Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 939/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.939
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.03.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții G, prin Cabinet Individual de Avocatură, în solidar cu Asociația și, prin președinte, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMANIEI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Administrației și Internelor.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere că pârâtul și intervenientul au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la 06.02.2009, reclamanții G, prin Cabinet Individual de Avocatură, în solidar cu Asociația și, prin președinte, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMANIEI a solicitat suspendarea dispozițiilor Hotărârii de Guvern nr. 1566/2008 din - publicată în Monitorul Oficial, Partea 1 nr. 842 din - pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 557/2006 privind stabilirea
datei de la care se pun în circulație pașapoartele electronice, precum și a formei și conținutului acestora, precum și a punctului privind,Dezvoltarea cooperării instituționale pe teritoriul național prin:. integrarea datelor biometrice în documentele de călătorie, în scopul creșterii gradului de securitate al acestora" din CAPITOLUL 24 - Ordine publică și siguranța cetățeanului al Programului de guvernare 2009 - 2012 din - publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 869 din -.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Hotărârea de Guvern nr. 1566/2008 se încalcă prevederile constituționale privitoare la viata intimă și privată a persoanei, precum și cele referitoare la libertatea de gândire, conștiință și religie.
Prevederile ce fac obiectul contestației sunt abuzive, contrare literei și spiritului Constituției, aducând atingere dreptului constituțional fundamental al persoanei la intimitate.
Încă din prevederile CAPITOLULUI 24 - Ordine publică și siguranța cetățeanului al Programului de guvernare 2009 - 2012, se face vorbire despre,dezvoltarea cooperării instituționale pe teritoriul național prin:. integrarea datelor biometrice în documentele de călătorie, în scopul creșterii gradului de securitate al acestora;"
În opinia reclamanților, a se vorbi despre o măsură cum este cea a înmagazinării unor date cu caracter personal și intim - într-un document de călătorie cum este pașaportul, cum sunt cele referitoare la amprentele digitale, genom și alte date cu caracter personal (cont bancar, număr de asigurări sociale, cazier fiscal sau judiciar, stare civilă, apartenența religioasă, date biografice, etc.) reprezintă o încălcare fățișă a dreptului la intimitate al persoanei.
O astfel de măsură încalcă pe de altă parte și prevederile legii speciale privind prelucrarea datelor și informațiilor cu caracter personal.," năstrușnică de a pune datele cu caracter personal ale unei persoane pe un suport electronic, este de natură să le facă accesibile oricărei persoane care deține mijloacele tehnice de a le accesa.
Mai mult, nici unul dintre actele administrative contestate nu face o referire clară și precisă cu privire la datele ce vor fi înscrise pe acest suport electronic - cip - sintagma, date biometrice" nefiind mulțumitoare.
. este și precizarea (NOTA) ce însoțește fiecare dintre anexele referitoare la forma și conținutul pașaportului electronic. Această notă prevede că, "Caracteristicile, rubricația, numărul și tipul elementelor de siguranță trebuie să fie în conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 2.252/2004 privind standardele pentru elementele de securitate și elementele biometrice integrate în pașapoarte și în documente de călătorie emise de statele membre, publicat în 0ficial al Uniunii Europene nr. L 385 din 29 decembrie 2004, și ale Deciziei Comisiei C (2005)409 pentru stabilirea specificațiilor tehnice aferente dispozitivelor de securitate și a elementelor biometrice integrate în pașapoarte și în documentele de călătorie emise de statele membre. Acestea vor putea fi adaptate în funcție de dinamica reglementărilor Uniunii Europene în domeniu".
Reclamanții precizează faptul că o astfel de notă însoțitoare a anexelor referitoare la forma și conținutul pașaportului nu se regăsea în forma inițială a Hotărârii nr. 557/2006, fapt care îi fac să își pună întrebări cu privire la scopul real al executivului, pe care acesta îl urmărește prin impunerea - fără consultarea cetățenilor, și fără nici o necesitate reală, din considerente de siguranță - a acestor măsuri.
Pe lângă faptul că Hotărârea contestată nu conține referiri exprese cu privire la aceste "date biometrice" ce urmează a fi inserate, lăsând la bunul plac al legiuitorului european categoriile de date ce urmează a fi incluse, nu se face vorbire nici de modalitatea de accesare a datelor înmagazinate electronic.
tuturor ar fi că aceste date să poată fi accesate de la distanță, prin echipamente electronice cu ajutorul frecvențelor radio ( - radio frequency identification device), fapt care ar duce la o încălcare clară a dreptului la intimitate al persoanei.
Practic, fiecare purtător de pașaport cu date biometrice ar deveni "vizibil" în domeniul undelor radio, oriunde s-ar afla, fiind astfel posibile abuzuri prin urmărirea semnalului în scopul urmăririi unei persoane pas cu pas.
Apreciază că operațiunea de stocare a datelor personale ale unei persoane pe un suport electronic al unui document de călătorie, nu poate fi considerat ca intrând în categoria elementelor de siguranță.
De altfel, chiar persoanele care au lucrat la redactarea hotărârii atacate fac o distincție clară între elementele de siguranță ale pașaportului, și datele biometrice ale posesorului, ACESTEA DIN URM Ǎ NEFIIND ÎN ELEMENTELOR DE SIGURANȚǍ.
