Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 783/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 783
Ședința publică din data de 11.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții, G, A, A, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsită părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este suspendare executare act administrativ șiprocedura este legal îndeplinită.
Având în vedere că părțile au solicitat și judecarea în lipsă, apreciind cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamanții, G, -, a, -, a, au chemat în judecată pe pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 8472/02.07.2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, că la data de 08.07.2009 s-au adresat Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție cu plângere prealabilă împotriva Ordinului nr. 1472/02.07.2009, prin care au solicitat revocarea acestuia, în temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanții au apreciat că ordinul menționat este nelegal, întrucât fost emis cu încălcarea actelor normative cu forță juridică superioară, pentru următoarele considerente:
Actul administrativ contravine prevederilor art. 15 alin. 2 din Constituția României, întrucât prin acesta se încalcă în mod evident principiul neretroactivității legii, în condițiile în care actul s- emis la data de 02.07.2009, iar suspendarea aplicării Ordinului nr. 526/2009 s-a dispus cu o dată anterioară, respectiv 01.06.2009.
Ordinul cărui suspendare se solicită contravine și disp. art. 14 din Legea nr. 554/2004, care prevăd în mod clar procedura de suspendare a efectelor unui act administrativ.
În mod eronat s- invocat incidența OUG nr. 71/2009, întrucât din dispozițiile art. 3 ale acestui act normativ rezultă fără echivoc faptul că doar plata restanțelor salariale se eșalonează și nu plata drepturilor salariale curente și viitoare, cum este cazul sporului salarial de 50% scadent lunar, pe viitor.
Procedura de emitere ordinului menționat încalcă principiul securității raporturilor juridice și preeminenței dreptului, principii esențiale ce rezultă din preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În privința pagubei iminente, reclamanții au susținut că este evidențiată de scăderea considerabilă veniturilor salariale, prin neplata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data la care urmează să fie primită indemnizația salarială (13.07.2009), în contextul în care acest spor a fost recunoscut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, iar ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr. 51/2008, pronunțată în recurs în interesul legii, constatat că magistrații au dreptul la acest spor.
Reclamanții au adăugat că perturbarea gravă a funcționării autorității judecătorești este previzibilă prin prisma multitudinii proceselor ce se vor declanșa ca urmare acestui act administrativ nelegal, cu consecințe negative inerente asupra activității judiciare.
Prin întâmpinarea formulată la data de 30.10.2009, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție invocat excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, având în vedere că, prin mai multe hotărâri pronunțate în cauze cu același obiect, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal dispus deja suspendarea Ordinului nr. 1472/2009, care este un act administrativ unilateral cu caracter normativ, astfel încât suspendarea lui, odată pronunțată, lipsește actul de efecte juridice în totalitatea lui.
Pe fondul cauzei, pârâtul solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că ordinul a fost emis în urma Adresei nr. -/18.06.2009 Ministerului Finanțelor Publice, că în lipsa fondurilor alocate de Ministerul Finanțelor Publice cu această destinație, Ministerul Public se află în imposibilitate obiectivă de plăti în continuare sporul vizat, împrejurare față de care nu se poate susține că există îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat.
Cu privire la condiția pagubei iminente, pârâtul a susținut că nu se poate vorbi de existența unei pagube, de vreme ce reclamanții sunt beneficiarii unei hotărâri judecătorești având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, hotărâre ce va fi executată în condițiile prevăzute de dispozițiile OUG nr. 71/2009.
În cauză s- administrat proba cu înscrisuri.
Curtea, examinând cu prioritate excepția lipsei de interes invocată de pârât, în conformitate cu disp. art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, reține următoarele:
Alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală, una dintre condițiile cumulative de exercițiu ale acțiunii civile este existența unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.
Deși Codul d procedură civilă nu definește această condiție de exercițiu a acțiunii, în doctrină s- arătat că prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel care pus în mișcare acțiunea civilă.
Interesul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: să fie legitim, să fie născut și actual, să fie personal și direct.
Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.
Din această perspectivă, în ceea ce privește interesul reclamanților de solicita suspendarea executării actului administrativ contestat, instanța constată că legitimitatea acestuia este justificată, pe de parte, de necesitatea evitării producerii unei pagube iminente în patrimoniul reclamanților, iar pe de altă parte, de rațiuni ce țin de corecta aplicare dispozițiilor legale care reglementează cazurile în care drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor pot fi diminuate sau suspendate.
Prin urmare, reclamanții justifică interesul legitim, născut și actual de promova prezenta cerere, având în vedere că prin ordinul contestat drepturile lor salariale efectiv încasate au fost diminuate semnificativ, intempestiv și retroactiv.
Susținerile pârâtului privitoare la lipsa interesului reclamanților în solicita suspendarea executării ordinului contestat vor fi înlăturate ca neîntemeiate, în primul rând, pentru lipsa oricăror dovezi privind suspendarea executării Ordinului nr. 1472/02.07.2009, iar în al doilea rând, pentru faptul că acest ordin produs și produce efecte juridice, pârâtul procedând în continuare la plata diminuată drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
În consecință, în raport de argumentele expuse, Curtea va dispune respingerea excepției lipsei de interes ca neîntemeiată.
Analizând pe fond cererea de suspendare a executării actului administrativ, prin prisma motivelor invocate de reclamanți și dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții cumulative: (i) să fie vorba despre un caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 și ii) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, plecând de la definiția legală a acestuia ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, Curtea reține că această cerință este îndeplinită în cauză.
Astfel, din examinarea sumară actului administrativ contestat, atât din perspectiva indiciilor de nelegalitate invocate de reclamanți, cât și în raport de drepturile subiective ale acestora care au fost vătămate prin emiterea actului, se constată că există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării respectarea de către pârât a disp. art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, conform cărora "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de această lege", prevederilor ce stabilesc domeniul de reglementare al OUG nr. 71/2009, precum și jurisprudenței Curții Europene Drepturilor Omului, prin care s- statuat că dreptul la justiție garantat de art. 6 din Convenție protejează, în egală măsură, și punerea în executare hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea unei dintre părți.
Potrivit disp. art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, prin "pagubă iminentă" se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării uneia autorități publice sau a unui serviciu public".
Analizând îndeplinirea acestei cerințe, Curtea reține că diminuarea semnificativă și cu efect retroactiv drepturilor salariale efectiv încasate de reclamanți este o măsură de natură să afecteze drepturile și interesele lor legitime rezultate din exercitarea raporturilor de serviciu.
Prin urmare, și condiția pagubei iminente este îndeplinită în cauză.
În concluzie, pentru considerentele de fapt și de drept evidențiate, în temeiul disp. art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Curtea va dispune admiterea acțiunii și suspendarea executării Ordinului nr. 1472/02 iulie 2009 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes, invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Admite acțiunea formulată de reclamanții, G, A, A, reprezentanți de mandatar, cu domiciliul procesual ales în Municipiul A-I, str. - - nr. 24, județul A, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, B-dul - nr. 14, sector 5.
Suspendă executarea Ordinului nr. 1472/02.07.2009, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 4ex.
15.03.2010
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
