Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 907/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.907
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19 02 2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER- - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, având ca obiect suspendarea Deciziei nr.270 din 13 10 2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BUCUREȘTI invocată de pârât.
Pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale prin consilier juridic solicită admiterea excepției, având în vedere că potrivit art.IV alin.7 din OUG nr.105/06 10 2009, contractul de management este asimilat contractului individual de muncă. Pe cale de consecință, soluționarea cauzei dedusă judecății reprezentând un litigiu este de competența materială a Tribunalului București - Secția Conflicte de Muncă conform art.2 alin.1 lit. c din Codul d e procedură civilă, coroborat cu art.284 din Codul Muncii și art.71 din Legea nr.168/1999. Reclamantul a avut calitatea de funcționar public.
Curtea în ce privește excepția de netimbrare invocată de pârât, instanța nu a obligat reclamantul să timbreze datorită faptului că litigiul vizează raporturi de muncă pe care reclamantul le-a avut cu pârâtul.
Curtea pune în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale invocate de pârât.
Pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Protecției Sociale prin consilier juridic solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii având în vedere că reclamantul înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ trebuia să efectueze procedura prealabilă, astfel cum este prevăzut la art.7 din Legea nr.554/2004.
Solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a, având în vedere că Inspecția este emitenta deciziei a cărei suspendare se solicită.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BUCUREȘTI, excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale invocate de pârât.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 19.11.2009, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE:
- suspendarea Deciziei nr. 270 din 13.10.2009 a Inspectoratului General de Stat din cadrul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE,
- suspendarea efectelor concursului pentru funcția de director coordonator al Inspectoratului Teritorial d e Muncă G, care a fost organizat la data de 22.10.2009, ora 9,00.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a formulat plângere prealabilă, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în cuprinsul căreia a detaliat toate considerentele pentru care a apreciat nelegalitatea concursului pentru postul pe care îl ocupă și a Deciziei nr. 270 din 13.10.2009, măsurile fiind luate DIN CONSIDERENTE POLITICE, ÎN TOATE PUBLICAȚIILE CENTRALE ȘI LOCALE.
CAZUL JUSTIFICAT - prima condiție prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ
În doctrină,cazurile bine justificate" sunt definite de art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind ACELE ÎMPREJURĂRI LEGATE DE STAREA DE FAPT ȘI DE DREPT, CARE SUNT DE NATURĂ SĂ O . ÎN LEGALITĂȚII ACTULUI AMINISTRATIV.
Regimul juridic ce îi era aplicabil în calitatea sa de Director Adjunct în domeniul relațiilor de muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă G, învederează faptul că potrivit art. III alin. 7 din OUG nr. 37/2009 Contractul de management încheiat de către el este de lege CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ.
În aceste condiții, dat fiind încheierea contractului de management, raporturile juridice dintre părțile contractuale sunt guvernate de următoarele aspecte de drept:
1. ÎN PRINCIPAL, art. 969 cod civil - "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" Dat fiind încheierea contractului de management nr. 50/25.05.2009 între subsemnatul și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, acest contract reprezintă LEGEA PĂRȚILOR, în temeiul art. 969 Cod Civil.
2. ÎN SUBSIDIAR, și numai în cazul în care contractul de management nu dispune, sunt aplicabile dispozițiile prevăzute în legislația muncii (în mod deosebit în Codul Muncii și în Contractul colectiv de muncă unic Ia nivel național pe anii 2007- 2010) pentru salariat.
1. . ASUPRA PREZUMȚIEI DE LEGALITATE A Deciziei nr. 270 din 13.10.2009 - LIPSA CAUZE DE REZILIERE A CONTRACTULUI DE MANAGEMENT
Un prim aspect pe care il învederează este acela că DECIZIA CONTESTATĂ s-a emis cu încălcarea vădită a legii, din moment ce, conform principiului forței obligatorii a contractului între părțile contractante, potrivit art. 969 Cod Civil, era imperios necesar ca între părți să intervină o cauză de reziliere a contactului, din cele statuate Ia art. 10 din Contract - ÎNCETAREA CONTRACTULUI.
