentar de plată în cuantum de 48.182 lei și soluționarea decontului de TVA (respingându-i-se suma de 24.312 lei).
Din suma totală de 48.182 lei, reprezentând impozit pe profit, petentul a achitat doar o parte din acesta, astfel încât prin Titlul executoriu nr. 1 din 2.10.2008 s-a început executarea silită pentru restul de creanță neîncasată de 24.811 lei.
Prin urmare, instanța a dispus în mod greșit suspendarea executării silite pentru o creanță care nu face obiectul acțiunii în contencios administrativ, astfel cum s-a arătat, obiectul acțiunii în contencios îl reprezintă suma de 24.312 lei, TVA respinsă la rambursare, iar instanța a admis suspendarea executării unei sume de 24.811 lei, reprezentând impozit pe profit și care excede prezentei acțiuni.
Solicită admiterea recursului, modificarea încheierii în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Recurentaarată că își întemeiază motivele de recurs pe disp. art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 din Codul d e procedura civilă, instanța putând că cenzureze cauza sub toate aspectele.
Instanța de fond în mod greșit a dispus suspendarea executării pentru suma de 24.811 lei întrucât așa cum se va arăta în continuare această sumă nu a făcut obiectul contestației formulate de petent și nu face nici obiectul deciziei nr. 71/29.10.2008, emisă de organul de soluționare din cadrul DGFP
Învederează instanței că obiectul contestației înregistrată la DGFP B sub nr. 35117/9.09.2008 îl reprezintă TVA în sumă de 24.312 lei respinsă la rambursare cu ocazia inspecției fiscale efectuată de organul de control din cadrul
Reclamantul a solicitat la termenul din 26.01.2009 suspendarea executării silite pentru suma de 24.811 lei reprezentând impozit pe profit conform titlului executoriu nr. 1/02.10.2008 emis de B, aceasta sumă nefiind contestată de reclamant nici în procedura prealabilă și nici prin acțiunea introdusă pe rolul instanței de judecată.
Arată că instanța de fond în mod greșit a admis cererea având în vedere că obiectul contestației cu care a fost investită îl reprezintă TVA respinsă la rambursare în cuantum de 24.312 lei.
Totodată potrivit disp. art. 14 din Legea 554/2004 partea poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Astfel, în cazul de față, petenta nu și-a motivat cererea și nu a făcut nici o dovadă în sensul vreunei pagube iminente.
Instanța de fond a admis cererea de suspendare fără a motiva hotărârea ci doar în baza depunerii cauțiunii de către contestatoare.
Apreciază recurenta că, motivarea presupune în primul rând stabilirea corectă, în forma concisă și clară a stării de fapt, nefiind vorba de simple afirmații, presupuneri, ci de probe legal administrate în cursul judecății.
Solicită admiterea recursului, modificarea încheierii în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată. Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041, Curtea reține următoarele:
Întrucât motivele celor două recursuri sunt identice vor fi analizate împreună, astfel:
Din conținutul art. 14 alin. 1 al Legii nr. 554/2004, rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: cazul să fie bine justificat și paguba să fie iminentă. Suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu.
Potrivit legii, prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Or, în cauza de față, din succesiunea și din conținutul actelor administrative emise rezultă o îndoială serioasă în privința legalității acestor acte și a prejudiciului produs, astfel că în mod corect prima instanță a dispus suspendarea acestor acte administrative.
Posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată și în documentele emise de organismele internaționale în condiții similare cu reglementarea cuprinsă în Legea 554/2004, nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 Comitetului de Miniștri privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, care prevede ca principiu tocmai posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2826/12.08.2008.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, 3041și 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâții ANAF- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B împotriva încheierii din 04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în B, str. -, nr. 2, Cod poștal -, Județ B, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- - - - - -
GREFIER,
Red. DF/DD
2 ex./5.05.2009
f- Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
