Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 895/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 895/R-CONT
Ședința publică din 07 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimataANAF B-PRIN DGFP, cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 17, împotriva sentinței nr. 990/07.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - petentă SRL, cu sediul în, sat, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier - juridic pentru recurenta - intimată în baza delegației de reprezentare de la dosar și avocat A pentru intimata - petentă în baza împuternicirii avocațiale nr. 533/06.10.2009 de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei e timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru recurenta - intimată, solicită admiterea recursului, mod în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 327/03.06.2009 emisă de P- V, ca neîntemeiată.
Avocat A, având cuvântul pentru intimata - petentă, solicită respingerea recursului ca nefondat. Depune concluzii scrise însoțite de fișa de pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind soluția data în dosarul nr-.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 17 iunie 2009, SC SRL a formulat cerere de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 327/03.06.2009, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice V, până la soluționarea contestației formulată împotriva actului de către instanța de fond.
În motivarea cererii, reclamanta arătat că organele de inspecție fiscală au procedat la efectuarea unui control fiscal la societatea - petentă, control finalizat prin emiterea raportului de inspecție fiscală nr. 24457/03.06.2009 și a deciziei de impunere nr. 327/03.06.2009, iar împotriva acestor acte administrative, a fost formulată contestație în baza dispozițiilor art. 205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală, existând serioase îndoieli în ceea ce privește legalitatea actelor întocmite raportat la dispozițiile legale aplicabile în materie.
Astfel, în cuprinsul nr. 24457/03.06.2009, motivarea care stă la baza calculării de debite suplimentare reprezentând TVA are în vedere nr. 2434/31.03.2009 și Decizia de impunere nr. 2535/31.03.2009, emise de V, prin care s-au calculat în sarcina societății accize în cuantum de 998.829,26 lei, plus accesorii, ținând cont de faptul că prin Decizia de impunere nr. 2535/31.03.2009, s-au calculat accize suplimentare, V în aplicarea art. 137 din Codul fiscal a calculat un TVA suplimentar de plată în cuantum de 240.774 lei.
În conformitate cu art. 137 alin. 2 lit. a din Codul fiscal, acciza calculată prin decizia de impunere nr. 2535/31.03.2009 constituie baza de impunere pentru TVA.
Reclamant a mai arătat că există o strânsă legătură, o interdependență între calcularea de accize prin decizia de impunere nr. 2535/31.03.2009 și calcularea TVA-ului suplimentar prin decizia de impunere nr. 327/03.06.2009.
A contestat decizia de impunere nr. 2535/31.03.2009, prin care s-au stabilit accize suplimentare de plată în sarcina SC SRL și a solicitat totodată instanței competente, Curtea de APEL PITEȘTI, suspendarea executării acestei decizii deoarece există serioase îndoieli în ceea privește legalitatea emiterii unei astfel de decizii, iar prin sentința nr. 92//10.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, instanța a admis cererea de suspendare și a dispus "suspendarea executării deciziei de impunere nr. 2535/31.03.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
În aceste condiții, efectele actului administrativ fiscal, decizia de impunere nr. 2535 privitoare la accize au fost suspendate, existând îndoieli în ceea ce privește legalitatea actului administrativ fiscal, iar executarea silită împotriva societății petente ar avea consecințe grave și greu de reparat.
În ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente, arată că și această condiție este îndeplinită. Art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, definește paguba iminentă: "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Ținând cont de faptul că decizia de impunere nr. 327/03.06.2009 devine titlu executoriu în conformitate cu art. 141 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală există riscul, evident, că societatea petentă, până la soluționarea contestației, să fie executată silit.
Mai mult decât atât, devreme ce decizia nr. 2535/31.03.2009 nu mai poate fi pusă în executare, efectele ei fiind suspendate prin sentința Curții de APEL PITEȘTI, și deci, în aceste condiții acciza nu mai poate constitui bază de impozitare pentru calcularea TVA există riscul, având în vedere caracterul de titlu executoriu al deciziei de impunere nr. 327, să fie executată deși nu datorează această sumă.
La filele 32-33 dosar pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe de o parte respingerea cererii întrucât nu a fost achitată cauțiune, iar pe de altă parte a invocat excepția inadmisibilității întrucât reclamanta nu s-a dresat în prealabil cu cerere de suspendare organului emitent astfel cum prevede art.7 din Legea nr.554/2004.
Prin sentința nr. 990/07 iulie 2009 Tribunalul Vâlceaa respins excepția inadmisibilității formulării cererii de suspendare a executării deciziei contestate, invocată de intimata - V și a admis cererea formulată de petenta SC SRL, cu sediul în localitatea, satul, județul V, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V, cu sediul în mun. Rm. V, str. G-ral, nr. 17, județul
Instanța a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 327/03.06.2009, emisă de V, până la soluționarea fondului cauzei.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că n speță reclamanta s-a adresat în prealabil la organul administrativ emitent cu o contestație, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 6-9 dosar, astfel că excepția nu poate fi admisă.
În ceea ce privește fondul cauzei, nstanța de judecată a reținut că în urma unei inspecții fiscale realizată de pârâtă au fost întocmite actele administrative fiscale constând în raportul de inspecție fiscală nr.24457 din 03.06.2009 și Decizia de impunere nr. 327/03.06.2009 prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligația fiscală în valoare totală de 240.774lei.