În sprijinul acestei idei, înțelege să invoce prevederile art. 2 alin. 5 din nr.HG 527/2009 păstrată expres în vigoare și de OUG 105/2009 care a abrogat OUG 105/2009 privind aprobarea modelului-cadru al contractului de management, prevede următoarele: Contractul de management SE REZILIAZĂ în cazul neîndeplinirii obligațiilor prevăzute în acesta.
Astfel, dată fiind referirea Ia REZILIEREA contractului de management (clauză specifică contractelor bilaterale), este evidentă interpretarea acordului părților care încheie contractul de management ca fiind sub incidența dispozițiilor art. 969 Cod Civil, ÎN PRINCIPAL, după care prevederile contractului sunt completate de dispozițiile legale în această materie (respectiv legislația muncii).
Ori dat fiind că decizia contestată se întemeiază ÎN PRINCIPAL pe dispozițiile art. 65 alin. 1 din Codul Muncii (aspecte avute în vedere PRIORITAR de emitentul deciziei, fără să fie avut în vedere ÎN PRIMUL dispozițiile contractului de management încheiat între părți), apreciază că decizia atacată este nelegală, DATĂ CU NERESPECTAREA ACORDULUI părților, consimțit prin încheierea Contractului de Management nr.50/25.05.2009.
Contractul de management, încheiat Ia data de 25.05.2009 este valabil pentru o perioadă de 4 ani de Ia data încheierii, dacă în acest răstimp nu intervine o cauză de încetare a contractului, din cele enumerate Ia art. 9 din Contract
- ÎNCETAREA CONTRACTULUI.
DECIZIA NR. 270 DIN 13.10.2009 este, în fapt, un DECIZIE (ORDIN) DE REVOCARE a sa din funcția pe care o ocupă Ia momentul de față și care - potrivit prevederilor art. 9 din Contractul de management - NU POATE FI EMISĂ DECAT în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către directorul coordonator adjunct a obligațiilor prevăzute de lege și de contractul de management.
2. . ASUPRA PREZUMȚIEI DE LEGALITATE A CONTRACTULUI DE MANAGEMENT NR.50/25.05.2009 - LIPSA CAUZE LEGALE DE ÎNCETARE A CONTRACTULUI DE MANAGEMENT, CONTRACTULUI DE MUNCĂ
Separat, dată fiind motivarea expusă în cuprinsul DECIZIEI NR. 270 din 13.10.2009, respectiv invocarea art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii care prevede: Concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, solicită să se aibă în vedere prevederile art. IV alin. 7 din OUG 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice. (reluarea art. III alin. 7 din OUG nr. 37/2009),Contractul de management este asimilat contractului individual de muncă și conferă titularului vechime în muncă și în specialitate"
În virtutea principiului, DECIZIA NR. 270 DIN 13.10.2009 este asimilată unei DECIZII DE CONCEDIERE, care, potrivit art. 74 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, trebuie să fie scrisă și să cuprindă MOTIVELE CARE CONCEDIEREA.
Astfel, dat fiind că legiuitorul nu distinge și că doctrina și practica judiciară în materie sunt unitare în acest sens decizia de concediere ar fi trebuit să conțină nu doar motivarea de drept a încetării contractului de management, CI ȘI MOTIVAREA ÎN FAPT - aspect ce nu este complinit în cadrul Ordinului pe care reclamantul înțelege să îl conteste, sens în care acesta este lovit de nulitate absolută.
Astfel, înțelege să invoce nerespectarea dispozițiilor prevăzute de legislația dreptului muncii, respectiv:
1. Decizia nu conține o motivație în fapt suficientă pentru încadrarea acestei situații Ia prevederile art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, iar potrivit art. 62 aI.2 din Codul Muncii decizia trebuie motivată în fapt și în drept sub sancțiunea nulității absolute. Decizia contestată nu conține motivele în fapt iar motivele în drept nu au corespondență cu realitatea, care protejează contractele de management în derulare cu producerea efectelor până Ia expirarea termenelor, fiind forțată interpretarea normei juridice pentru atingerea scopului politic.
