Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 620/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 620/2008
Ședința publică din data de 24 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal se prezintă avocat, din cadrul Baroului C, cu delegație de reprezentare la dosar, în reprezentarea intereselor reclamantei, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. La data de 15.09.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei nota de constatare CJ nr. 11165 întocmită de Garda Financiară.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar dovada achitării cauțiunii în sumă de 76.038 lei, cauțiune achitată prin ordinul de plată nr. 528/22.09.2008, precum și o listă cu persoanele angajate la societatea reclamantă.
Curtea dispune ca originalul ordinului de plată prin care s-a achitat cauțiunea în cuantum de 76.038 lei să fie păstrat la registrul de valori al instanței.
Reprezentantul reclamantei invederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului reclamantei pentru susținerea acțiunii.
Reprezentantul reclamantei solicită instanței admiterea acțiunii și suspendarea executării deciziei de impunere nr. 386/29.07.2008, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C, până la pronunțarea instanței pe fond, conform dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, fără cheltuieli de judecată.
În susținerea acțiunii invederează că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare a actelor atacate, întrucât a formulat contestație împotriva actelor atacate, îndeplinind astfel cerințele de ordin procedural prevăzute de art. 14 din Lege nr. 554/2004. O altă condiție de admisibilitate este aceea că există un caz bine justificat, întrucât actele administrative contestate sunt vădit nelegale, toate obligațiile care s-au stabilit pentru anii 2003-2004, inclusiv accesoriile, sunt lipsite de bază legală. Obligațiile fiscale stabilite pentru anul 2004 sunt nelegale, întrucât inspecția fiscală nu a ținut cont de prevederile art. 21 alin. 4 litera c și n din Codul fiscal. Este întrunită și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/20047, respectiv necesitatea prevenirii unei pagube iminente, întrucât în situația în care nu se suspendă executarea deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, titlul de creanță poate fi pus în executare, context în care s-ar produce mari prejudicii societății.
Pentru toate aceste motive și pentru cele relevate în scris prin motivarea acțiunii solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus la data de 21 august 2008, reclamanta a chemat în judecată pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 386 din 29.07.2008, emisă de C, până la pronunțarea instanței de fond, conform prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004.
In motivare s-a arătat că n perioada 16.06.2008 - 25.07.2008 referenții de specialitate au efectuat o inspecție fiscală privind modul de evidențiere, calcul și virare a obligațiilor " " D față de bugetul statului, perioada controlată fiind 05.09.2003 - 30.04.2008.
Ca urmare a acestei inspecții, Caî ntocmit aportul de inspecție fiscală din data de 25.07.2008 și ecizia de impunere nr. 386/29.07.2008, emisă pentru suma totală de 506.920 lei.
Reclamanta considerând că întregul raport de inspecție întocmit de către inspectorii C este nelegal și neîntemeiat, iar concluziile acestuia se datorează unei grave erori comise atât cu privire la temeiul legal invocat cât și cu privire la interpretarea textului legal aplicabil, formulat si depus în termen o contestație, înregistrată sub nr. 27.945/20.08.2008.
Astfel, fiind întrunite condițiile prev. de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 cu privire la îndeplinirea procedurii prealabile, reclamanta a introdus prezenta acțiune, solicitând suspendarea executării actului administrativ-fiscal contestat, apreciind că organele de control au interpretat și aplicat în mod eronat prevederile legale invocate în cuprinsul procesului-verbal de control.
În esență, au fost încălcate prev. art. 98 alin. 3 din nr.OG 92/2003, inspecția efectuându-se pentru o perioadă care depășește ultimii 3 ani.
Apoi, au fost stabilite debite aferente anului 2003 în condițiile în care organele de control s-au raportat la prev. Legii nr. 571/2003 și ale nr.HG 44/2004, care au intrat în vigoare abia la data de 1 ianuarie 2004.
S-a relevat și împrejurarea că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. n din Codul fiscal, stabilindu-se caracterul nedeductibil al unor cheltuieli în mod cu totul arbitrar. S-a invocat și lipsa de competență a Gărzii Financiare pentru stabilirea unor impozite și taxe, cu referire specială la suma de 114.017 lei, constând în datorat.
În privința cerinței referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente, s-a arătat că, demararea procedurilor de executare silită, prin blocarea, în primul rând, a conturilor societății, este în măsură să ducă la paralizarea activității acesteia și, în ultimă instanță, la declanșarea procedurii insolvenței, ceea ce ar avea și consecințe de ordin social, în condițiile în care reclamanta are un număr de 146 de salariați.
Prin întâmpinare, pârâta C s-a opus admiterii cererii, relevând că nu sunt întrunite cerințele textului art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la faptul că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate.
În conformitate cu prev. art. 215 alin. 2 din nr.OG 92/2003, instanța a pus în vedere reclamantei să achite o cauțiune în cuantum de 15 % din suma ce face obiectul actului contestat, fiind depusă în consecință la dosar ordinul de plată nr. 528/2008 ( 106).
Analizând cererea formulată, prin prisma prevederilor legale aplicabile speței, Curtea apreciază că este fondată, motiv pentru care urmează a fi admisă, luând în considerare cele mai jos expuse:
La data de 25.07.2008 a fost întocmit raportul de inspecție fiscală înregistrat la. C sub nr. 3.948/2008, obiect al controlului constituindu-l modul de calculare, înregistrare și virare al obligațiilor reclamantei față de bugetul statului, perioada verificată fiind 05.09.2003 - 30.04.2008.
