Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 3045/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3045
Ședința publică din 25 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTORI: Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Gabriel Năsui
JUDECĂTORI: Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Gabriel Năsui
GREFIER:- -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, precum și recursul formulat de către pârâta COMISIA DE APLICARE A LEGII Nr. 550/2002 C-N împotriva Sentinței civile nr. 932 din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect vânzări spații comerciale (Legea nr. 550/2002), precum și cererile de intervenție accesorie în interesul recurenților formulate de către -, -, -, -, -, și -.
La apelul nominal se prezintă reclamantul intimat, personal și asistat de avocat de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 10 din dosar, reprezentantul intervenienților -, -, și -, avocat de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 17 și 41 din dosar și intervenienta personal, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, că recursurile se află la al 4-lea termen de judecată, sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Instanța solicită reprezentantei reclamantului-intimat să precizeze care este temeiul de drept al acțiunii formulate de către partea litigantă.
Reprezentanta intimatului arată că acțiunea introductivă se întemeiază pe dispozițiile art.6 din Legea nr.550/2002 și nu pe dispozițiile OG nr.68/2008, mai relevă că în cauză sunt întrunite dispozițiile art.2 din legea nr.550/2002, nefiind neapărat un refuz ci mai degrabă o prestare de servicii dat fiind tergiversarea recurentelor de a înstrăina spațiul din litigiu.
Reprezentantul intervenienților -, -, și - arată că obiectul cauzei deduse judecății este obligația de a face bazată pe dispozițiile Legii nr.550/2002 și nu un refuz, mai mult de atât în această fază procesuală obiectul cauzei nu mai poate fi schimbat.
În replică, reprezentanta intimatului arată că chiar din cuprinsul plângerii prealabile nu s-a răspuns reclamantului de către recurente că spațiul din litigiu nu se mai vinde, motiv pentru care s-a promovat acțiunea oblică.
Mai arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.8, respectiv s-a refuza vinderea spațiului, fiind a neîndeplinire a obligației de a încheia acest contract.
Reprezentantul intervenienților -, -, și - solicită instanței să pună în vedere părții adverse să prezinte înscrisurile depuse, în copie la filele 51,55 și 56, deoarece discutând cu intervenienții aceștia au dubii asupra acestora. Mai relevă în susținerea cererii sale că există un text de lege, respectiv art.139 din Codul d e procedură civilă care obligă prezentarea în original a înscrisurilor precum și o sancțiune în acest sens.
În replică, reprezentanta intimatului arată că aceste înscrisuri au fost solicitate de către instanță, la un termen anterior de judecată, fiind acte premergătoare demarării procedurii de către reclamant de intrare în posesie a spațiului, nefiind la acest moment în posesia originalului acestora.
Intimatul personal, arată că le poate prezenta în termen scurt în fața instanței.
La întrebarea instanței de a preciza dacă înțelege să se folosească de aceste înscrisuri, reprezentanta intimatului arată că da.
Intervenienta arată susține cererea apărătorului intervenienilor -, -, și - deoarece nu există număr de înregistrare și nu a fost convocată Asociația de Proprietari.
Curtea suspendă dezbaterea cauzei pentru ora 13, pentru ca intimatul să prezinte în original înscrisurile existente la filele 51,55 și 56 din dosarul instanței.
Instanța reia dezbaterea cauzei la ora 13, când la apelul nominal se prezintă reclamantul intimat, personal și asistat de avocat de la Baroul Cluj, reprezentantul intervenienților -, -, și -, avocat de la Baroul Cluj și intervenienta personal.
Se prezintă spre vedere înscrisurile în original de la filele 51,55 și 56 din dosarul cauzei precum și originalul înscrisului existent la fila 26 din dosarul cauzei.
La solicitarea instanței de a preciza dacă există nelămuriri cu privire la aceste înscrisuri, reprezentantul intervenienților și intervenienta personal arată că nu.
