Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 660/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 660/2009
Ședința publică din 16 decembrie 2009
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
S-a luat în examinarea, pentru pronunțare, acțiunea formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ, având ca obiect suspendare executare act administrativ, respectiv Decizia nr. 1647/2009 emisă de, cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anulare a actului contestat.
În data de 14.12.2009, a sosit la dosar, din partea pârâtei, întâmpinarea trimisă prin poștă ( 87 -99).
Din partea reclamantului, în data de 15.12.2009, au fost trimise la dosar prin fax, dovezile privind justificarea cheltuielilor de judecată solicitate ( 100 -101), iar în data de 16.12.2009, pârâta a trimis la dosar prin fax concluzii scrise ( 102 -107).
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 decembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru acest termen.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin acțiunea în contencios administrativ reclamantul - a chemat în judecată pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării actului administrativ respectiv decizia nr. 1647/2009 emisă de, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anulare a actului contestat.
În dezvoltarea motivelor acțiunii, se arată că prin decizia Directorului General al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură nr.-.11.2009 emisă în temeiul Legii nr.188/1999, a nr.OG9/2008 pentru modificarea nr.OG7/2007, a Raportului Comisiei de disciplină nr.559/6.11.2009 privind "propunerea de suspendare a raportului de serviciu a dlui. și în temeiul HG.nr.1344/2007" aprobat de directorul general al ". se constată suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantului, director executiv al Centrului Județean M al, în perioada cercetării administrative." cu invocarea în drept a prevederilor art.94 alin.(l) lit.(n) din Legea nr.188/1999, dispoziție legală potrivit cu care: "Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații: pe perioada cercetării administrative, în situația în care funcționarul public care a săvârșit o abatere disciplinară poate influenta cercetarea administrativă, la propunerea motivată a comisiei de disciplină. "
În susținerea cererii de suspendare a executării actului administrativ, apreciază pe deplin incidente în situația de față normele cu caracter de excepție prevăzute de art.14 alin.l din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit cu care "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instantei competente să dispună
Se susține că reclamantul a respectat condiția prealabilă impusă de prevederile suscitate și prin înscrisul atașat în copie, însoțit de dovada comunicării acestuia cu autoritatea pârâtă, justifică a fi sesizat autoritatea emitentă cu o plângere împotriva actului administrativ, apreciind profund nelegal și netemeinic actul administrativ unilateral individual prin care s-a constatat suspendarea de drept a raportului de serviciu încheiat cu acesta, înaintând la data de 18 noiembrie 2009 directorului general al Aop lângere prealabilă prin care a solicitat revocarea in tot a deciziei pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, obligație impusă de prevederile arț.7 alin. 1 din Legea nr.554/2004.
În al doilea rând, pe baza înscrisurilor atașate cererii de față, în limitele permise de natura specială a procedurii instituite de arte 14 din Legea nr. 554/2004, instanța va putea constata pe deplin îndeplinită cerința legală a cazului bine justificat astfel cum este acesta definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv dovedirea de către reclamant a unor "împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ."
Astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal prin decizia nr.3015/23 septembrie 2008, "împrejurările de natură a crea o îndoială asupra legalității actelor administrative.atacate, în condițiile în care nu se pot antama în această etapă procesuală aspecte de fond, rezultă din, cel puțin aparențe, inconsecvențe de raționament ale organului emitent.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Așa fiind, cazul bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantului dar și în argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate, și a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată."
Se mai arată că în cuprinsul Raportului nr.559 din data de 6.11.2009 și deopotrivă, argumentele în baza cărora Directorul General a acceptat și aprobat propunerea de suspendare a raportului de serviciu al reclamantului, prin decizia a cărei suspendare se solicită "se constată suspendarea de drept a acestui raport pe perioada cercetării administrative" pentru considerente necomunicate reclamantului și pe care, astfel, acesta nu a fost În măsură a le combate cu argumente.
În condițiile în care decizia atacată se fondează practic în mod exclusiv pe anumite considerente invocate de Comisia de disciplină în cuprinsul Raportului 559/2009, considerăm că în temeiul principiul contradictorialității consacrat de prevederile art.19 alin.l lit.c din nr.HG 1344/2007, prealabil propunerii Comisiei de către Directorul General, atât Comisia cât și emitentul deciziei trebuiau să aducă la cunoștința reclamantului conținutul Raportului, motivele invocate pe care se sprijină practic în mod exclusiv "decizia de constatare a suspendării de drept".