Împotriva acesteia reclamanta formulat contestație care a fost depusă la organul emitent.
Potrivit art. 14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din acest text de lege s-a reținut că, pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: cazul bine justificat și cauza iminentă.
Cazul bine justificat există atunci când din împrejurările cauzei rezultă o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului de așa natură încât să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu precum și a prezumției de legalitate. Măsura suspendării reprezintă o protecție jurisdicțională provizorie a persoanei ale căror drepturi se pretind a fi lezate prin emiterea unui act administrativ despre care se susține cu argumente juridice nelegalitatea lui.
S-a reținut că reclamanta combate actele administrative atât din punct de vedere al legalității lor cât și din punct de vedere al greșitei rețineri a situației de fapt ceea ce, în aparență creează o serioasă îndoială cu privire la prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative.
O eventuală executare silită înainte de verificarea temeiniciei contestației formulată de reclamantă în căile legale de atac este de natură să creeze o pagubă iminentă societății prin eventuala înstrăinare a activelor în condițiile în care legea română cât și recomandarea R (89) 8 adoptată de consiliu de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei, prevăd protecție provizorie a persoanei care se pretinde vătămată printr-un act administrativ.
Împotriva sentinței a declarat recurs Direcția Generală a finanțelor Publice V, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere emisă de DGFP
În motivarea s-a arătat că instanța a respins greșit excepția inadmisibilității datorită neîndeplinirii procedurii prealabile cu privire la suspendarea executării actului administrativ fiscal, deoarece potrivit art.215 proc.fisc. petenta trebuia să se adreseze anterior suspendării organului emitent al deciziei. Se susține că disp. art. 215 și 216.proc.fisc. sunt derogatorii și preeminente față de prevederile Legii nr. 554/2004. În acest sens se invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Într-o altă critică se arată că instanța în mod greșit a stabilit o cauțiune de numai 5% în sarcina contestatoarei, având în vedere cuantumul ridicat al debitelor, respectiv 240.774 lei. În ipoteza în care cererea nu este întemeiată, cauțiunea nu acoperă nici cel puțin J din cuantumul sumei ce urmează a fi recuperat.
Se critică sentința și pentru neîndeplinirea cerințelor art.14 din Legea nr.554/2004, instanța neprezentând argumentele pentru care a admis cererea, nefiind dovedită condiția cazului bine justificat și nici condiția prevenirii unei pagube iminente.
SC COM SRL a formulat concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de suspendare exercitată fără parcurgerea procedurii prealabile, în sensul solicitării suspendării executării deciziei pe cale administrativă, se constată că soluția instanței este corectă.
Astfel, potrivit art. 215 alin. 1.proc.fisc. ntroducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, însă această dispoziție nu aduce atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul dreptului comun, nr. 554/2004. Astfel, devine aplicabil art. 14 din Legea contenciosului administrativ, care instituie ca cerință de admisibilitate a cererii sesizarea, în condițiile art. 7 din lege, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare. Or, în speță organul emitent al actului fiscal a fost sesizat în condițiile art. 205.proc.fisc. solicitându-se anularea actului, pentru măsura suspendării legea neinstituind o cerință separată de sesizare prealabilă a organului administrativ. Art.214 proc.fisc. are în vedere uspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, la care se referă și art. 216 alin final proc.fisc. în timp ce art. 215.proc.fisc. se referă la suspendarea executării actului administrativ fiscal, anume cazul de față.
Cauțiunea a fost corect stabilită, legea lăsând-o la aprecierea instanței, în condițiile în care art. 215 alin. 2.proc.fisc. arată că instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.
În privința condițiilor de admisibilitate ale cererii de suspendare nu se poate aprecia că instanța de fond nu a motivat hotărârea pronunțată, aceasta argumentând cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, din certificatul depus la fila 24 dosar fond rezultă că prin sentința nr. 92/F/cont din 10 iunie 2009 Curtea de APEL PITEȘTIa suspendat executarea deciziei de impunere nr. 2535/31 martie 2009 până la pronunțarea instanței de fond. Decizia nr. 2535/2009 a stabilit în sarcina contestatoarei intimate obligații către bugetul de stat constând în accize și majorări iar decizia de impunere nr. 327/03.06.2009 a stabilit în sarcina aceleiași persoane juridice TVA și majorări la acciza calculată prin 2534/31.03.2009 care a întemeiat decizia de nr. 2535/2009, suma de plată fiind 998.729 lei ( 10 și 25). Or, dacă decizia prin care s-au calculat accize, care au constituit baza de calcul pentru TVA suplimentar, a fost suspendată de către instanța de judecată, este cert că aceleași considerente, conduc la actuala suspendare, obligațiile stabilite prin decizia nr. 327/2009 atacată în prezenta cerere, fiind în legătură directă cu cele din decizia nr. 2535/2009.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art. 215.proc.fisc. rap. la art. 14 din nr. 554/2004, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală B-prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 17, împotriva sentinței nr. 990/07.07.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - petentă SRL, cu sediul în, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/4 ex/12.10.2009
Jud.fond
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