Reprezentanta intimatului depune concluzii scrise și scripte în susținerea solicitării privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul intervenienților -, -, și - solicită admiterea recursurilor promovate de către recurenți, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului precum și admiterea cererilor de intervenție formulate. că înțelege să se ralieze susținerilor formulate de către cele două părți. În susținere arată că sentința recurată se poate critica sub toate aspectele atât al spațiului din litigiu relevă starea de coproprietate a reclamantului cu ceilalți intervenienți. în speță a dispozițiilor Legii nr.550/2002, aceasta având doar un caracter general; legea cabinetelor medicale a avut un vid legislativ, Curtea Constituțională a declarat-o neconstituțională când a apărut OUG nr.68/2008 care prevede condițiile referitoare la vânzarea unor spații cu destinația de cabinete medicale, însăși instanța a apreciat că reclamantul nu a știut pe care temei de drept să meargă. Se mai arată că în CF toți proprietarii au deținut apartamente iar sentința pronunțată de către Tribunal nu întrunește atributul de legalitate dintr-un act normativ în vigoare. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată, sens în care se depun înscrisuri.
Intervenienta solicită admiterea recursurilor formulate și a cererii de intervenție, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii. În susținere se arată că nu există uscătorie ci spălătorie, iar proprietarii nu au fost de acord să înstrăineze imobilul.Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului, solicită respingerea recursurilor formulate a cererilor de intervenție accesorie și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică. În susținere se arată că există o hotărâre a Consiliului Local pentru vânzarea spațiului în litigiu, aceasta nu a fost revocată în condițiile legii contenciosului administrativ, acesta fiind și motivul tergiversării nejustificate. Se mai arată că în privința apărărilor invocate în cauză cu privire la aplicabilitatea OUG nr.68/2008, în conformitate cu dispozițiile art.4, autoritatea locală era obligată să identifice toate spațiile, să afișeze lista, astfel că în opinia sa aplicabile în speță sunt dispozițiile Legii nr. 550/2002. Se mai relevă că motivarea promovării unei acțiunii de prestație tabulară este pentru a obliga Consiliul Local să vândă acel spațiu. Se mai arată că, contractul de închiriere este valabil încheiat între părți, cu plata la zi, intimatului fiindu-i mai convenabil cumpărarea la un preț modic a spațiului. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
În replică, intervenienta arată că Primăria nu s-a deplasat la fața locului și reclamantul nu a plătit chirie locatarilor.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.932 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al mun. C-N și Comisia de aplicare a Legii nr. 550/2002 C-
Pârâții au fost obligați să vândă reclamantului, prin procedura negocierii directe prevăzute de dispozițiile Legii nr. 550/2002, spațiul de prestări servicii-cabinet stomatologic-situat din punct de vedere administrativ în C-N,-.
Pârâții au fost obligați la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 4,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al mun. C-N și Comisia de Aplicare a Legii nr. 550/2002 să se dispună obligarea pârâtei să îi vândă prin negociere directă spațiul de prestări servicii-cabinet stomatologic-situat din punct de vedere administrativ în-, la prețul de vânzare stabilit pe baza unei expertize tehnice de evaluare a spațiului de prestări servicii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că reclamantul a încheiat la data de 19.04.1991 contractul de închiriere nr. 399 pentru spațiul cu altă destinație decât acea de locuință-prestări servicii, cabinet stomatologic, compus din 5 încăperi, în suprafață totală de 38,63 mp, situat din punct de vedere administrativ în C-N,-. Conform Legii nr. 550/2002, în termen legal, a înregistrat la pârâtă cerere de cumpărare a imobilului din litigiu, potrivit adresei nr. 74439/17.12.2002.
Deși pârâta i-a răspuns că spațiul în litigiu figurează pe lista spațiilor propuse spre vânzare, nici până în prezent nu a dat curs solicitării privind încheierea contractului de vânzare cumpărare.
Reclamantul a considerat că, în condițiile în care este deținătorul unui contract de închiriere valabil la data apariției Legii nr. 550/2002, care s-a prorogat legal până în prezent, cu plata chiriei la zi, că a respectat clauzele contractului de închiriere, că nu are obligații restante față de stat și nu a înregistrat restanțe la plata chiriei 6 luni consecutiv, sunt îndeplinite dispozițiile art. 16 din lege.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 16, 17 alin. 1 și 2 raportat la art. 11, 12, 13 din Legea nr. 550/2002, art. 274 Cod procedură civilă.
Pârâtul Consiliul Local al mun. C-N a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca fiind inadmisibilă.
