Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 1037/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1037
Ședința publică din data de 13 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Radu Ionel
JUDECĂTOR 2: Ghica Alina Nicoleta
JUDECĂTOR 3: Cioată
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentant de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 550/2002 SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr. 200/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA FAMILIALĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns la prima, la a doua strigare și la a treia strigare, recurenta-pârâtă Comisia de aplicare Legii nr. 550/2002 Sector 1, prin consilier juridic și intimata-reclamantă Asociația Familială, prin avocat .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că prin serviciul "registratură" au fost depuse, la data de 06.04.2009, dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, din partea recurentei-pârâte, iar la data de 07.04.2009, întâmpinare, din partea intimatei-reclamante.
La prima strigare a cauzei se comunică recurentei-pârâte, prin consilier juridic un exemplar al întâmpinării.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic solicită termen pentru studierea întâmpinării.
Intimata-reclamantă, prin avocat nu se opune amânării cauzei.
Curtea dispune lăsarea dosarului la ordine pentru a da posibilitate recurentei-pârâte, prin consilier juridic să studieze întâmpinarea.
La a doua strigare a cauzei, reprezentantul Ministerului Public apreciază că probatoriul administrat în cauză nu e complet. Solicită ca intimata-reclamanta să facă dovada depunerii cererii de cumpărare conform art. 17 din Legea nr. 550/2002 și a transmiterii dreptului de proprietate de la Com la Asociația Familială.
Intimata-reclamantă, prin avocat susține că cererea se află la dosarul de cumpărare.
La a treia strigare a cauzei, intimata-reclamantă, prin avocat apreciază că probele pe care le-a administrat în cauză pe aspectul transmiterii dreptului de proprietate de la Com la Asociația Familială sunt suficiente.
Reprezentantul Ministerului Public arată că renunță la probele solicitate, urmând a se avea în vedere că intimata-reclamantă, prin avocat susține că nu mai are probe de administrat pe aspectul vizând transmiterea dreptului de proprietate de la Com la Asociația Familială.
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, pentru considerentele din motivarea recursului susținând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 550/2002.
Intimata-reclamantă, prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 200/20.01.2009, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Susține că a făcut dovada că nicio altă persoană în afară de nu a folosit imobilul din B,- sector 1 și că administratorul spațiului a fost și este și în prezent Invocă dispozițiile art. 6 din Normele Metodologice din nr.HG 1341/2002 dată în aplicarea Legii nr. 550/2002.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu s-a făcut dovada că Asociația Familială e succesoarea în drepturi a Com Acordul de folosință a spațiului se referă la Com Pune concluzii de admitere a recursului și modificare sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea nr. 550/2002.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.200/20.01.2009, Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația familială, în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru vânzarea spațiilor comerciale sau de prestări servicii constituită conf. Lg.550/2002 din cadrul Primăriei sector 1 și a obligat pârâta să vândă reclamantei prin procedura negocierii directe spațiul comercial situat în B,-, sector 1, în suprafață de 13,48 mp.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta deține spațiul comercial în baza unei fișe de calcul care constituie un contract de închiriere potrivit art.1411 civ. deoarece cuprinde manifestarea de voință a părților în acest sens. Forma scrisă în cazul contractului de închiriere este necesară ad probationem și nu afectează condițiile de validitate ale contractului.
S-a arătat că reclamanta folosește spațiul comercial în litigiu în baza acordului Primăriei Municipiului plătind lunar o chirie în schimbul folosinței bunului, raporturi specifice contractului de închiriere.
Prin fișa de calcul depusă la dosarul cauzei, reclamanta a probat raporturile în baza cărora deține spațiul a cărui vânzare o solicită și îndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau potrivit art.1429 civ.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite disp.rt.16 din Lg.550/2002 care se referă la contractele încheiate între părți și nu la forma în care sunt concretizate acestea.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal a formulat recurs recurenta intimată Comisia de aplicare a Lg.550/2002 sector 1, criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată în raport de disp.art.9 alin.1 din Lg.550/2002, în condițiile în care procedura de vânzare a spațiului în cauză nu a avut loc, iar reclamanta intimată nu putea solicita aplicarea disp.art.16 din lege, în condițiile în care nu deținea un contract din cele limitativ prevăzute de acest text de lege.
Se arată de asemenea că în mod greșit instanța de fond a apreciat întrunite condițiile prev.de art.16 din Lg.550/2002, întrucât fișa de calcul în baza căreia societatea a folosit spațiul nu are valoarea unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii, având în vedere pe de o parte că este încheiată cu un neproprietar și instituie doar un drept de folosință extracontractual.
Recurenta critică hotărârea pronunțată în cauză și pentru nerespectarea art.3 din Dispoziția Primarului General nr.888/2002 potrivit căruia contravaloarea dreptului de folosință calculată conf. nr.59/1997 va fi achitată la Administrația Fondului Imobiliar pe fișa de calcul încheiată de Direcția Generală de Investiții și Publice din cadrul Primăriei Municipiului Ori, fișa de calcul pe care reclamanta își întemeiază pretențiile este încheiată de către SA.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 cod pr.civ. și Lg.550/2002.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în mod legal a apreciat prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.16 din Lg.550/2002, administratorul spațiului în litigiu, dându-și acordul în folosirea perpetuă a spațiului de către intimata pârâtă și încasând chiria în numele proprietarului, fiind astfel îndeplinită condiția prev.de art.6 din Norma metodologică aprobată prin HG 1431/2002.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și din oficiu, în limitele prev.de art.3041cod pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimata reclamantă folosește spațiul situat în-, sector 1, în temeiul fișei de calcul nr.4122/8.11.2007, încheiată cu SC SA
Prin conținut, acest înscris îndeplinește toate condițiile de fond și de formă ale unui contract de închiriere în sensul disp.art. 1411,1429, 1436 și urm. civ. astfel încât Curtea urmează să înlăture motivul de recurs referitor la faptul că reclamanta intimată nu ar fi putut beneficia de disp.art.16 din Lg.550/2002 în sensul cumpărării spațiului prin procedura negocierii directe, întrucât nu deținea un contract de închiriere valabil.
În ceea ce privește pretinsa calitate de neproprietar a SC SA, din actele existente la dosarul cauzei reiese că administrator al spațiului a fost și este această societate, mandatată de Primăria Municipiului B în acest sens, neexistând nici un înscris din care să reiasă că spațiul în discuție a fost predat unui alt administrator.
Este adevărat că fișa de calcul, apreciată de instanța de fond ca făcând dovada raporturilor de închiriere între părți a fost încheiată cu SC Com SRL și nu cu intimata Asociația Familială, însă este evident că aceasta din urmă este succesoarea în drepturi a societății menționate, cererea fiind formulată de același administrator, iar cele două entități au aceiași asociați.
Curtea va înlătura și motivul de recurs referitor la nepronunțarea instanței de fond asupra excepției inadmisibilității, în condițiile în care aceasta a fost formulată ca o apărare de fond, nefiind de natură a fi soluționată, fără cercetarea mijloacelor de probă administrate în cauză.
Constatând că în mod legal a apreciat prima instanță că în cauză sunt îndeplinite disp.art.16 din Lg.550/2002, în ceea ce privește vânzarea spațiului comercial către reclamanta intimată prin procedura negocierii directe, în baza art.312 al.1 cod pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 cod pr.civ. va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 550/2002 SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr. 200/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA FAMILIALĂ.
Obligă recurenta la 200 ron cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red. GREFIER
EF/3ex.
29.05.2009
Tr.-9
Jud.SV
Președinte:Radu IonelJudecători:Radu Ionel, Ghica Alina Nicoleta, Cioată
