Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 646/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 646/CA
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul -, domiciliat în C,-,.3,.6, în contradictoriu cu pârâtul - MINISTERUL MUNCII FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, B-dul -. -, nr.2-4, sect.1, având ca obiect - anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 09.12.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată a amânat pronunțarea pentru a se depune la dosar concluzii scrise la data de 16.12.2009, 18.12.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1336/36/29.09.2009 la Curtea de APEL CONSTANȚA, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună;
- anularea Ordinului nr. 1530/24.08.2009 emis de MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale;
- obligarea pârâtului Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale la reintegrarea pe funcția publică deținută anterior, respectiv inspector șef Inspectoratul Teritorial d e Muncă C,
- obligarea pârâtului Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcția deținută,
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
- suspendarea executării ordinului contestat
În fapt, reclamantul a arătat că are calitatea de funcționat public, deținând funcția de inspector șef al Inspectoratului Teritorial d e Muncă C, fiind numit în funcție în baza Ordinului Ministerului Muncii, solidarității sociale și familiei nr. 736/2005.
La data de 23.04.2009 a fost emis Ordinul nr. 444/2009 de către MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale, prin care, în temeiul art. III alin.1 lit.1 din OUG nr. 37/2009 s-a desființat funcția publică de conducere de inspector șef al Inspectoratului Teritorial d e Muncă
Totodată, potrivit art. 2 din același ordin raportul de serviciu al reclamantului a încetat prin eliberarea din funcție, la data de 25.05.2009, ca urmare a expirării termenului de preaviz.
Prin urmare, a înțeles a formula acțiune în fața instanței de contencios administrativ, prin care a solicitat anularea acelui ordin, reintegrarea și plata despăgubirilor bănești cuvenite. Totodată, a solicitat și suspendarea executării ordinului, până la soluționarea pe fond a cauzei.
Menționează reclamantul că prin Încheierea pronunțată în data de 15.07.2009 de către Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-, instanța de judecată a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 444/2009 prin care s-a desființat funcția publică de inspector șef la ITM
Ulterior pronunțării acestei încheieri a formulat o notificare prin care a adus la cunoștință ITM și Ministerului Muncii dispozițiile instanței, solicitând reintegrarea pe postul deținut anterior.
Ca urmarea notificării formulate, MINISTERUL MUNCII și Protecției Sociale a emis Ordinul nr. 1529/2009 prin care a luat act de dispozițiile instanței și a dispus suspendarea executării Ordinului nr.444/2009, pentru ca, în aceeași zi, să emită și Ordinul nr. 1530/2009 prin care a constatat că începând cu data de 25.05.2009 funcția publică de inspector șef al ITM Caf ost desființată și pe cale de consecință raportul de serviciu a încetat, retroactiv, începând cu data de 25.05.2009.
În ce privește ordinul atacat, solicită să se constate că prin emiterea acestuia nu se face altceva decât să se evite suspendarea Ordinului nr. 444/2009. Urmează a se consta că efectul încheierii prin care s-a dispus suspendarea executării ordinului nr. 444/2009 este tocmai al neîncetării raporturilor sale de serviciu, urmând să fie menținut în funcția de inspector șef.
Ca urmare, nu se poate constata acum că raportul sau de serviciu pe această funcție a încetat, atât timp cât ordinul în baza căruia a fost dat afară a fost suspendat.
Totodată, având în vedere conținutul și considerentele identice care au stat la baza emiterii celor două ordine, înțelege să reitereze toate apărările formulate în dosarul nr-, prin care a arătat că OUG nr. 37/2009 și ordinele emise în baza acestuia sunt nelegale, respectiv:
În ceea ce privește OUG nr. 37/2009 apreciază că aceasta este neconstituțională, sens în care în temeiul art. 9 alin.1 din Legea nr. 554/2004, a atașat prezentei acțiuni motivele excepției de neconstituționalitate.