Ori, în măsura în care motivele invocate nu au fost aduse la cunoștința reclamantului subiect al unei cercetări disciplinare efectuată la comandă din considerentul clar și public declarat al ministrului agriculturii, în repetate rânduri, al înlăturării prin orice mijloace a acestuia de la conducerea Centrului Județean M al, decizia este lovită de nulitate fiind emisă cu Încălcarea gravă atât a principiului contradictorialității conform cu care "comisia de disciplină are obligația de a asigura persoanelor aflate pe poziții divergente posibilitatea de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară pentru care a fost sesizată comisia de disciplină" cât și cu nesocotirea principiului garantării dreptului la apărare al reclamantului potrivit cu care,funcționarul public are dreptul de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa și de a fi asistat sau reprezentat pe parcursul procedurii de cercetare administrativă".
Măsura suspendării raporturilor de serviciu constatată de Directorul General prin decizia contestată, deși emisă de acesta cu invocarea prevederilor art.94 alin.l lit.n din Legea nr.188/1999, își are reglementarea legală (norma de drept material) în textul art.44 alin.1 din nr.HG1344/2007 potrivit cu care art. 44 (1) în cazul în care sunt indicii că funcționarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară poate influența cercetarea administrativă, comisia de disciplină are obligația de a întocmi un raport de propunere de mutare temporară a acestuia în cadrul altui compartiment sau altei structuri a instituției ori autorității publice și/sau de interzicere a accesului acestuia la documentele care pot influența cercetarea sau, după caz, de suspendare a raportului de serviciu al acestuia. "
Prin urmare, avându-și deplina justificare în pretinse "indicii constatate în cursul procedurii cercetării disciplinare" și fondându-se exclusiv pe propunerea Comisiei de disciplină, legalitatea unei atare măsură impunea respectarea dreptului reclamantului de a lua cunoștință de aspectele imputate și deopotrivă, a dreptului acestuia de a le combate, de a se apăra împotriva oricăror acuzații. acestea constituind garanțiile unei legale cercetări disciplinare și deopotrivă obligații stabilite în sarcina Comisiei de prevederile art.20 alin.l pct.l din nr.HG1344/2007 care odată nesocotite, atrag NULITATEA oricăror măsuri dispuse.
În al doilea rând, se impune a constata că sesizarea Comisiei de Disciplină privitor la pretinse fapte comise de reclamant a fost realizată de numitul B, Serviciu Control din cadrul prin adresa înregistrată la Comisie sub nr.358/25.08.2009, deci cu aproape 3 luni înainte de emiterea deciziei contestate.
În conformitate cu normele de procedură reglementate de nr.HG1344/2007, Comisia de disciplină a procedat la convocarea membrilor acesteia și a persoanelor ce urmau a fi audiate, a dispus citarea părților, a procedat la audierea reclamantului - funcționarul public a cărui faptă a fost sesizată - precum și a persoanei ce a realizat sesizarea, a administrat probele în condițiile prevăzute de norma susmenționată intrând practic în cercetarea sesizării cu care a fost investită.
Reclamantul a dat curs solicitării de a se prezenta la Comisia de disciplină sens în care în data de 8 oct.2009 s-a prezentat conform citației spre a fi audiat, ocazie cu care a înaintat în scris expunerea detaliată a punctului său de vedere raportat la faptele imputate prin sesizare și deopotrivă, a atașat notelor scrise toate mijloacele de probă cu înscrisuri care, în opinia sa, îi probează nevinovăția. De asemenea, reclamantul a invocat toate mijloacele de probă cu care înțelege a se apăra, indicând în concret martorii a căror audiere o solicită.
După depunerea tuturor mijloacelor de probă de către persoanele implicate, după audierea persoanei ce a sesizat Comisia de disciplină și deopotrivă a reclamantului, Comisia de disciplină are obligația de a încheia un proces verbal, prevăzut anume de dispozițiile art.39 din nr.HG1344/2007.
Conform prevederilor alin.7 ale art.39, "în procesul-verbal se stabilește în mod obligatoriu termenul până la care mijloacele de probă care nu au fost solicitate în timpul audierii vor mai putea fi invocate în fața comisiei de disciplină sau a persoanelor desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condițiile prevăzute la art. 31, dar nu mai târziu de termenul limită la care comisia de disciplină administrează probele. "
Cu toate că, după audiere, reclamantul a solicitat în mod expres o copie procesului verbal al Comisiei de disciplină, această solicitare nu i-a fost aprobată.