În motivarea întâmpinării, a arătat pârâtul că, având în vedere destinația spațiului în litigiu, acela de cabinet stomatologic, acțiunea reclamantului este inadmisibilă raportat la temeiul de drept invocat, respectiv Legea nr. 550/2002. Față de activitățile pe care reclamantul le desfășoară în spațiul ce formează obiectul litigiului și calitatea acestuia, consideră pârâtul că procedura de vânzare a acestui spațiu este guvernată de dispozițiile OUG nr. 68/2008, care definește noțiunea de spațiu medical ca fiind spațiul în care se desfășoară efectiv activitate medicală și activitate medicală conexă precum și cota indiviză corespunzătoare dreptului de proprietate asupra spațiului comun. În ceea ce privește calitatea reclamantului, acesta se încadrează în categoria persoanelor limitativ prevăzute de dispozițiile art. 3 din OUG nr. 68/2008.
La termenul de judecată din data de 03.04.2009, tribunalul a respins excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind că motivele invocate de pârât în susținerea acestei excepții reprezintă apărări de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că acțiunea formulată este fondată, din următoarele considerente:
Reclamantul deține spațiul situat în C-N,-, în baza contractului de închiriere nr. 399/19.04.1991 încheiat cu pârâtul Consiliul Local al mun. C-N, prelungit până în prezent.
În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 550/2002, reclamantul a solicitat vânzarea acestui spațiu prin negociere directă, cerere care nu a fost soluționată până în prezent, deși reclamantului i s-a răspuns că imobilul în litigiu face parte din lista privind spațiile propuse spre vânzare.
În cursul acestui proces, pârâtul a invocat, ca temei al refuzului de a soluționa cererea reclamantului, că acestuia nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 550/2002, ci cele ale OUG nr. 68/2008.
Prin OUG nr. 68/2008 s-a reglementat vânzarea spațiilor medicale, spațiul medical fiind definit la art. 1 alin. 2 ca fiind spațiul în care se desfășoară efectiv activitate medicală și activitate medicală conexă precum și cota indiviză corespunzătoare dreptului de proprietate asupra spațiului comun. Prin urmare, la o primă vedere, spațiul deținut de reclamant, care are destinația de cabinet stomatologic, intră în categoria spațiilor medicale reglementate de dispozițiile OUG nr. 68/2008.
Cu toate acestea, tribunalul a apreciat că nu se pot reține în speță dispozițiile OUG nr. 68/2008, din următoarele considerente:
Reclamantul a formulat cerere de vânzare a spațiului deținut la data de 17.12.2002, dată la care nu era adoptat actul normativ invocat de pârât. Mai mult decât atât, imobilul în litigiu a fost inclus prin HCL C-N nr. 602/2004, act administrativ care nu a fost nici revocat și nici anulat, în lista spațiilor propuse pentru vânzare în baza Legii nr. 550/2002. Prin urmare, pârâtul nu poate invoca pasivitatea sa în soluționarea unei cereri formulate încă din anul 2002 ca temei al respingerii acesteia, prin invocarea unui act normativ adoptat în cursul anului 2008. Mai mult decât atât, tribunalul apreciază că, în baza principiului constituțional al neretroactivității legii, reclamantului nici nu îi poate fi opusă OUG nr. 68/2008, acest act normativ putând fi aplicat doar situațiilor ivite după intrarea sa în vigoare.
În consecință, tribunalul a constatat că cererea reclamantului trebuie soluționată prin prisma dispozițiilor Legii nr. 550/2002, lege în vigoare la data formulării cererii. Or, condițiile impuse de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 550/2002 sunt îndeplinite în totalitate de către reclamant, aspect necontestat de către pârâți.
În consecință, refuzul pârâților de a proceda la vânzarea prin negociere directă a spațiului deținut de reclamant în baza contractului de închiriere nr. 399/1991, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 550/2002, apare ca fiind unul nejustificat, în condițiile în care reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru cumpărarea acestuia, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 1, 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a obligat pârâții să vândă reclamantului, prin procedura negocierii directe prevăzute de dispozițiile Legii nr. 550/2002, spațiul în litigiu.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul Consiliul local al municipiului C-N, solicitând admiterea recursului, modificarea hotararii atacate in sensul respingerii actiunii introductive.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că solutia pronuntata de catre instanta de fond este nelegala, raportat la motivul de recurs prevazut de disp. art. 304 pct. 9 pr. civ.