În ceea ce privește Ordinul 1530/2009, apreciază că acesta este nelegal, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, scopul prezentei legi îl constituie asigurarea, în conformitate cu dispozițiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient și imparțial, în interesul cetățenilor, precum și al autorităților și instituțiilor publice din administrația publică locală și centrală.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 lit.f din Legea nr. 188/1999 unul din principiile care stau la baza exercitării funcției publice este cel al stabilității, iar potrivit art. 4 alin.2 din același act normativ exercitarea raporturilor de serviciu se realizează pe o perioadă nedeterminată, tocmai pentru a conferi eficiență și viabilitate principiului stabilității.
În ceea ce privește postul de funcționar public deținut, respectiv acela de inspector șef al Inspectoratului Teritorial d e Muncă, menționează reclamantul că acesta este reglementat prin art. 11 din Legea nr. 108/1999 potrivit căruia Inspectoratele teritoriale de muncă sunt conduse de câte un inspector șef, numit de ministrul muncii și solidarității sociale la propunerea inspectoratului general de stat.
Totodată, art. 16 din Legea nr. 108/1999 stabilește că inspectorii de muncă sunt funcționari publici și sunt independenți față de orice schimbare guvernamentală și de orice influență neprevăzută de afară.
Solicită să se constate că OUG nr. 37/2009 nu a dispus abrogarea dispozițiilor menționate anterior din Legea nr. 108/1999, astfel încât există contradicții evidente între două acte normative care în prezent își produc efecte juridice, respectiv art. 11 și 16 din Legea nr. 198/1999 și art. III din OUG nr. 37/2009 alin.1 care decide desființarea unor funcții publice nespecificate, fără a dispune și modificarea și/sau abrogarea legilor prin care au fost înființate aceste funcții publice.
De asemenea, sunt în vigoare dispozițiile HG nr. 767/1999 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției care în art. 12 statuează că Inspectoratele teritoriale de muncă subordonate Inspecției sunt conduse de inspectori-șefi. În exercitarea atribuțiilor inspectorii-șefi au în subordine câte doi inspectori șefi adjuncți.
Mai arată reclamantul că principiul stabilității este regăsit și în art. 1 6 din HG nr. 767/1999 care prevede că inspectorii de muncă sunt independenți față de orice schimbare guvernamentală și sunt încadrați prin concurs sau examen conform prevederilor legale în vigoare.
În ceea ce privește necesitatea apariției OUG nr. 37/2009 "motivarea" indicată în această ordonanță care vizează îmbunătățirea actului managerial și stabilirea unor criterii de performanță în organizarea și coordonarea unor activități și instituții publice nu poate fi reținută, având în vedere că și până la momentul apariției OUG nr.37/2009 activitatea desfășurată de funcționarii publici era determinată tot de criterii de performanță.
În acest sens, reclamantul a înțeles să invoce dispozițiile art. 18 lit.a din HG nr. 767/1999 care prevede expres că unul din criteriile de înscriere la concurs pentru funcția de conducere din cadrul Inspecției este cel care vizează aptitudinea managerială cât și dispozițiile art. 2, art. 21și art. 22din HG nr. 767/1999 care instituie aceleași criterii de competență.
Sub acest aspect, urmează să se constate că eliberarea din funcție a funcționarilor publici angajați pe criterii de competență care include și aptitudini manageriale și angajarea unor directori coordonatori în baza unui contract de management nu este justificată.
Este evident că prin art. III ale OUG nr. 37/2009 nu se urmărește decât înlăturarea din sistem a unor persoane și numirea în locul lor a altor persoane pe criterii strict politice.
Pentru aceste considerente, apreciază reclamantul că Ordinul nr. 1530/2009 este netemeinic și nelegal, sens în care solicită anularea acestuia cu obligarea la reintegrarea în funcția publică deținută și la plata de despăgubiri datorate.
Pârâtul legal citat a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea plângerii prealabile.
Pe fondul cererii, în referire la solicitarea reclamantului privind anularea Ordinului nr. 1530/24.08.2009 învederează că prin acest ordin s-a constatat că începând cu data de 23.05.2009, funcția publică de conducere de Inspector șef al ITM Caf ost desființată în conformitate cu prevederile art. III alin.1 din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității a administrației publice.
