Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 999/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 03.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.999
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.07.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva încheierii civile din 04.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul - intimat, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - recurentă consilier juridic, reclamantul - intimat personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 30.06.2009, întâmpinare din partea reclamantului - intimat, un exemplar comunicându-se reprezentantului pârâtei - recurente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea încheierii, în sensul respingerii cererii de suspendare, fără cheltuieli de judecată.
Reclamantul- intimat pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 04 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a admis cererea reclamantului de suspendare a executării actului administrativ contestat in contencios-administrativ - Decizia nr.10331/2008 - până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art.14 din Legea nr.554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond", iar potrivit art.15 alin.1 din același act normativ, cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată.
Tribunalul a reținut că acest articol de lege, a fost modificat de prevederile art.185 Cod procedură fiscală fiind completat, inițial prin Legea nr.158/2006 și ulterior prin nr.OG35/2006, în care la art.174 ind.26, pct.38 se arată că aliniatul 2 al art.185 va avea următorul cuprins: dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere "suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
În baza acestui text de lege, instanța de fond a stabilit o cauțiune la nivelul sumei de 500 lei, achitată de reclamant prin CH nr.-/29.04.2009.
Din actele și probele de la dosar, instanța de fond a considerat că este îndreptățită să procedeze la suspendarea executării deciziei nr.1033/2008, având în vedere că paguba iminentă rezulta din nediscutarea temeiniciei și legalității actului constatator iar paguba rezultă din inexistența mijloacelor de trai, văzând gravitatea sancțiunii aplicate, astfel ca sunt îndeplinite condițiile art.15 din Legea nr.554/2004.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că prima instanță a reținut că este îndreptățită să dispună suspendarea executării deciziei atacate, "având în vedere că paguba iminentă rezultă din nediscutarea temeiniciei și legalității actului constatator", însă în dreptul administrativ unul dintre principiile care guvernează această ramură a dreptului este principiul executării din oficiu al actului administrativ.
Cu privire la gravitatea sancțiunii, apreciază că această gravitate, dacă există, se datorează exclusiv vinei reclamantului care a rămas în pasivitate aproape 5 ani. Consideră că dispunerea suspendării în baza textului art.14 din Legea nr.554/2004 trebuie să aibă la bază exclusiv aspecte tehnico - juridice privitoare la îndeplinirea condițiilor enumerate de norma antecitată și nu rațiuni de ordin sentimental.
Se mai arată că, plata cauțiunii reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare, condiție care se impune a fi coroborată și cu celelalte obligații prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 iar la dosarul cauzei nu există nici o dovadă a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, reclamantul nedepunând nici un înscris din care să rezulte cazul bine justificat și paguba iminentă, respectiv corelația obligatorie dintre cele două, în legătură directă, bineînțeles, cu decizia atacată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.14 alin.4 din Legea nr.554/2004.
Legal citat, reclamantul - intimat a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului arătând că susținerile recurentei sunt netemeinice și nelegale și că se impune a se menține măsura suspendării executării deciziei nr.10331/06.10.2008.
Se mai arată că prima instanță în mod temeinic și legal a apreciat că există o pagubă iminentă rezultată din nediscutarea temeiniciei și legalității actului constatator iar paguba rezultă din inexistența mijloacelor de trai, față de gravitatea sancțiunii aplicate.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă, instanța în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.304 pct.9 din același cod l-a admis ca fiind întemeiat și a modificat în tot încheierea recurată în sensul că a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul, ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Una dintre caracteristicile actului administrativ este executarea sa din oficiu (ex officio), bazată pe prezumția de legalitate a acestuia.
Prin art.14 și 15 din Legea contenciosului administrativ s-a instituit o excepție de la această regulă, respectiv posibilitatea suspendării executării actului administrativ, ca operație juridică de întrerupere temporară a efectelor sale, dar numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Simpla susținere a reclamantului intimat în sensul că "este prejudiciat" nu este de natură a satisface cerințele legii în ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ. Din cererea formulată nu rezultă pericolul care ar determina producerea unei pagube iminente, de natură să justifice suspendarea executării actului contestat, nefiind suficientă doar invocarea unei pretinse vătămări.
De altfel, reclamantul nu face referire, în cererea de suspendare, la existenta vreunei probe concrete din care să rezulte îndeplinirea cerințelor esențiale prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, rezumându-se doar la simple afirmații privind o vătămare iminentă, fără ca aceste împrejurări să fie dovedite în vreun fel.
În speță nu s-a făcut dovada existenței unui caz bine justificat și nici a faptului că prin executarea actului administrativ reclamantul ar suferi o pagubă iminentă, singurele condiții care, fiind de natură să atragă o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ, ar putea justifica temeinicia cererii de suspendare.
Referitor la paguba iminentă, reclamantul arată că i se aduce un grav prejudiciu, aspect ce nu dovedește nici cazul bine justificat și nici producerea unei pagube iminente.
Simpla afirmație că sunt întrunite condițiile de suspendare prevăzute de art.14 din lege, fără a produce dovezi clare din care să rezulte temeinicia cererii de suspendare, nu este suficientă, iar plata cauțiunii reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare, condiție care se impune a fi coroborată și cu celelalte obligații prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 iar la dosarul cauzei nu există nici o dovadă în acest sens.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta T împotriva încheierii civile din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică încheierea civilă din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/10.07.2009
TEHNORED:/10.07.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Răzvan Pătru, Maria Belicariu