Astfel, primul motiv de recurs are in vedere argumentul invocat de prima instanta in sensul ca nu poate constitui temei al refuzului de vanzare, imprejurarea ca, spatiului in litigiu ii sunt aplicabile dispozitiile OUG nr. 68/2008, si nu ale Legii nr. 550/2002.
Așa fiind, in mod corect, retine instanta ca, la prima vedere spatiul situat in C-N,- intra sub incidenta OUG nr. 68/2008, in conditiile in care, fata de activitatile pe care reclamantul le desfasoara in spatiul ce formeaza obiectul litigiului si calitatea acestuia, procedura aplicabila este cea reglementata de disp. OUG nr. 68/2008.
În acest sens, s-au invocat disp. art. 1 alin. 2 din OUG nr. 68/2008, care definesc notiunea de "spatiu medical". Astfel, potrivit textului legal, prin spațiu medical se înțelege spațiul în care se desfășoară efectiv activitate medicală și activitate medicală conexă precum și cota indiviză corespunzătoare dreptului de proprietate asupra spațiului comun.
In ceea ce priveste calitatea reclamantului, s-a arătat că acesta se incadreaza in categoria persoanelor limitativ prevazuta de disp. art. 3 din OUG nr. 68/2008.
Prin urmare, Legea nr. 550/2002 constituie legea generala in materie, in ceea ce priveste spatiile comerciale aflate in administrarea autoritatilor publice locale, iar OUG nr. 68/2008 constituie legea speciala, dispozitiile acestui din urma act normativ fiind de stricta interpretare si aplicare.
Conform principiului "specialia generalibus derogant", în situația în care un anumit segment al relațiilor sociale este reglementat în același timp de două norme, dintre care una este specială, iar cealaltă are un caracter general, va avea prioritate de aplicare norma specială.
Imprejurarea retinuta de catre instanta de fond in sensul ca HCL nr. 602/2004 nu a fost nici revocat, nici anulat si ca OUG nr. 68/2008 nu poate retroactiva, nu este de natura a justifica solutia de admitere a cererii adoptata de catre prima instanta. Prevederile OUG. nr. 110/2005 si ulterior ale OUG nr. 68/2008 sunt de aplicare imediata, iar autoritatii publice locale nu i se poate retine vreo culpa in ceea ce priveste situatia spatiilor cu destinatia de cabinete medicale si adoptarea succesiva de catre legiuitor a unor acte normative care reglementeza vanzarea cabinetelor medicale.
C de-al doilea motiv de recurs are in vedere situatia juridica a spatiului in litigiu din punct de vedere al evidentierii in Astfel, s-a arătat că in conformitate cu inscrierile din col. nr. 3493 C, spatiul detinut cu contract de inchiriere de catre reclamant este" locuinta portarului", deci cota parte indiviza a coproprietarilor, Statul R detinand cota de 2,72%. Prin urmare, avand in vedere si inscrierile din nr. 6634 C, spatiul in litigiu nu este evidentiat ca si apartament distinct. Nu intamplator, reclamantul, in calitate de chirias a formulat actiunea inregistrata sub nr. de dosar - la Judecatoria Cluj -N, avand ca obiect tocmai reglementarea situatiei de carte funciara a spatiului pe care il utilizeaza.
Împotriva aceleași hotărâri a declarat recurs și pârâta Comisia de aplicare a Legii nr. 550/2002, solicitând admiterea recursului, modificarea hotararii atacate in sensul respingerii actiunii introductive, în motivarea acestuia pârâtul învederând aceleași motive ca și pârâtul Consiliul Local C
Prin întâmpinarea depusă reclamantul, a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de Consiliul local al municipiului C-N și Comisia de aplicare a Legii nr.550/2002, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.932 din 08.04.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în dos.nr-.