Nici reclamantul și nici persoana care au făcut sesizarea nu au mai solicitat acordarea unui termen până la care să depună la dosar alte probe în sprijinul sustinerilor formulate. ori dacă un atare termen ar fi fost solicitat, potrivit alin.8 al art.39 din HG1344/2007, "Termenul. se comunică functionarului public a cărui faptă a fost sesizată, precum și persoanei care a formulat sesizarea. "
În condițiile în care persoana care a făcut sesizarea, cu nesocotirea vădită a prevederilor imperative suscitate, a mai depus alte mijloace de probă, Comisia de disciplină era obligată a face aplicarea art.40 din HG1344/2007 potrivit cu care "Mijloacele de probă care nu au fost solicitate în condițiile art. 39 nu vor mai putea fi invocate în fata comisiei de disciplină sau a persoanelor desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condițiile prevăzute la art.31. "
Ori, chiar în condițiile în care Comisia de disciplină ar fi primit atare probe în dosar, conform art.43 din HG nr.1344/2007 avea".obligația de a asigura accesul neîngrădit al persoanei care a formulat sesizarea și al functionarului public a cărui faptă a fost sesizată la documentele utilizate în sau rezultate din activitatea comisiei de disciplină privind fapta sesizată ca abatere disciplinară" expresie a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității ce trebuie să guverneze cercetarea disciplinară.
În concret însă, Comisia de disciplină a nesocotit grav aceste obligații (deopotrivă drepturi ale petentului) întocmind pentru considerente neaduse la cunoștința reclamantului un raport cu propunere de suspendare a raportului de serviciu cu toate că administrarea probelor în condiții de legalitate era încheiată și astfel, reclamantul nu mai avea, obiectiv, ce să influențeze și totodată, nu s-au adus la cunonștința acestuia care sunt elementele și documentele ce au condus la indicii temeinice că acesta ar putea influența cercetarea disciplinară.
În concluzie, măsura luată este lipsită de orice fundament, motivat În principal pe stadiul de soluționare a dosarului de cercetare disciplinară care exclude la modul absolut posibilitatea ca reclamantul să poată influența cercetarea disciplinară la momentul la care această măsură a fost propusă.
Conform art.94 alin.I lit.n din Legea nr.188/1999, "Raportul de serviciu se suspendă de drept pe perioada cercetării administrative, în situatia în care functionarul public care a săvârsit o abatere disciplinară poate influenta cercetarea administrativă. la propunerea motivată a comisiei de disciplină".
În condițiile concrete, deși sesizată cu anumite pretinse fapte comise de reclamant, Comisia de disciplină nu a statuat nici măcar că acesta a săvârșit faptele imputate, principiul prezumției de nevinovăție impus de prevederile art.19 alin.1 lit.a din nr.HG1344/2007 prevăzând că "funcționarul public este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară comisiei de disciplină atât timp cât vinovăția sa nu a fost dovedită. "
Nici săvârșirea unei abateri disciplinare de către reclamant și nici vinovăția acestuia nu au fost dovedite de Comisie, neaducându-ni-se la cunoștință o atare concluzie a Comisiei de Disciplină, care să deschidă posibilitatea acesteia de a solicitarea luarea unei măsuri de suspendare a raportului de serviciu al reclamantului.
Cererea de suspendare a executării Deciziei nr.1647/11.11.2009 până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului administrativ este întemeiată și pentru considerentul prevenirii unei pagube iminente, astfel cum termenul de pagubă iminentă a fost definit în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 respectiv "un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public. "
În concret, actul administrativa cărui suspendare o solicităm instanței este de natură a afecta grav drepturi fundamentale recunoscute reclamantului precum dreptul la muncă. dreptul la protecția socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, așa cum aceste drepturi sunt consfințite de prevederile constituționale sub act. 41 și act. 47 alin. (I), fiind apte a produce un important prejudiciu material dar și moral reclamantului, care se impune a fi evitat prin suspendarea executării Deciziei atacate.
Prin conținutul lor, aceste drepturi complexe includ dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, de natură a asigura titularului lor un trai civilizat și decent. Ori, menținerea efectelor actului administrativ atacat are drept consecință încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului și pierderea de către acesta a tuturor drepturilor de natură salarială aferente.
În sensul celor susmenționate, trebuie amintit că potrivit celor statuate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 1.189/2008, sensul juridic al verbului "a afecta" cuprinde mai multe nuanțe, precum pe cel de "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vătăma", " leza" sau "a antrena consecințe negative".
Pe de altă parte, suspendarea reclamantului din funcția publică de conducere pe care o ocupă în condiții de legalitate (și care, urmare deciziei atacate este ocupată în continuare în mod absolut abuziv de directorul coordonator numit pe criterii politice) este de natură a afecta grav imagine a și prestigiul profesional al acestuia, iar în condițiile în care ulterior, în soluționarea cererii de anulare a actului administrativ s-ar constata nelegalitatea acestuia, repararea prejudiciilor create, îndeosebi în plan moral, de măsura dispusă de conducătorul pârâtei va fi deosebit de dificilă, în raport de specificul activității desfășurate de reclamant.
