Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 332/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 332
Ședința publică din data de 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta - - B, cu sediul în B, sector 2, Bd.- de nr.3-5 împotriva sentinței nr.428 din data de 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL P prin primar, cu sediul în P,-, județ P și - P, cu sediul în P,-,.:..7, județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat din Baroul București, intimatul pârât Municipiul P prin Primar, reprezentat de consilier juridic și intimata pârâta - P reprezentată de avocat din Baroul Prahova.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că recursul este motivat și timbrat cu 2 lei taxa de timbru conform chitantei nr 90524/2008 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Intimații pârâti,prin apăratori, depun la dosar întâmpinari, pe care le comunică și reprezentantului recurentei reclamante.
Curtea, din oficiu invocă excepția tardivității declarării recursului, întrucât comunicarea s-a făcut pe data de 7 ianuarie 2008, ultima zi de depunere a recursului fiind 23.01.2008, iar recursul a fost înregistrat pe data de 24.01.2008, de la dosar lipsind plicul.
Avocat pentru recurenta reclamantă - - B depune la dosar recipisa de la Oficiul Poștal B din care rezultă că recursul a fost expediat pe data de 21 ianuarie 2008.
Avocat pentru intimata - P, lasă la aprecierea instantei cu privire la excepția invocată.
Consilier juridic pentru intimatul - prin Primar, lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată.
Curtea, față de recipisa depusa la dosar la acest termen de judecată de către apăratorul recurentei, respinge excepția de tardivitate a formularii recursului.
Părtile prezente arată că nu mai au cereri de formulat în cauza iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamanta - - B arată că instanța de fond a refuzat administrarea probelor solciitate de reclamantă cu scopul de a dovedi temeinicia pretentiilor sale, instanta a incălcat principiul disponibilității și a dat cererilor interpretării care nu erau înșușite de reclamantă, a refuzat practic judecarea cererilor iar motivarea sentintei este contrară art. 6 alin.1 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului. Pârâta Primaria P recunoscut că dorește să-i vânda doar pârâtei prin negociere directă. Instanța de fond înmod nelegal considerat că doar comisia care va organi negocierea directăva face verificări. S-a solicitat la instanta de fond probe cu inscrisuri ce se refereau la adrese oficiale la Financiară care să dovedească datoriile pe care la are la stat cât și o expertiză cu acelasi obiect, să facă dovada plătii chiriei și a datoriilor scadente la stat.
Solicită admiterea recursului, casarea sentintei și trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Prahova în vederea administrării de probe.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul pentru Primaria mun. solicită respingerea recursului ca nefondat și mentinerea ca legală și temeinică solutia instantei de fond, care a apreciat că reclamanta nu are calitatea prev. deart. 16 din Legea 550/2002 și pe cale de consecință nu există obligatia de i se comunica pretul minim de vânzare. Precizeaza că recurenta reclamanta nu beneficiaza de dispozitiile Legii nr 550/2002 având în vedere că la data intrîrii in vigoare a acestui act normativ, aceasta nu deținea spațiul în baza unui contract valabil încheiat cu Consiliul local al mun.
Avocat pentru intimata - P arată că privind caracterul întemeiat al capătului 1 de cerere al acțiunii este evident greseală de tehnoredactare și nu vizeaza un caracter contradictoriu al sentintei așa cum sunt nefondat se susține. Cererea de chemare in judecată fost solutionată într-un termen rezonabil de 6 luni.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și mentinerea solutiei instantei de fond conform concluziilor din întâmpinare. Depune alăturat copia sentintei 1822/2007 a Tribunalului Prahova.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea de contencios administrativ înregistrată la nr- la ribunalul Prahova, reclamanta - - a solicitat în contradictor cu pârâții Municipiul P prin primar și - P ca prin sentința ce se va pronunța primul pârât să-i comunice prețul minim de vânzare în baza raportului de evaluare efectuat potrivit legii pentru spațiul comercial situat în P, str. - 4-8, compus din teren în suprafață de 537 mp. din care 100 mp. construcții, imobil aflat în proprietatea Municipiului P și în administrarea Consiliului Local P, indicând drept temei legal al cererii sale art.8 din Legea nr.550/2002.
A mai solicitat reclamanta să se constate că cea de-a doua pârâtă - nu este îndreptățită la cumpărarea prin negociere directă a imobilului, ci doar să participe la licitație publică, urmând ca Municipiul P, prin primar, să încheie contract de vânzare cumpărare prin negociere directă pentru imobilul situat la adresa menționată anterior, conform art.10 alin.2 și art.27 din Legea 550/2002, iar în subsidiar acesta să organizeze licitație publică pentru vânzarea acestui spațiu în baza art.20 și urm. din Legea 550/2002.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara spațiului vecin - Complexul Comercial potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0020/1995 eliberat de Consiliul Județean P, intabulat conform încheierii nr.9271/2004, compus din construcție și teren aferent în suprafață 5272 mp. fiind deținătoarea terenului prin care se face accesul către spațiu a cărui cumpărare o solicită acesta fiind un spațiu înfundat, iar în prezent Biroul de Carte Funciară refuză intabularea dreptului de proprietate asupra spațiului întrucât nu există cale de acces către imobilul a cărui cumpărare o solicită reclamanta, rezolvarea problemei litigioase constând în admiterea acestei acțiuni de către instanță.