În susținerea poziției procesuale, reclamantul a arătat că în fapt, prin cererea introductivă de instanță a solicitat obligarea pârâților să-i vândă în conformitate cu dispozițiile art.16 din Legea nr.550/2002 spațiul de prestării servicii - cabinet stomatologic, situat din punct de vedere administrativ în C-N,-, motivat de faptul că, deși în conformitate cu prevederile Legii nr.550/2002, în termen legal, a înregistrat cererea de cumpărare a imobilului din litigiu, cerere aprobată, potrivit adresei nr. 74439 din 17.12.2002 și HCL 604/2004,poziția 408,nici până în prezent pârâții nu au dat curs solicitării privind încheierea contactului de vânzare-cumpărare în temeiul dispozițiilor legale în materie.
Prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, Consiliul local al municipiului C-N, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulate motivat de faptul că în speța dedusă judecății ar fi incidente dispozițiile OG nr.68/2008, și nu ale Legii nr.550/2002, deși a recunoscut că reclamantul figurează pe lista spațiilor aprobate să fie vândute în temeiul Legii nr.550/2002.
Potrivit dispozițiilor art.16 din Legea nr.550/2002 vânzarea spațiilor comerciale, de prestări servicii și de producție către comercianți, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoane care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul( subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise) precum și persoanele fizice sau juridice care au obligații neachitate față de stat la data vânzării spațiului.
Câtă vreme reclamantul deținea spațiul din litigiu în temeiul unui contract de închiriere valabil încheiat la data apariției Legii nr.550/2002, contract care s-a prorogat legal până în prezent, este cu plata chiriei la zi, așa cum rezultă din chitanțele anexate în fața instanței de fond, că a respectat întru totul clauzele contractului de închiriere, că nu are obligații restante față de stat și nu a înregistrat restanțe la plata chiriei 6 luni consecutive, că HCL-ul nr.602 din 15 iulie2004prin care s-a aprobat vânzarea cabinetului nu a fost revocat și nici supus cenzurii judecătorești, consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art.16 din lege, iar invocarea ca temei de drept al vânzării OG nr.68/2008 nu are suport juridic.
S-a mai arătat că, și anterior apariției Legii 550/2002, a solicitat cumpărarea spațiului din litigiu în conformitate cu dispozițiile505/1999,cerere aprobată prin HCL 743/1999, astfel că raportat la dispozițiile art.23 din Legea nr.550/2002 procedurile de vânzare începute în baza legii vechi și aflate în curs de derulare la data intrării în vigoare a noului act normativ, trebuiau continuate, cu recunoașterea valabilității actelor și etapelor consumate. Faptul că cererea sa a fost aprobată prin HCL 604 din 2004, intrată în circuitul civil, nerevocată până în prezent confirmă încă odată că a îndeplinit și îndeplinește toate condițiile și dreptul de a beneficia de cumpărarea prin negociere a spațiului de prestări servicii în care se derulează activitatea reclamantului.
Și ulterior apariției OG nr.110/2005, aprobată prin Legea nr.236/2005, a înregistrat o nouă cerere de cumpărare a spațiului din litigiu, înregistrată sub nr.63258 din 16 august 2006, și întrucât prin HCL nr.593 din 30 august 2005 acesta nu a fost exclus de pe lista aprobată prin HCL nr.604/2004 întrucât actul normativ făcea referire exclusiv la cabinetele medicilor de familie, consideră cererea sa îndreptățită și solicită instanței admiterea ei.
Mai mult, prin OG nr.68/2008 se reiterează tot vânzarea cabinetelor medicilor de familie și nu a cabinetelor private, dovadă că prin HCL nr. 334 din 26 august 2008 au fost incluse pe lista spațiilor ce urmează a fi vândute în temeiul acestui act normativ doar cabinetele medicilor de familie, astfel încât acest act normativ nu îi este aplicabil potrivit susținerilor pârâților recurenți.
De altfel, prin răspunsul la plângerea prealabilă prin care a solicitat punerea în executare a hotărârii autorității deliberative prin care s-a aprobat vânzarea spațiului în temeiul Legii nr.550/2002 nu s-a infirmat actul normativ în temeiul căruia este îndreptățit la cumpărare ci existența unui proces de sistare a stării de indiviziune și prestație tabulară inițiat de reclamant, în prezent suspendat în baza art.244 proc.civ.până la soluționarea prezentului proces.
