Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 978/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 978
Ședința publică din data de 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta -, domiciliată în P,-, -.2, jud. P și cu domiciliu ales la Cabinet avocat, cu sediul în P, str. -, nr. 22,. 3, parter,.21, jud. P împotriva sentinței nr. 327 din data de 1 iulie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, cu sediul în B,-, sector 6.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, potrivit chitanței nr. -/6.08.2008 și timbru judiciar de 0,3 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă -, reprezentată de avocat, din cadrul Baroului P, lipsind intimatul-pârât Colegiul Medicilor din România.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La solicitarea apărătorului recurentei, se înmânează acestuia exemplarul al doilea al dosarului disciplinar anexat dosarului de fond.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-reclamantă -, reprezentată de avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și suspendarea executării deciziei nr. 11/2008 pronunțate de Colegiul Medicilor din România, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului cauzei.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare, deoarece au fost dovedite urgența, neprejudecarea fondului cât și iminența pagubei. Instanța de fond de fond avea posibilitatea să analizeze sumar elementele de fapt și de drept rezultate din înscrisurile de la dosar: adresele emise de subsecretarul de stat din cadrul Ministerului Sănătății, rapoartele medico-legale, soluțiile de neîncepere a urmăririi penale etc.
Se arată, totodată, că la momentul unei eventuale respingeri a acestui recurs, datorită numirilor pe criterii politice care se fac în cadrul Ministerului Sănătății, recurenta-reclamantă va fi destituită.
CURTEA
Prin sentința nr. 327 din data de 1 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova -Secția comercială și de contencios administrativ a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din Romania.
Pentru a pronunța această sentință, după examinarea materialului probator administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 14(1) din Legea nr. 554/2004 actualizată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Potrivit art. 15(1) din același act normativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute de art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat.
Prin urmare, suspendarea actului administrativ se poate dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat, iar această măsură să se impună pentru prevenirea unei pagube iminente.
Instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ mai sus menționate pentru suspendarea executării actului administrativ. Astfel, existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de nelegalitate a actului. Natura măsurii dispuse prin actul atacat nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, în sensul dispozițiilor menționate. Judecarea cererii de suspendare nu presupune prejudecarea fondului litigiului, instanța având numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului.
Astfel, motivele de nelegalitate a actului invocate în susținerea cererii de suspendare de către reclamantă, care presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei, nu se circumscriu condiției referitoare la existența unui caz bine justificat. Paguba iminentă, astfel cum este definită de art. 2 lit. ș din Legea nr. 554/2004, presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care prin aducerea la îndeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anularii actului.
Instanța de fond a mai reținut că reclamantei i s-a aplicat prin decizia contestată sancțiunea amenzii în cuantum de 1000 lei și obligarea la efectuarea unui curs de pregătire profesională în medicina de urgență în temeiul art. 447 alin. 1 lit. d și art. 447 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 și în temeiul art. 104 alin. 1 lit. d, art.104 alin. 3 din Statutul Colegiului Medicilor din România. Sancțiunea pecuniară aplicată nu este de natura a-i crea acesteia un prejudiciu greu de înlăturat. Pe de altă parte nici obligarea la efectuarea unui curs de pregătire profesională nu poate fi considerată ca reprezentând un prejudiciu, având efectul mai degrabă al unei continuări a specializării sale profesionale și a pregătirii sale profesionale și nu poate crea reclamantei un prejudiciu de neînlăturat pentru cariera sa profesională, astfel cum aceasta învederează.
Instanța de fond a precizat și faptul că în ipoteza în care în cadrul acțiunii de fond se stabilește că sancțiunea aplicată a fost nelegală, medicul în cauză are dreptul la reparații constând în restituirea sumei achitate, daune materiale, precum si daune morale.
Actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat se bucură în condițiile legii de prezumția de legalitate, autenticitate si veridicitate, iar pentru ca instanța să poată proceda la suspendarea lui pe durata soluționării acțiunii în anulare este absolut necesară demonstrarea existenței unui caz bine justificat, respectiv existența unei pagube iminente, în acest sens pronunțându-se și prin decizia 3316/29.06.2007, ce avea ca obiect suspendarea executării unei hotărâri privind constatarea încetării raporturilor de serviciu ale unei persoane, apreciind că nici în această situație nu se impune suspendarea executării respectivei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului s-a arătat că prin decizia nr. 7 din data de 31.01.2007 a Colegiului Medicilor P s-a dispus stingerea acțiunii disciplinare împotriva echipei de medici aflată în activitate în noaptea de 22 spre 23 iulie 2006 la Spitalul de Urgență P, declanșată prin plângerea formulată de domnul, tatăl jandarmului, decedat în 26 iulie 2006, ora 00.10, prin stop cardio-respirator, după o intervenție chirurgicală pe creier, urmare a unei lovituri la cap cu o piatră, suferită în timpul desfășurării unei misiuni de restabilire a ordinii publice. Ancheta disciplinară desfășurată la nivelul Colegiului Medicilor P și-a întemeiat soluția și pe concluziile raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. 434/M/27.07.2006, întocmit de medicul legist din cadrul Serviciului Medico-Legal P din care rezultă că moartea jandarmului a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui politraumatism cu numeroase echimoze și escoriații corporale și plagă a scalpului. În acest raport se arată că între leziunile traumatice constatate și deces există o legătură directă și necondiționată de cauzalitate.
Mai arată recurenta că în mod cu totul nejustificat, instanța de fond a considerat că nu există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de nelegalitate a actului administrativ atacat și dă satisfacție prezumției de legalitate, autenticitate și veridicitate a acestuia, golind practic de conținut principiul constituțional al prezumției de nevinovăție.
Chiar instanța de fond precizează posibilitatea efecttuării unei cercetări sumare a aparenței fondului și, în acest demers juridic, nu dă importanță conținutului raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. 434/M/27.07.2006, din care au rezultat cauzele morții jandarmului și prin care medicii legiști au concluzionat că nu se poate face legătura de cauzalitate între deces și deficiențele în acordarea asistenței sanitare, datorită prognosticului grav al acestor pacienți, care în proporție de 98% decedează prin compresia rapidă a hematomului extradural pe trunchiul cerebral.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a apreciat în mod just cauza dedusă judecății în sensul că recurenta nu a dovedit cazul bine justificat și prejudiciul iminent pentru ca să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 11/2008 pronunțate de colegiul Medicilor din România, prin Comisia Superioară de Disciplină, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei privind anularea parțială a deciziei nr. 11/2008, referitoare la sancționarea disciplinară a reclamantei-recurente în temeiul art. 447.1 lit.d și 447 alin.3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art. 104 alin.1 lit.d și 104 alin.3 din Statutul Colegiului Medicilor din România.
Se poate observa că prin decizia nr. 7/31.01.2007 a Colegiului Medicilor P, inițial s-a dispus stingerea acțiunii disciplinare împotriva echipei de medici aflată în activitate în noaptea de 22-23 iulie 2006 la Spitalul de Urgență din P, decizia atacată de tatăl victimei, ceea ce a determinat ca atât Comisia de Jurisidicție Profesională cât și Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Colegiului Medicilor din România să constate o vinovăție în sarcina recurentei, determinând amendarea acesteia și obligarea la efectuarea unui curs de pregătire profesională în medicina de urgență.
Prin decizia respectivă nu i s-a creat o pagubă iminentă și imediată recurentei, care nu a fost suspendată din funcție, fiind vorba de o sancțiune pecuniară și de obligarea de a urma cursuri de specializare medicală în domeniul asistenței de urgență.
Prin această situație nu s-a adus atingere statutului său profesional, social sau familial, instanța de fond analizând în mod just și legal condițiile admisibilității suspendării actului administrativ în raport cu prevederile art. 14, 15 din Legea contenciosului administrativ.
Instanța de fond a apreciat în mod temeinic faptul că nu există o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de nelegalitate a actului administrativ atacat.
Întrucât sentința atacată este legală și temeinică și față de care nu există niciun motiv de casare sau modificare în sensul art. 304 pct.1-9 cu aplicarea art. 3041Cod pr.civilă, urmează a se respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă.
Văzând că recursul este legal timbrat,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta -, domiciliată în P,-, -.2, jud. P și cu domiciliu ales la Cabinet avocat, cu sediul în P, str. -, nr. 22,. 3, parter,.21, jud. P împotriva sentinței nr. 327 din data de 1 iulie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor din România, cu sediul în B,-, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
- - G - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / -2ex./.09.2008
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond.
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