Nu mai puțin important, dată fiind funcția publică ocupată de reclamant - aceea de director executiv al Centrului Județean M al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură M, ordonator terțiar de credite ce are În subordine toate Centrele Locale ale Agenției de Plăți din Județul M, se poate în mod temeinic aprecia de către instanță că respingerea cererii de suspendare a Deciziei nr.1647/11.11.2009 ar putea genera grave disfuncționalități În activitatea autorității publice, fapt ce atrage incidența prevederilor art.2 alin.1 lit.ș din Legea nr.554/2004, cât timp numai reclamantul director executiv menținut în această funcție publică urmare soluției Curții de Apel Cluj pronunțate în dosarul - - are legitimitatea de a reprezenta instituția, nicidecum directorul coordonator al cărui provizorat se dorește a fi prelungit prin măsura atacată.
Nu în ultimul rând, apreciază că suspendarea executării actului administrativ unilateral individual ar fi în deplin acord cu nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă.
consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii, iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. a apreciat că executarea imediată si integrrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate în anumite circumstante. Cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil si pe care echitatea îI impune ca fiind de evitat În măsura posibilului.
La nivel european, actul administrativ este privit ca orice măsură sau decizie de ordin individual luată în exercitarea puterii publice și de natură a produce efecte directe asupra drepturilor, libertăților sau intereselor persoanelor. În acest context, recomandarea anterior citată, pe deplin aplicabilă României - membru al Consiliului Europei - arată că instanțele chemate să decidă măsuri de protecție provizorie vor ține cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului administrativ.
Pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI și INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ prin întâmpinarea depusă la data de 14 decembrie 2009 solicită respingerea cererii de suspendare a executării deciziei nr. 1647 din 11 noiembrie 2009 ca inadmisibilă (87).
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că, potrivit art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. -".
Decizia LA. nr. 1647/11. 11.2009, formulată de reclamant, privind urgența, vremelnicia și prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, acesta fiind el însuși titlu executoriu. nu executa actele administrative, care sunt în baza legii, echivalează cu a nu executa lege a, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Așadar, din textul precizat rezultă că cererea de suspendare poate fi introdusă și În perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanței cu fondul acțiunii, iar pentru soluționarea favorabilă trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Or, în cauză nu s-a făcut dovada existentei acestor conditii.
Decizia nr. 614/24.04.2009 a fost emisă în mod temeinic și legal, în conformitate cu Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, re publicată, cu modificările și completările, Ordonanța Guvernului nr.9/2008 pentru modificarea OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare, ținând cont de dispozițiile consemnate în Raportul Comisiei de disciplină DT. 559/06.11.2009 aprobat de Directorul General al LA. și Sentința civilă DT. 224/19.05.2009 pronunțată de Curtea de apel Cluj În dosarul - sub aspectul funcției publice deținute de reclamant la momentul emiterii deciziei atacate.
Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații: n) pe perioada cercetării administrative, în situația în care funcționarul public care a săvârșit o abatere disciplinară poate influența cercetarea administrativă, la propunerea motivată a comisiei de disciplină ", în conformitate cu care s-a emis decizia de suspendare de drept a raportului de serviciu al domnului.
Având în vedere prevederile legale mai sus menționate coroborate cu prevederile art. 44 alin.1) din nr.HG1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, cu modificările și completările ulterioare, Comisia de Disciplină a propus suspendarea În regim de urgență a raportului de serviciu a domnului, director executiv al Centrului județean P.LA. M, pe perioada cercetării administrative a faptelor săvârșite de aceasta și sesizate comisiei de disciplină în dosarul de cercetare administrativă 17/2009.
Comisia de Disciplină a motivat această propunere expunând neregulile constatate la verificarea achiziției publice de lucrări " la CJ și CL M", la derularea execuției obiectivelor " și modernizarea la CL Târgu L" și extinderea CL Somcuța M", la verificarea achiziței și derulării contractelor de servicii de supraveghere a lucrărilor și contractelor de asistență tehnică din partea proiectantului nr.15 din 01.09.2008 și nr.l0 din 29.07.2008, a procedurii de achiziții privind " terestre și derularea contractului de servicii de măsurători terestre".
Totodată, pentru motivarea propunerii Comisiei de Disciplină, aceasta exemplifică aspecte legate de posibilitatea existenței unui conflict de interese, posibilitatea tentativei de fraudă cu fonduri europene, posibilitatea tentativei de fraudă legate de fonduri de la bugetul de stat, posibile foloase necuvenite.