Analizând dreptul dedus judecății în raport cu dispozițiile art.16 din Legea nr.550/2002 în mod corect, instanța de fond a făcut o justă și corectă interpretare a dispozițiilor actului normativ sus menționat și a statuat că reclamantul îndeplinește toate condițiile și are dreptul de a beneficia de cumpărarea prin negociere directă a spațiului din litigiu, motiv pentru care, solicită respingerea ca nefondate a recursurilor formulate în cauză și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Prin cererea de interventie accesorie în interesul recurentilor -, -, și -, la recursul formulat de către CONSILIUL MUNICIPIULUI C-N și COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII nr.550/2002, s-a solicitat ncuviințarea în principiu a acestei cereri de intervenție, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de intervenție accesorie exercitată de către intervenienți și admiterea recursului declarat de către pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII nr.550/2002, potrivit motivelor dezvoltate și depuse la dosar.
În motivarea cererii intervenienții au arătat că au calitatea de coproprietari asupra spațiului din litigiu înscris în col. nr. 3493 C sub denumirea "locuința portarului", cu mențiunea că acest spațiu are regimul juridic de coproprietate forțată, cu precizarea că în coala funciară sus menționată nu s-au operat modificările recente ale intervenienților în calitate de moștenitori legali după (de sub 25), respectiv după defunctul (de sub 29), aceștia din urmă fiind antecesorii lor.
S-a menționat că intervenienta este sotia defunctului fiind întabulată în nume propriu sub 30 în aceeași coală funciară.
Având în vedere finalitatea urmărită de către reclamantul, precum și faptul că spațiul în litigiu are regimul juridic evocat anterior, aparținând în coproprietate atât intervenienților cât și celorlalți proprietari pe celelalte apartamente situate în imobilul de pe-, consideră că au interes legitim și actual pentru formularea prezentului demers judiciar, justificat în plus și de împrejurarea că în această calitate au fost împrocesuați în proces civil înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj -N sub dos. nr. -, în prezent suspendat în baza art. 155 ind.l proc.civ.
Pe fondul cauzei, intervenienții consideră că sentința civilă nr. 932/08.04.2009, supusă controlului judiciar, este vădit nelegală și netemeinică, iar așa cum rezultă din analiza motivelor de recurs formulate de cei doi pârâți și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 proc. civ. solicită a se aprecia că cele două recursuri precum și cererea de intervenție sunt fondate, cu consecința admiterii acestora, modificării hotărârii recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a actiunii exercitată de către reclamant.
Deosebit de aspectele reliefate mai sus relative la regimul juridic al spațiului litigios dedus din înscrierea în col nr. 3493 C, nr. top. 795, precum având în vedere și încercarea reclamantului de a soluționa problema spațiului și pe cale civilă în plus instanța de contencios de prim grad nu a apreciat corect legea de drept material aplicabilă în raport de destinația actuală a acestui spațiu din litigiu.
Este indiscutabil că în prezent spațiul din litigiu are destinația de cabinet stomatologic, reclamantul având calitatea de exercitare a profesiei de medic stomatolog, așa încât din acest punct de vedere au existat reglementări privind vânzarea de spații medicale.
Delegesunt edictate prevederile cuprinse în nr.OUG 68/2008 privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului cu destinația de cabinete medicale, cu precizarea că - față de activitățile pe care reclamantul le desfășoară în spațiu și calitatea acestuia, așa cum au fost indicate anterior procedura aplicabilă este cea circumscrisă de prevederile acestui act normativ.
Instanța de fond a greșit profund când a apreciat că Legea nr. 550/2002 este incidentă în cauză, căci această lege reprezintă doar legea cu caracter general în materie de vânzare a spațiilor, nr.OUG 68/2008 constituind un act normativ cu caracter special având în vedere că se referăexpressis verbisla vânzarea spațiilor cu destinația de cabinete medicale, motiv pentru care trebuia să se dea prevalență celei din urmă.