Organele de control au motivat necesitatea extinderii controlului peste termenul general de 3 ani stabilit conform dispozițiile 98 alin. 3 teza I din nr.OG 92/2003, întemeindu-se pe cele relevate în cuprinsul notei de constatare nr. 500.342/- întocmită la data de 25.01.2008 de către Garda Financiară C, prin care a fost stabilit un prejudiciu prezumtiv la bugetul de stat în sumă de 140.414,47 lei, constând în de plată pentru anul 2006.
Urmare a controlului și a celor constatate cu prilejul analizării documentelor puse la dispoziție de către reclamantă, consilierii din cadrul autorității de inspecție fiscală au apreciat că aceasta datorează bugetului statului suma totală de 506.920 lei, constând în impozit pe profit și, cu majorările de întârziere aferente.
Decizia de impunere pentru această sumă a fost emisă la data de 29.07.2008, sub nr. 386/2008.
La data de 20 august 2008, reclamanta a înregistrat la. C contestația îndreptată împotriva acestei decizii, solicitând anularea sa în totalitate ( 5 - 8).
În condițiile în care decizia de impunere emisă constituie titlu executoriu, în conformitate cu prev. Codului d e procedură fiscală, văzând și dispozițiile art. 215 alin. 2 din acest act normativ, reclamanta s-a considerat îndreptățită la suspendarea executării actului contestat, relevând faptul că procedurile de executare ar duce la intrarea în incapacitate de plată, date fiind numeroasele sale contracte aflate în curs de executare, cu consecința disponibilizării unui număr important de salariați.
Articolul 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral, trebuie să existe un caz bine justificat, corelativ cu necesitatea prevenirii unei pagube iminente, suspendarea putându-se dispune pe acest temei doar până la pronunțarea instanței de fond.
Cerințele cazului bine justificat și a prevenirii unei pagube iminente, sunt reliefate prin prev. art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, în sensul în care acesta este o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ, iar art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, definește paguba iminentă ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Această îndoială serioasă a fost apreciată în cauză prin prisma mai multor considerente relevate în acțiune de către reclamantă, după cum urmează:
În primul rând, în opinia acesteia, în mod nelegal a fost extins controlul pe întreaga perioadă de prescripție, în condițiile în care societatea nu intră în categoria contribuabililor mari și nu este incidentă nici una din tezele conținute în art. 98 alin. 3, teza a II-a din nr.OG 92/2003.
- mult, nota de constatare a Gărzii Financiare C nr. -/2008 a stabilit un prejudiciu prezumtiv constând în datorat pentru anul 2006, care se încadrează în perioada de 3 ani prev. de același act normativ.
Apoi, s-au întocmit anterior două rapoarte de inspecție fiscală, în cursul anilor 2004 și 2005, reclamanta considerând că aspectele evidențiate în acestea nu putea fi repuse în discuție.
S-a mai apreciat că, pentru obligațiile fiscale aferente anului 2003, actul contestat este lipsit de temei legal, în condițiile în care ele au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 571/2003 și a nr.HG 44/2004, care au intrat în vigoare abia la 1 ianuarie 2004.
Apărări au fost făcute și în privința modului în care s-a stabilit faptul că anumite sume nu sunt deductibile, reclamanta prevalându-se și de obligativitatea respectării Directivei a IV-a a Comunităților Economice Europene și a reglementărilor contabile conforme cu aceasta.
S-a mai invocat și împrejurarea că Garda Financiară nu are competența să stabilească impozite și taxe, dar cu toate acestea, sumele menționate în nota de constatare mai sus menționată au fost preluate în procesul-verbal de control fără a se efectua verificări suplimentare.
Luând în considerare toate aceste susțineri, instanța apreciază că, prin modul de expunere al circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, s-a creat un dubiu asupra legalității actului administrativ, urmând însă ca toate aceste aspecte să fie analizate pe fond doar în cadrul acțiunii în anulare, introdusă în baza prev. art. 218 alin. 2 din nr.OG 92/2003.
Este adevărat faptul că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, care nu poate face obiectul analizei instanței investită cu soluționarea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, însă nu este mai puțin adevărat faptul că această măsură trebuie privită ca fiind una de conservare, care se justifică în acele situații în care executarea actului ar fi de natură să producă o pagubă iminentă.
Or, în speță este incontestabil că, prin demararea procedurilor de executare silită, concretizate, în primul rând, prin blocarea conturilor societății, s-ar crea pentru reclamantă un prejudiciu cert, în condițiile în care suma de 506.920 lei este una consistentă, fiind credibilă afirmația conform căreia executarea silită ar avea drept consecință intrarea societății în incapacitate de plată.
Pentru a dispune astfel, Curtea achiesează la susținerile din acțiunea introductivă conform cărora paguba iminentă trebuie apreciată prin prisma situației specifice a reclamantei, atestată prin operațiunile de plată aflate în derulare, conform contractelor depuse la dosarul cauzei, printre care și cel de credit, angajat pentru suma de 7.000.000 ron.
Este indubitabil că blocarea conturilor societății ar determina scoaterea acesteia de pe piață, respectiv punerea sa în imposibilitate de a-și derula raporturile economice cu furnizorii și beneficiarii, ceea ce duce, în ultimă instanță, la intrarea în incapacitate de plată și deschiderea procedurii insolvenței.
În aceste circumstanțe, aducerea la îndeplinire a dispozițiilor actului administrativ înainte de exercitarea de către instanță a controlului de legalitate, este de natură să producă consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului, nefiind de neglijat nici consecințele sociale pe care le-ar avea necesitatea disponibilizării personalului angajat, reclamanta având în prezent un număr de 146 salariați.
În consecință, acțiunea reclamantei va fi admisă conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O RĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta, cu sediul în D,-, jud. împotriva pârâtelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și în consecință:
Dispune suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond, a executării deciziei de impunere nr. 386/29.07.2008, emisă de
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./4 ex./26.09.2008.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