De asemenea, prin acest ordin, ca o consecință a desființării funcției de conducere de Inspector șef, cu data de 25.05.2009 reclamantul i-a încetat raportul de serviciu din funcția de inspector șef - inspector de muncă clasa 1, grad profesional superior, treapta de salarizare 1.
Totodată, cu aceeași dată ca o măsură de protecție socială reclamantul a trecut pe funcția publică de execuție de inspector de muncă clasa 1 grad profesional superior treapta de salarizare 1 la Serviciul Control Securitate și Sănătate în Muncă cu un salariu de bază lunar de 1920 lei la care se adaugă sporul pentru vechime în muncă în procent de 25%.
Din cele arătate rezultă că Ordinul nr. 1530/24.08.2009 emis de pârât este temeinic și legal.
În referire la solicitarea reclamantului privind reintegrarea în funcția deținută anterior datei de 23.05.2009, solicită pârâtul să se constate inadmisibilitatea acestei solicitări, având în vedere că potrivit art. III alin.1 din OUG nr. 37/22.04.2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a administrației publice, funcțiile publice "funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestora se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
La expirarea termenului menționat mai sus serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență pot fi conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat.
Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai mulți adjuncți în limita numărului de posturi care se desființează.
Aceste funcții se exercită în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat, respectiv, pe o perioadă de maximum 4 ani, în conținutul căruia sunt prevăzuți indicatorii specifici de performanțe, obiectivele, clauzele contractuale care reglementează drepturile și obligațiile părților precum și condițiile de încetare și reziliere a acestuia.
Contractul de management este asimilat contractului individual de muncă și conferă titularului vechimea în muncă și în specialitate.
Față de aceste considerente rezultă indubitabil inadmisibilitatea solicitării reintegrării în funcția deținută anterior datei de 25.05.2009 - funcția deținută anterior fiind desființată prin efectul legii.
De asemenea, precizează pârâtul că prin art. XIV din OUG nr. 105/06.10.2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale și ale altor servicii publice precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetului alesului local, la data intrării în vigoare a acesteia a fost abrogată OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
Deși a fost abrogată în totalitate OUG nr. 37/2009, art. VIII ale OUG nr. 105/2009 prevede imperativ că "persoanele care ocupă funcțiile prevăzute la art. III și IV alin.3 își păstrează statutul și celelalte drepturi prevăzute de lege, iar contractele de management încheiate de acestea aflate în derulare la data intrării în vigoare a OUG nr. 105/2009 își produc efectele până la expirarea termenului pentru care au fost încheiate sau după caz până la data la care intervine un motiv legal de încetarea sau reziliere a acestora".
Deci, rezultă că funcția publică de Inspector al ITM C este desființată și prin OUG nr. 105/2009.
Prin Încheierea de ședință din 14.10.2009 instanța a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile iar prin Încheierea de ședință nr. 463/23.10.2009, a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat ca rămasă fără obiect și a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr. 37/2009, pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 1530/24.08.2009 emis de Ministrul, Familiei și Protecției Sociale s-a constatat, în temeiul art.III alin.1 din OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, că începând cu data de 23.05.2009 funcția publică de conducere de inspector șef al Inspectoratului Teritorial d e Muncă a fost desființată. Pe cale de consecință, cu data de 25.05.2009 în conformitate cu prevederile art.97 lit. c și art.99 alin.1 lit. b) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, raportul de serviciu al domnului inspector șef - inspector de muncă clasa I grad profesional superior, treapta de salarizare 1 la Inspectoratul Teritorial d e Muncă C, a încetat, fiind mutat pe o altă funcție publică.
OUG nr.37/2009 în temeiul căreia a fost emis ordinul contestat a fost abrogată în mod expres prin OUG nr.105/2009, art. XIV alin.(1).
Înainte de emiterea actului de abrogare a OUG nr. 37 /2009, Curtea Constituțională a fost învestită să se pronunțe asupra constituționalității legii pentru aprobarea acestei ordonanțe, iar prin Decizia nr.1257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr.758 din 6 noiembrie 2009 admis excepția de neconstituționalitate.