Neaplicarea dispozițiilor Legii nr. 550/2002 în privința spațiului deținut cu contract de închiriere este rezultatul unei interpretări obiective, având în vedere și alte argumente, după cum urmează:
Chiar dacă reclamantul deține spațiul din litigiu pe bază de contract de închiriere, iar ulterior a solicitat vânzarea-cumpărarea spațiului prin negociere directă în conformitate cu prevederile Legii nr. 550/2002, s-a apreciat că din analiza acestei legi coroborate cu mențiunile din col. nr. 3493 C, nr. top. 795, în speță nu pot fi reținute ca incidente cerințele cumulative ale legii indicate.
Legea nr. 550/2002 prin art. 1 alin. 1 stabilește categoriile de terenuri care urmează să facă spațiile comerciale și cele de prestări servicii, bunuri care se află În proprietate privată a statului obiectul vânzării-cumpărării în condițiile stabilite de această lege, respectiv și în administrarea consiliilor județene, a consiliilor locale, precum și în patrimoniul regiilor autonome de interes local.
Spațiul în litigiu, făcând parte din domeniul privat al intervenienților și celorlalți terți nu poate să facă obiectul contractului de vânzare-cumpărare pe baza Legii nr. 550/2002 care se referă numai la bunurile din domeniul privat al statului.
În aceste condiții se poate reține că pârâții recurenți în mod corect nu a dat curs cererii reclamantului intimat pentru vânzarea-cumpărarea spațiului în litigiu cu destinația cabinet medical, așa încât în baza art. 304 pct.9 proc.civ se impune modificarea sentinței atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca urmare a admiterii recursului pârâților și cererii de intervenție accesorie formulată de către intervenienți.
În același sens, au formulat cereri de intervenție în interesul recurenților d-nii, și.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor prevăzute de art. 304, 312 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele:
În 19.04.1991, intimatul reclamant a încheiat cu Consiliul Local C-N contractul de închiriere nr. 399 având ca obiect spațiul cu altă destinație decât cea de locuință - prestări de servicii cu caracter stomatologic, compus din 5 încăperi, în totală de 38,63. situat din punct de vedere administrativ în C-N,-.
Prevalându-se de dispozițiile 550/2002, a înregistrat cerere de cumpărare a imobilului, aprobată, potrivit adresei nr. 74439/17.12.2002 și a solicitat, în temeiul art. 16 din actul normativ menționat, încheierea contractului de vânzare -cumpărare.
Soluția instanței de fond, întemeiată pe prevederile 550/2002, este criticabilă sub următoarele aspecte:
Cadrul legal al vânzării spațiilor comerciale și a celor de prestări servicii, proprietate privată a statului este consacrat în 550/2004 care, în art. 1-2 stabilește categoriile de imobile ce pot face obiectul vânzărilor, prin negociere directă astfel:
ART. 1
, (1) Prezenta lege stabileste cadrul juridic pentru vanzarea spatiilor comerciale si a celor de prestari de servicii, proprietate privata a statului, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a consiliilor locale, precum si a celor aflate in patrimoniul regiilor autonome de interes local, denumite in continuare spatii comerciale sau de prestari de servicii.
(2) Vanzarea spatiilor comerciale sau de prestari de servicii se realizeaza prin negociere directa sau, dupa caz, prin licitatie publica cu strigare, in conditiile prezentei legi.
ART. 2
(1) Dispozitiile prezentei legi sunt aplicabile si spatiilor comerciale sau de prestari de servicii situate in imobilele reglementate de <LLNK 12001 10 10 201 0 17>Legea nr. 10/2001privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificarile si completarile ulterioare, in urmatoarele cazuri:
a) cand fostul proprietar a primit despagubiri potrivit acordurilor internationale incheiate de Romania, in conditiile prevazute la <LLNK 12001 10 10 202 5 28>art. 5 din Legea nr. 10/2001;
b) cand persoana indreptatita a pierdut dreptul de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent, in conditiile prevazute la <LLNK 12001 10 10 202 21 39>art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001;
c) cand persoana indreptatita a optat pentru masuri reparatorii prin echivalent, in conditiile legii;
d) cand imobilele nu se restituie persoanelor indreptatite si raman in administrarea detinatorilor actuali, potrivit <LLNK 12001 10 10 202 43 39>art. 43 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
(2) Dispozitiile prezentei legi sunt aplicabile si spatiilor comerciale sau de prestari de servicii situate in imobilele monumente istorice, proprietate privata, sau in imobilele proprietate privata aflate in zona de protectie a unui monument istoric. Vanzarea acestor spatii se poate face numai cu avizul conform al Ministerului Culturii si cultelor.
