Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 621/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 621/2009
Ședința publică de la 26 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtului SĂNĂTĂȚII, având ca obiect suspendare executare act administrativ Ordinul nr. 1855/2009 emis de Ministrul interimar al Sănătății - art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 25 2009 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei de obiect, raportat la împrejurarea că actul administrativ atacat a fost în întregime executat și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 27 octombrie 2009 reclamantul, a solicitat suspendarea efectelor Ordinului nr.1855/13.10.2009 a ministrului interimar al sănătății, cerere întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul cu nr.1137 din 26 mai 2009 a fost numit în funcția de conducere de director coordonator al Direcției de Sănătate Publică Cu același ministru a semnat și un contract de management în cuprinsul căruia au fost prevăzute în mod clar motivele de modificare și încetare a contractului.
Prin ordinul cu nr.1855/13.10.2009 a fost revocat din funcția de director coordonator, iar începând cu 13.10.2009, s-a încetat contractul de management nr.96/20.07.2009, motivat cu prevederile art.9 alin.1 lit.b din contract. Măsura revocării a fost justificată cu referatul comisiei de evaluare a activității manageriale a directorilor coordonatori.
Reclamantul consideră că este nul și nelegal Ordinul nr.1855/13.10.2009, motiv pentru care a și formulat plângere prealabilă, conform art.7 din legea contenciosului administrativ. Arată că ordinul este nelegal pentru neîndeplinirea condițiilor de fond și formă ale acestuia, dar și pentru faptul că această măsură s-a luat unilateral, cu neîndeplinirea cerințelor textelor legale invocate. Apreciază că până la soluționarea plângerii prealabile, se poate dispune suspendarea executării actului administrativ atacat și că sunt întrunite cerințele prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004.
În ce privește "cazul bine justificat" starea de fapt și de drept legată de emiterea acestui act este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Ordinul a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât ordinul prin care măsurile au fost dispune, nu îndeplinesc cerințele art.268 din Codul muncii, respectiv nu descrie în ce constă rezultatul evaluării și fapta care a condus la măsura încetării contractului de management.
În ceea ce privește "paguba iminentă", definită ca fiind prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, este și ea îndeplinită dacă se are în vedere pierderile materiale ce îi sunt cauzate și care reprezintă diferența de la salariul funcției pe care a revenit la salariul de manager.
În ce privește "introducerea cererii prealabile", prin depunerea unui exemplar de pe aceasta și a confirmării faptului că ea a fost trimisă organului emitent al actului, confirmă și îndeplinirea acestei cerințe.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat să se respingă cererea de suspendare ( 18-20).
Examinând cererea de suspendare, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 1855 din 13.10.2009 pârâtul a dispus ca începând cu data de 13 octombrie 2009 revocarea reclamantului din funcția publică de director coordonator al Direcției de sănătate publică a județului M iar prin Ordinul 1866 din 13.10.2005 același pârât a numit pe o perioadă temporară în funcția publică respectivă începând cu aceeași dată pe numitul, până la ocuparea postului prin evaluare ( 4-5).
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării Ordinului emis de pârât în raport cu autorul actului, Curtea reține că dat fiind faptul că actul administrativ a fost în întregime executat acesta nu mai este susceptibil de a fi executat în continuare, fiind astfel epuizat.
Așa cum rezultă din cele reținute mai sus, Curtea notează că pârâtul a pus în aplicare dispozițiile Ordinului contestat.
Astfel fiind, Curtea urmează a analiza, excepția referitoare la lipsa de obiect, apreciind că, raportat la specificul procedurii instituite de prev. art. 15 din Legea nr. 554/2004 și la efectele pe care le produce o eventuală admitere a acesteia, este respectată ordinea de prioritate dezvoltată în doctrină, pe baza prev. art. 137 alin. 1.pr.civ.
Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta, respectiv în condițiile art. 14 alin. 1 și respectiv ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, regula fiind executarea actului administrativ emis.
O altă condiție prealabilă și intrinsecă a admisibilității acestei cereri este însă existența unui obiect, înțeles ca fiind protecția unui drept sau a unui interes pentru realizarea cărora calea justiției este obligatorie, respectiv pretenția concretă invocată de către reclamant.
Acest obiect trebuie să fie determinat sau determinabil, licit și posibil, în sensul în care să existe un drept sau interes actual a cărui ocrotire să fie necesară pe cale judiciară.
Actele administrative sunt executorii din oficiu și prin ele însele, iar datorită acestui specific, devine necesară suspendarea lor, atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității și sub condiția ca executarea lor să fie de natură a provoca o pagubă.
Pe de altă parte, punerea în executare a actului administrativ presupune efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în acesta.
Actele administrative, la fel ca cele civile, în funcție de modul și durata lor de executare, pot fi clasificate în acte cu executare imediată, a căror punere în aplicare se produce într-un singur moment și acte cu executare succesivă, care se pun în aplicare în mod treptat, în timp.
Cu alte cuvinte, specificul procedurii de executare al actului este dat de natura prevederilor sale, fiind posibile situații în care executarea este uno ictu sau, dimpotrivă, succesivă.
Așa cum s-a relevat în precedent, în ceea cel privește pe reclamant, actul a fost executat, prin eliberarea sa din funcție, din această perspectivă, actul fiind epuizat.
Nu poate fi reținută apărarea în ceea ce privește faptul că cererea nu ar lipsită de obiect pe motiv că efectele actului se produc în timp, prin reducerea lunară a cuantumului drepturilor salariale ce se cuvin persoanei destituite, deoarece Curtea consideră că aceste alegații sunt legate, mai degrabă, de chestiunea existenței unei pagube iminente în patrimoniul acesteia, iar nu de suspendarea executării actului respectiv.
Astfel, eventuala reducere a salariului încasat de către reclamant nu reprezintă un scop în sine al actului, neexistând, în acest sens, nicio dispoziție dată de către emitent, ci poate fi reținut doar ca un efect colateral.
Cu alte cuvinte, punerea în executare a actului nu se realizează, în nici un fel, prin reducerea drepturilor cuvenite, ci prin eliberarea din funcție, fără ca acest lucru să fie vizat în mod direct prin actul atacat.
În consecință, întinderea în timp a efectelor colaterale ale unui act administrativ, nu este relevantă pentru a-l clasifica ca fiind cu executare succesivă, importantă fiind doar durata procedurilor de punere a sa în aplicare. De altfel, a susține că un act juridic cu executareuno ictunu poate produce efecte în timp este o contradicție în termeni.
Și este așa, deoarece reclamantul urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează nu cu o suspendare a executării, ci cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja, ipoteză care nu intră sub incidența prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004, ci în cazul funcționarilor în general intră sub incidența prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999.
Așa fiind, în temeiul art. 14 alin. 1 Curtea urmează a respinge ca fără obiect cererea formulată de reclamant privind suspendarea executării Ordinului nr. 1855 din 13.10.2009 emis de pârâtul MS.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fără obiect cererea de suspendare a executării Ordinului nr.1855/13.10.2009 formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./Dact.
4 ex./04.12.2009
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