II. PAGUBA - a doua condiție prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ
Potrivit art. 2 lit. s din legea nr. 554/2004 paguba iminentă este definită ca fiind "prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public".
Apreciază că în situația analizării motivelor de suspendare trebuie avute în vedere și situațiile care surprind interesul privat al persoanei care urmează a fi îndepărtată dintr-un post deși concursul, ordinul de numire și contractul îi oferea o stabilitate de minim un an și maxim 4 ani.
În situația în care decizia de concediere și-ar împlini efectele, rezultă disfuncționalități majore ale instituției prin care atribuțiile funcției nu pot fi soluționate cu celeritate de o conducere interimară sau o persoană fără experiență iar desfășurarea concursului și procedurile juridice declanșate în cauză ar putea să provoace o situație de blocaj cu consecințe grave asupra desfășurării activității în cadrul ITM
Paguba iminentă este dată în cauză în situația: lipsei acute de personal Ia nivelul instituției, în condițiile în care în momentul de față, este un deficit de 20%.
pe deplin a activității profesionale a reclamantului, îi conferă dreptul Ia carieră și al stabilității în funcția pe care a ocupat-o prin concurs, precum și dreptul Ia propria imagine. Prin concedierea intempestivă, (deși avea o carieră de 4 ani în această funcție) îi creează un prejudiciu patrimonial care este deja născut prin concediere, fiind actual și serios.
La 02.12.2009, pârâtul a depus întâmpinare invocând:
1. Excepția lipsei competenței materiale a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII a Contencios Administrativ și Fiscal de a soluționa cauza dedusă judecății
Potrivit art. IV alin. 7 din OUG nr. 105/06.- privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale Ia nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ - teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, contractul de management este asimilat contractului individual de muncă.
Pe cale de consecință, soluționarea cauzei dedusă judecății reprezentând un litigiu de muncă este de competența materială a Tribunalului - Secția Conflicte de Muncă conform art. 2 alin. 1 lit. c din Codul d e procedură civilă, coroborat cu art. 284 din Codul Muncii și art. 71 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
2. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Decizia nr. 270/13.10.2009 a cărei suspendare se solicită este emisă de Inspecția.
Potrivit Anexei nr. 2 lit. A punctul II din HG nr. 11/23.01.2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 1 din Legea nr. 108/1999, republicată, pentru înființarea și organizarea Inspecției, Inspecția este organ de specialitate al administrației publice centrale, are personalitate juridică și poate sta în instanță în nume propriu.
Deci, calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății are numai Inspecția, emitenta deciziei a cărei suspendare este solicitată.
3. Excepția lipsei procedurii prealabile.
În temeiul art. 7 alin. 1 din legea contenciosului administrativ, reclamantul înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, trebuia să efectueze procedura prealabilă prevăzută imperativ de lege.
Neîndeplinirea procedurii prealabile are drept consecință respingerea acțiunii reclamantului, ca inadmisibilă.
4. De asemenea, acțiunea reclamantului nu este timbrată, fapt ce conduce Ia anularea acesteia.
Curtea observă că potrivit art. IV alin. 7 din OUG nr. 105/06.- privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale Ia nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ - teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, contractul de management este asimilat contractului individual de muncă.
De aceea, în baza art. 2 alin. 1 lit. c din Codul d e procedură civilă, coroborat cu art. 284 din Codul Muncii și art. 71 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, competența soluționării cauzei revine Tribunalului București - Secția Conflicte de Muncă.
Din aceste motive, potrivit textelor de lege menționate, va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența soluționării cauzei la Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența soluționării cererii formulată de reclamantul, domiciliat în G, str. B,. 3. Sc. C,.10, județul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în B, str. - -, nr. 2-4, sector 1, la Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. /4 ex./03.03.2010
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