S-a mai susținut de către reclamantă că imobilul figurează pe lista celor care urmează a fi vândute în temeiul Legii 550/2002, iar reclamanta este îndreptățită la încheierea unui contract de vânzare cumpărare, fiind proprietara unui spațiu vecin, exprimându-și disponibilitatea de a oferi un preț de 200 Euro pe mp. în cazul respingerii cererii solicitându-se ca primul pârât să fie obligat să organizeze licitație publică pentru vânzarea spațiului deținut în prezent fără contract de închiriere de pârâta -, care a depus cerere de cumpărare, deși terenul nu poate fi vândut.
A mai precizat reclamanta că plângerea prealabilă formulată anterior introducerii acțiunii a rămas fără răspuns din partea autorităților competente.
În temeiul art.115 și 119.pr.civ. pârâta - a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, ulterior aceasta precizând că a înțeles să formuleze numai apărări pe cale de întâmpinare prin înscrisuri de la filele 8-10 dosar fond.
Societatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reclamanta nefiind îndreptățită să cumpere imobilul deținut de ea cu contract de închiriere, conform Legii 550/2002, iar ulterior prin completarea la întâmpinare s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a prematurității cererii motivate în esență de împrejurarea că art.8 din Legea 550/2002 nu prevede obligația de comunicare a prețului minim de vânzare, că instanța nu poate obliga autoritatea administrativă să încheie actul, ci cel mult să inițieze procedura de vânzare că reclamanta nu îndeplinește cerințele legale pentru achiziționarea imobilului, neavând interes în promovarea acțiunii și nici calitate procesuală activă, arătându-se că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă, anterior sesizării instanței, excepții puse în discuția părților și respinse motivat de către instanță, prin încheierea din 09 octombrie 2007 -fila 53 dosar fond.
Pârâtul Municipiul Paf ormulat la rândul său întâmpinare în temeiul art.115 pr.civilă, prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a procesului de stabilire servitute cerere respinsă de instanță la termenul de judecată 13.11.2007, a invocat excepția lipsei procedurii prealabile față de capătul de cerere privind obligarea la încheierea contractului de vânzare cumpărare, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în esență că art.8 din Legea 554/2004 nu prevede obligația comunicării prețului de vânzare, că reclamanta nu deținea spațiul în baza unui contract încheiat cu Consiliul Local P și că vânzarea prin licitație publică se face numai pentru spațiile care nu se vând prin negociere directă.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri prin sentința nr. 428 din 23 noiembrie 2007 Tribunalul Prahovaa respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată și a obligat-o pe aceasta să plătească pârâtei - suma de 1428 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul Prahovaa reținut că reclamanta este proprietara spațiului comercial - Complex Comercial - și deținătoarea terenului prin care se face accesul către imobilul situat în P--8 județ P, compus din teren în suprafață de 537 mp. și 100 mp construcții edificate pe acesta, imobil închiriat pârâtei - în baza contractului nr.1876/21.01.2002.
S-a mai constatat că pârâta - a solicitat Consiliului Local P - cumpărarea imobilului situat la adresa menționată anterior prin înscrisul înregistrat la Primăria sub nr.-/2002, la care a revenit prin adresa nr.9 din 18.05.2005, însă Consiliul Local P i-a comunicat că la acel moment nu se putea vinde spațiul, deoarece nu era întocmită documentația intabulării imobilului la Biroul de Carte Funciară.
Tribunalul Prahovaa constatat că Municipiul Pap romovat o acțiune pentru constituirea unei servituți de trecere la imobilul în litigiu, în contradictor cu reclamanta - -, constatându-se că aceasta are calitate procesuală activă în cauză, având interes în cumpărarea imobilului ce formează obiectul procesului.
Prima instanță a constatat că potrivit art.8 alin.2 din Legea 550/2002 prețul minim de vânzare al imobilului este avut în vedere ca bază de negociere, în cazul vânzării prin negociere directă fiind cuprins în oferta de vânzare prin licitație publică cu strigare, însă potrivit art.16 din același act normativ, pot beneficia de această modalitate de vânzare numai comercianții sau prestatorii de servicii care folosesc spațiile în baza unui contract de închiriere, concesiune, locațiune, încheiat în condițiile legii, astfel că reclamanta neavând un asemenea contract încheiat, nu este îndreptățită să cumpere spațiul prin procedura negocierii directe, fiind neîntemeiat capătul trei de cerere din acțiune formulat în acest sens.
S-a concluzionat că în aceste condiții pârâtul nu poate fi obligat să comunice prețul minim de vânzare, deoarece potrivit art.16 și 8 din Legea 550/2002, reclamanta nu poate participa la vânzarea spațiului prin metoda negocierii, iar în eventualitatea desfășurării unei licitații publice prețul minim de vânzare urmează a fi cuprins în oferta de vânzare potrivit art.8 alin.2 din același act normativ.