Curtea Constituțională a considerat că abrogarea unei ordonanțe de urgență aprobate prin lege nu constituie un impediment în ceea ce privește examinarea sesizării de neconstituționalitate. În acest sens, Curtea a reținut că, după aprobarea ordonanței de urgență de către Parlament, controlul de constituționalitate se exercită față de legea de aprobare, al cărei conținut este chiar ordonanța guvernamentală. Altfel spus, legea de aprobare integrează în totalitate prevederile din ordonanța de urgență aprobată, iar prin aprobare, ordonanța de urgență încetează să mai existe ca act juridic normativ distinct. Astfel, aprobarea dă naștere unui act normativ nou, care a absorbit și ordonanța de urgență, așa încât, devenind parte integrantă a legii de aprobare, dispozițiile ordonanței de urgență pot fi supuse controlului de constituționalitate în condițiileart.146lit. a) din Legea fundamentală.
Instanța constituțională a apreciat că obiecția de neconstituționalitate este întemeiată sub aspectul încălcării prevederilorart.115alin.(6) din Constituție, potrivit cu care "Ordonanțele de urgență - nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului -".
În considerentele deciziei menționate s-a reținut că printre instituțiile fundamentale ale statului și care fac obiectul criticii de neconstituționalitate a Legii de aprobare a OUG nr.37/2009 se identifică și "serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale", prin raportare laart.123alin.(2) din Constituție, conform căruia "Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale".
În sensulart.2lit. j) din Legea - cadru a descentralizării nr.195/2006, "deconcentrarea" presupune "redistribuirea de competențe administrative și financiare de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale către propriile structuri de specialitate din teritoriu". Serviciile publice deconcentrate reprezintă, așa cum se menționează în doctrină, "prelungiri în teritoriu ale ministerelor". Serviciile publice deconcentrate sunt structuri care îndeplinesc atribuții de putere publică.
Cât privește înțelesul sintagmei "afectare a regimului instituțiilor fundamentale ale statului", se au în vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora - structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc.
Cu privire la sensul dispozițiilorart.115alin.(6) din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a statuat, prinDecizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, că "ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă <<afectează>>, dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin". Ori, prin OUG nr.37/2009, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea.
Astfel, prin modificările aduse deOUG nr. 37/2009articolului 13alin.(1) lit. d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici șianexeila această lege, au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de "director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale".
Potrivitart. IIIdin această ordonanță de urgență, funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și adjuncții acestuia se desființează. În locul acestor funcții este instituită funcția "director coordonator al serviciului public deconcentrat", care va fi ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează. Persoanele care urmează să ocupe aceste funcții sunt numite prin "act administrativ" al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv și își vor exercita funcțiile în baza unui "contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maximum 4 ani, contract asimilat "contractului individual de muncă".
Această construcție juridică deficitară și confuză ridică problema statutului juridic al "directorului coordonator" și a naturii juridice a "contractului de management".
Prin reglementările sale, OUG nr. 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prinLegea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederileart.73alin.(3) lit.j) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.
Totodată, prin dispozițiile sale, OUG nr.37/2009 exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice.
În concluzie, prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând, astfel, dispozițiileart.115alin.(6) din Constituție. Ori, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că viciul de neconstituționalitate a unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de către Parlament a ordonanței respective. În consecință, legea care aprobă o ordonanță de urgență neconstituțională este ea însăși neconstituțională.
Întrucât neconstituționalitatea actului normativ atrage nelegalitatea actului emis în temeiul acestuia, Curtea urmează să admită acțiunea și să anuleze ordinul atacat, cu consecința reintegrării reclamantului în funcția avută anterior și obligarea pârâtului la plata tuturor drepturilor salariale cuvenite pentru această funcție, de la data emiterii Ordinului nr.1530/2009 până la reintegrarea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativformulată de reclamantul, domiciliat în C,-,.3,.6, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, b-dul -. -, nr.2-4, sect.1.
Anulează Ordinul nr.1530/24.08.2009 emis de MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale.
Obligă pârâtul la reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior emiterii ordinului anulat.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în funcția deținută.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
red.hot.jud.- -
4 ex./05.02.2010
28 2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban
