Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 2211/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 2211
Ședința publică din 05.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 2: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 3: Horațiu
Grefier: -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
a fost reprezentat de procuror
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă COMISIA PENTRU VÂNZAREA COMERCIALE ȘI A CELOR DE PRESTĂRI SERVICII DIN CADRUL PRIMĂRIEI SECTORULUI 1 Bîmpotriva sentinței civile nr. 2360/22.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-în contradictoriu cu intimata-reclamantă - 2000 SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă, reprezentată de consilier juridic, cu delegație pe care o depune la dosar, și intimata-reclamantă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la fila 9 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinităși că recurenta-pârâtă a depus, prin serviciul registratură, la data de 13.10.2009, dovada timbrării recursului cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 2 lei, și cu timbru judiciar, în valoare de 0,3 lei, și, la data de 14.10.2009, a mai depus două copii ale motivelor de recurs semnate și ștampilate de reprezentanții legali.
Intimata-reclamantă, prin avocat, precizează că a luat cunoștință de motivele de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Arată că fișele de calcul nu au valoarea unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii.
Intimata-reclamantă, prin avocat, învederează că recursul este nefondat, fiind, de fapt, un recurs tip. Arată că există o fișă de calcul, din 20 octombrie 2000, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 550/2002, fișă care face dovada raporturilor contractuale existente între părți, raporturi contractuale specifice contractului de locațiune. Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise și practică judiciară.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a sentinței civile pronunțate de instanța de fond, menționând că fișa de calcul face dovada raporturilor de locațiune valabil încheiate între părți.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul București -Secția A XI- sub nr. 14202/3/CA/2009, reclamanta - 2000 SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții COMISIA PENTRU VÂNZAREA COMERCIALE ȘI A CELOR DE PRESTĂRI SERVICII DIN CADRUL PRIMĂRIEI SECTORULUI 1 anularea Deciziei nr.609 din 07.08.2006 și obligarea pârâtei să procedeze la vânzarea prin negociere directă a spațiului comercial în suprafață de 29,30 mp teren situat în B,-, sector 1.
Prin sentința civilă nr.2360/22.06.2009 a Tribunalului București -Secția A XI-A, pronunțată în dosarul nr.14202/3/CA/2009 a fost admisă acțiunea anulată Decizia nr.609 din 07.08.2006 și obligate pârâtele să demareze procedura la vânzarea prin negociere directă a spațiului comercial situat în -, sector 1.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut în esență că reclamanta deține spațiul situat în -, sector 1 în baza unui contract de închiriere și a acordului Primăriei Sectorului 5 plătind lunar o chirie în schimbul folosinței bunului.
Contractul de închiriere fiind un contract consensual nu este necesară forma scrisă pentru încheierea sa valabilă, acordul de voință realizându-se din moment ce reclamanta ocupa spațiul cu acordul și achita contravaloarea folosinței
Instanța a mai reținut că reclamanta întrunește condițiile legale pentru a cumpăra spațiul prin metoda negocierii directe, iar susținerea pârâtei în sensul că fișele de calcul nu sunt nominalizate în categoria formelor de deținerea spațiilor comerciale supuse vânzării nu poate fi reținută, în art. 16 din Legea nr. 550/2002 fiind enumerate contractele și nu înscrisurile doveditoare ale locațiunii, ceea ce este și fișa de calcul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-pârâtă COMISIA PENTRU VÂNZAREA COMERCIALE ȘI DE PRESTĂRI SERVICII din cadrul PRIMĂRIEI SECTORULUI 1 criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că la data intrării în vigoare a Legii nr.550/2002 reclamanta nu avea închiriat cu proprietarul spațiului comercial în litigiu un contract de închiriere valabil, pe care lege îl prevede în mod expres pentru efectuarea vânzării spațiilor comerciale.
Fișa de calcul nu poate avea valoarea unui contract de închiriere fiind un simplu document contabil pe baza căruia proprietarul încasează contravaloarea dreptului de folosință, nefiind îndeplinite condițiile art.16 din Legea nr.550/2002
Deoarece în speță contractul de închiriere putea fi încheiat numai după parcurgerea unei proceduri speciale și în formă scrisă, nu pot fi aplicate principiile de drept comun, respectiv principiul consensualismului, reclamanta având doar calitatea de tolerat, Fișele de calcul nefiind nominalizate în categoria formelor de deținere a spațiilor comerciale supuse vânzării, astfel încât reclamanta poate cumpăra spațiul numai prin licitație publică cu strigare.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prim prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041.pr.civ. Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr.609 din 07.08.2006 și obligarea pârâtei să procedeze la vânzarea prin negociere directă a spațiului comercial în suprafață de 29,30 mp teren situat în B,-, sector 1.
La data de 08.12.2008, - în urma unui control efectuat la societatea reclamantă a reținut că acest spațiu comercial este utilizat de reclamantă în baza de calcul nr.20887/19.10.2000 întocmită de -Departamentul Economic.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr.550/2002, prin adresa nr.20887/20.10.2000, Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar a comunicat reclamantei că, începând cu data de 01.12.1999, urmează să achite echivalentul în lei a sumei de 76 USD/lună, reprezentând contravaloarea dreptului de folosință a spațiului situat în -, sector 1, pentru suprafața de 29,30 mp.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că între reclamantă și administratorul spațiului a existat un raport juridic de locațiune, la data intrării în vigoare a Legii nr.550/2002, reclamanta deținând spațiul, achitând prețul locațiunii conform adresei și întrebuințând bunul ca un adevărat proprietar, contractul de închiriere fiind un contract consensual nu este necesară forma scrisă pentru încheierea sa valabilă, acordul de voință realizându-se din moment ce reclamanta ocupa spațiul cu acordul, care a fost de acord cu situația juridică a acestuia stabilită anterior intrării în vigoare a Legii nr.550/2002, și achita contravaloarea folosinței.
Nici dispozițiile Legii nr.114/1996, republicată și nici art.1411 și următoarele din Codul civil nu impun condiția formei scrise ca și condiție de valabilitate a contractului de locațiune.
În contextul în care a existat un raport juridic de locațiune între reclamantă și în sensul arătat împrejurarea că la data respectivă închirierea unui bun proprietate se stat se făcea prin licitație publică nu prezintă nici o relevanță față de cauza de față, atâta timp cât nulitatea unui act juridic civil are caracter judiciar și nu există nici o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să fi constatat nulitatea raportului juridic de locațiune, astfel încât acest raport există și produce efecte juridice în ceea ce privește dreptul de folosință a spațiului.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta îndeplinea condițiile prevăzute de art.16 din Legea nr.550/2002, motiv pentru care, Curtea văzând dispozițiile art.312 pr.civ, urmează să respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă COMISIA PENTRU VÂNZAREA COMERCIALE ȘI A CELOR DE PRESTĂRI SERVICII DIN CADRUL PRIMĂRIEI SECTORULUI 1împotriva sentinței civile nr. 2360/22.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-în contradictoriu cu intimata-reclamantă - 2000 SRL, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - --- - -
GREFIER
-
judecător /Ex 2
Jud fond/
Președinte:Alina ȘuțuJudecători:Alina Șuțu, Diana Magdalena Bulancea, Horațiu