Având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, temeiul de drept invocat de către reclamant, respectiv 550/2002, nu poate fi cenzurat de către instanță cu atât mai mult cu cât, în fața instanței de fond dar și în prezentul stadiu procesual, acesta a bebeficiat de asistență juridică convențională, fiind reprezentat de către avocat.
Este real faptul că instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii, având posibilitatea ca, după ce pune în discuția părților, să schimbe calificarea juridică dată de către reclamant cererii sale. Chiar și în această situație, instanța trebuie să țină cont de principiul disponibilității astfel încât, dacă partea insistă în temeiul juridic indicat, înstanța să se pronunțe în raport de acesta.
În speță, Curtea a pus în discuția părților temeiul de drept al pretențiilor deduse judecății, intimatul reclamant insistând în invocarea art. 16 din 550/2002.
În raport de cele de mai sus,orice discuție legată de aplicabilitatea, în cauză a OUG 68/2008 ori a oricărui alt act normativ excede investirii instanței, obectul acțiunii urmând a fi analizat din perspectiva temeiului de drept invocat și susținut ca atare de către reclamant.
Imobilul în litigiu este identificat, sub raport de carte funciară, ca fiind înscris în CF col. 3493 C, nr. topo 795.
În foaia B, de proprietate, sunt evidențiate următoarele mențiuni:
Statul R în folosința Sfatului Popular al orașului C,
,10 Statul Român în folosința și administrarea de stat din C,
,17 Statul Român în administrarea operativă a GIGCL;
;
;
;
;
;
,28 și soțul;
,30 și soția,
,32 și soțul, Zonda și soția Zonda, și soția.
Înscrierile în cartea funciară evidențiază faptul că imobilul în litigiu se află în proprietatea indiviză a pesoanelor înscrise la pozițiile și următoarele, Statul R având determinată o cotă - parte abstractă, matematică din dreptul de proprietate.
În aceste condiții, o eventuală vânzare a imobilului - cabinet stomatologic în raport de dispozițiile 550/2002 apare ca imposibil de realizat, nefiind îndeplinite condițiile pevăzute de art. 1 alin 1 respectiv nefiind vorba despre un imobil proprietate privată exclusivă a statului.
Este real faptul că dreptul de proprietate poate fi înstrăinat și in condițiile indiviziunii dar, în acest caz, contractul de vanzare-cumpărare este încheiat sub condiție rezolutorie, aceea a anulării lui, în funcție de rezultatul partajului.
Concluzionând, bunul în litigiu se află în coproprietata intervenienților și a celorlalți proprietari de apartamente și nu în proprietatea exclusivă a statului, astfel că pârâții recurenți nu pot fi obligați să vândă spațiul deoarece acesta nu cade sub incidența prevederilor legii sus citate.
Domeniul privat al statului nu se identifică cu domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, iar distincția dintre aceste domenii rezultă din dispozițiile legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care la art. 4 prevăd că domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor, iar asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ teritoriale au drept de proprietate privată exclusiv.
Față de aceste împrejurări, în baza art. 51, 304 pct 9, 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite cererile de intervenție în interesul recurenților formulate de, va admite recursurile declarate de recurenții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și COMISIA DE APLICARE A LEGII Nr. 550/2002 C-N împotriva sentinței civile nr.932 din 8.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul, ca neîntemeiată.
În baza art. 274, 277 Cod proced. civilă, va obliga pe intimatul la plata, în favoarea intervenienților în interesul recurenților, -, - și - a câte 2.000 lei către fiecare intervenient, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererile de intervenție în interesul recurenților formulate de,.
Admite recursurile declarate de recurenții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și COMISIA DE APLICARE A LEGII Nr. 550/2002 C-N împotriva sentinței civile nr.932 din 8.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul, ca neîntemeiată.
Obligă pe intimatul la plata, în favoarea intervenienților în interesul recurenților, -, - și - la câte 2.000 lei către fiecare intervenient, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.MH/MB
03.12.09/6 ex.
jud.fond:
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Gabriel Năsui