Așa cum reține Comisia de Disciplină, responsabilitatea pentru aceste nereguli revine în sarcina domnului director, care avea calitatea și pârghiile necesare pentru a coordona și a controla acțivitatea CJ Astfel, s-a constatat un management defectuos, grave erori manageriale, precum și nereguli în privința "" achizițiilor publice pe parcursul anului 2008. Astfel, în urma controlului efectuat la Centrul Județean M au reieșit o serie întreagă de deficiențe. Constatările echipei de control bazate pe documentele puse la dispoziție au fost transmise spre competentă solutionare institutiilor abilitate ale statului.
În ceea ce privește paguba iminentă, arătă faptul că dimpotrivă, prin suspendarea executării actului administrativ atacat și menținerea domnului ca director executiv nu ar insemna decât destabilizarea activității Centrului Județean LA. M periclitând în mod evident absorbția fondurilor europene și creînd imagine negativă asupra instituției
Toate aceste elemente coroborate cu prejudiciile aduse imaginii instituției argumentează pe deplin propunerea comisiei de disciplină de suspendarea a raportului de serviciu a domnului pe perioada cercetării administrative.
De menționat faptul că legea oferă posibilitatea suspendării actului administrativ, ca o situatie de exceptie. dar numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Aceste conditii trebuie întrunite cumulativ. Paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, iar cazurile bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În ceea ce privește acuzațiile aduse de către reclamant referitoare la emiterea deciziei nr. 1647/11.11.2009 pentru ocuparea în mod abuziv a funcției publice de către directorul coordonator, doreste să arate faptul că postul de director executiv, care presupune exercitarea unei funcții publice de conducere În baza deciziei de numire în funcție a Directorului General al P.A, este distinct de acela al directorului coordonator care presupune exercitarea funcției în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite pe o perioadă de maximum 4 ani.
Recomandările Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei. nu sunt obligatorii în niciun caz, fiind considerate "legislație moderată". Legislația moderată poate fi definită ca reguli de conduită care, în principiu, nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic.
Examinând cererea formulată prin prisma motivelor invocate și a actelor existente la dosar, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 14 alin 1 di Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, suspendarea actelor administrative unilaterale poate fi dispusă de instanță până la soluționarea cereriiîn cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În speță instanța va aprecia că cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale amintite mai sus sunt îndeplinite. Astfel, cererea reclamantului se circumscrie sferei cazurilor bine justificate întrucât se poate susține cu temei că este posibil ca actul administrativ unilateral al pârâtei să fie pus în executare anterior momentului la care o instanță de judecată să se fi pronunțat irevocabil cu privire la legalitatea acestuia cu consecința producerii unor prejudicii care ulterior nu ar putea fi reparate, prejudicii care ar putea decurge din privarea în mod nelegal de remunerația aferentă funcției sale, ipoteza normei legale fiind îndeplinită.
Este cunoscut faptul că art. 14(1) din Legea nr. 554/2004 condiționează suspendarea executării unui act administrativ deexistența unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente,condiții cerute a fi îndeplinite și a căror verificare trebuie făcută prin raportare la definițiile pe care însuși legiuitorul le-a dat acestor expresii/termen, respectiv la art. 2(1) lit.ș) și t).
Mai mult, afirmațiile reclamantului coroborate cu înscrisurile depuse în probațiune sunt în măsură să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat.
Fără a cerceta fondul cauzei se poate observa că decizia a cărei suspendare se solicită a fi dispusă a fost emisă la data la care cercetarea administrativă a reclamantului a fost finalizată astfel că ipoteza normei legale instituită prin art.94 alin.1 lit.n din Legea nr.188/1999.
Totodată prin nr. R(89) 8 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei se arată că măsurile de protecție provizorie - ce pot îmbrăca și forma suspendării executării actului administrativ - pot fi acordate dacă executarea actului este de natură să cauzeze prejudicii grave ireparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui cazprima facieîmpotriva validității actului respectiv, ipoteză întrunită în speță.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia cererea de suspendare formulată de către reclamant ca fiind fondată iar în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004 o va admite, va dispune suspendarea ordinului nr.1647 din data de 11 noiembrie 2009 emis de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.
Pârâta aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată să plătească reclamantului suma de 1710,3 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul - domiciliat în nr. 88 județul
Dispune suspendarea executării deciziei nr. 1647 din 11 noiembrie 2009 pârâtei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1710,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Red./
4 ex./ 14.01.2010.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