Din analiza Anexei 3, se observă că mediul de stocare electronică a datelor biometrice ale persoanei aparține rubricii referitoare la, cu datele de identificare a titularului", nicidecum celei referitoare la elementele de siguranță.
Cu alte cuvinte, se recunoaște în mod clar faptul că stocarea electronică a datelor biometrice ale persoanei nu face parte din categoria elementelor de siguranță.
Apreciază că se impune cu promptitudine suspendarea actelor administrative atacate, cu prioritate, înainte de soluționarea contestației și de judecarea cererii privind o eventuală respingere a contestației ce reprezintă procedura prealabilă, în condițiile în care numai prin suspendarea aplicării acestor acte administrative se poate preveni pericolul iminent creat la adresa siguranței cetățenilor, a drepturilor și 1ibertăților fundamentale ale acestora.
Reclamanții își întemeiază cererea de suspendare pe disp. art. 14 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 20, 26 și 29 din Constituția României.
La 17.02.2009, pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii, pentru următoarele motive:
Potrivit doctrinei și jurisprudenței, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
De altfel, în cazul special al hotărârilor Guvernului, din cuprinsul art.108 alin.2 din Constituția României, republicată, rezultă că sunt emise pentru organizarea executării legilor sau ordonanțelor, bucurându-se de prezumția de legalitate până la anularea acestora de către instanță.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. Având caracterul unei măsuri procesuale facultative și nu obligatorii pentru instanță, suspendarea poate fi dispusă numai după verificarea condițiilor impuse de art. 14 și dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea temporară și provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia.
Precizează că, potrivit art. 14 din lege,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea. În condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Din dispozițiile legale mai sus citate reiese că pentru a fi admisibilă cererea de suspendare a executării unui act administrativ, reclamantul trebuie să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art.7 din lege ( în acest sens reclamantul va depune la dosarul cauzei copia cererii, certificând prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică). În speță, nu s-a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.
De asemenea, potrivit art. 14 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, pentru ca instanța să poată suspenda executarea actului trebuie îndeplinite condițiile existenței cazului bine justificat și prevenirii unei pagube iminente.
Ori, în speța dedusă judecății, deși partea reclamantă avea obligația de a-și motiva cererea de suspendare strict în raport cu condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, totuși nu se face dovada îndeplinirii cumulative a acestor condiții, întreaga argumentare privind, în realitate, fondul litigiului.
Astfel, reclamantul nu a demonstrat existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care să fie de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare o solicită, și nici nu a fost demonstrată înregistrarea unui prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, o perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
De asemenea, menționează că nu au fost dovedite nici susținerile potrivit cărora,dispozițiile nr.HG 1566/2008 sunt abuzive, contrare literei și spiritului Constituției, aducând atingere dreptului constituțional fundamental al persoanei la intimitate".
Pentru acestea, apreciază că cele două condiții referitoare la,cazul bine justificat" și,prevenirea producerii unor pagube iminente", astfel cum sunt definite de prevederile art.2 lit. t și lit. s din Legea nr.554/2004, nu sunt dovedite în prezenta speță, susținerile reclamantului neputând forma convingerea instanței în ceea ce privește neoportunitatea aplicării Hotărârii Guvernului nr. 1566/2008.
Nu în ultimul rând precizează că, potrivit prevederilor art.108 alin.2 din Constituția României, republicată, hotărârile Guvernului sunt emise pentru organizarea executării legilor sau ordonanțelor, astfel încât ele se bucură de prezumția de legalitate până la anularea acestora de către instanțele judecătorești.
Ori, prin suspendarea executării actului administrativ se încalcă însăși prezumția de legalitate, fără ca instanța să fi pășit la cercetarea legalității actului administrativ, prin aceea că instanța trece la verificarea efectelor acestuia, respectiv la constatarea pagubelor produse prin raportare la caracterul legal sau ilegal al actului administrativ.
La 17.02.2009, Ministerul Administrației și Internelor a depus cerere de intervenție în interesul pârâtului, solicitând respingerea acțiunii reclamanților.
În susținerea ei, intervenientul arată că nu sunt îndeplinite cele două condiții cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Curtea reține că potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004,În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminenta, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.-"
O condiție pentru a se dispune suspendarea o constituie sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare. Această sesizare are în vedere cererea persoanei vătămate adresate autorității emitente sau autorității ierarhic superioare de revocare in tot sau in parte a actului administrativ.
Reclamanții nu au făcut dovada că au îndeplinit această condiție.
Din acest motiv, în baza art. 7 și 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea principală ca neîntemeiată.
Dată fiind corelația dintre această cerere și cererea de intervenție, în baza art. 49-55 proc. civ. Curtea va admite cererea de intervenție în interesul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE:
Respinge cererea principală formulată de reclamanții G prin Cabinet Individual de Avocatură, cu sediul în B,-, sector 4 și ASOCIAȚIA ADEV ǍR ȘI cu sediul in B,-, sector 2 in contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMANIEI cu sediul în B, nr. 1, sector 1, ca neîntemeiată.
Admite cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de intervenientul ȘI INTERNELOR cu sediul în B, nr. 1A, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. /4 ex./20.03.2009
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