Tribunalul Prahovaa apreciat că nu poate fi obligat pârâtul la organizarea unei licitații publice, deoarece, pe de o parte, art.20 din Legea 550/2002 nu prevede obligația autorităților locale de a vinde spațiile comerciale și prestări servicii, iar pe de altă parte nu se poate limita, în absența unei dispoziții legale exprese, atribuțiile dreptului de proprietate al pârâtului, deoarece s-ar încălca art.44 din Constituția României și art.1 din Protocolul la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, respingându-se ca neîntemeiat și capătul de cerere privind obligarea autorității administrative de organizarea unei licitații publice.
S-a considerat neîntemeiată și cererea reclamantei privind constatarea împrejurării că pârâta - nu este îndreptățită la cumpărarea spațiului prin negociere directă, deoarece potrivit art.18 din legea 550/2002 aceasta este o atribuție a Comisiei alcătuite potrivit art.16 alin.1 din lege, eventual hotărârea comisiei putând fi atacată la instanța de judecată, astfel că acțiunea reclamantei s-a respins în întregime, cu cheltuieli de judecată, cum s-a arătat anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - - B, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că există contradicții între considerente și dispozitiv, deoarece prima instanță, deși a constat că primul capăt de cerere este întemeiat în dispozitiv s-a respins în întregime acțiunea.
S-a mai arătat că procesul a avut un caracter neechitabil, deoarece reclamantei i s-a refuzat administrarea probelor solicitate în dovedirea cererilor sale, că nu s-au soluționat toate capetele de cerere, că s-a încălcat principiul disponibilității și s-au dat cererilor interpretări care nu erau însușite de reclamantă, refuzându-se practic judecarea acestora, hotărârea fiind contrară art.6 alin.-1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În dezvoltarea acestor susțineri reclamanta a arătat că prin procedura prealabilă a cerut pârâtei primăria P să facă dovezi cu privire la calitatea pârâtei -, de persoană îndreptățită la procedura de vânzare a spațiului prin negociere directă, însă nu a primit nici un răspuns, iar prin capetele 3 și 4 de cerere a solicitat să se constate că această pârâtă nu îndeplinește condițiile prev. de art.16 din lege și art.6 din Normele Metodologice, de a cumpăra spațiul prin negociere directă, deoarece înregistrează restanțe la plata chiriei și a subînchiriat spațiul, solicitându-se a se constata de către instanță și că imobilul în litigiu poate fi dobândit numai prin licitație publică, nu și prin negociere directă.
Recurenta a învederat că părțile din proces sunt înțelese că singura modalitate de înstrăinare a imobilului să fie negocierea directă la un preț minim, iar cererea reclamantei încurcă pe toată lumea, judecata nefăcându-se în raport de petitul acțiunii reclamantei, fără administrarea probatoriilor necesare unei soluționări corecte a cauzei, interesul reclamantei fiind acela de a participa în mod corect la licitație, alături de pârâtă și eventual alți ofertanți, societatea pârâtă nefiind îndreptățită să beneficieze de un regim preferențial la dobândirea acestui bun.
Ultima critică privește motivarea sentinței pe considerente străine de natura cauzei, care nu au fost avute în vedere de reclamantă, Tribunalul Prahova constatând că acțiunea reclamantei încalcă prev.art.44 din Constituție și art. 1 din Protocolul la Convenție, deși reclamanta a dorit să se constate numai că în condițiile în care pârâta - nu poate dobândi imobilul prin negociere directă, modul de dobândire al acestuia să fie stabilit de instanță în forma licitației publice, iar în raport de acest petit trebuiau administrate probe și judecată cauza, solicitându-se admiterea recursului, în sensul admiterii acțiunii.
Intimata pârâtă - prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Prima critică formulată de recurentă care vizează pretinsa contradicție între considerentele și dispozitivul sentinței, în privința primului capăt de cerere din acțiune este nefondată, fiind vorba în mod evident de o greșeală materială, la finalul paragrafului 4 de pe pagina 4 din sentință, soluția instanței de respingere ca neîntemeiată a acestei cereri fiind amplu și corespunzător motivată.
C de-al doilea motiv de recurs vizează refuzul administrării unor probe, nesoluționarea tuturor capetelor de cerere cu încălcarea principiului disponibilității, critici care sunt în mod evident contrazise de motivarea sentinței atacate, în care sunt prezentate corect și logic atât situațiile de fapt, cât și temeiul juridic pentru fiecare capăt de cerere în parte, hotărârea cuprinzând toate mențiunile prev de art.262 (1) pr.civilă.
Împrejurarea că instanța a respins reclamantei proba cu interogator și expertiză contabilă, considerate neconcludente și inutile față de obiectul cauzei deduse judecății, nu reprezintă o încălcare a drepturilor procesuale ale reclamantei, ci un atribut al rolului activ al judecătorului, reglementat de dipoz.art.129-130 pr.civilă, acesta fiind îndreptățit de a încuviința administrarea probelor care conduc la corecta dezlegare a pricinii, fără întârzierea proceselor.
Prima instanță s-a pronunțat asupra tuturor cererilor deduse judecății, așa cum au fost formulate de reclamantă, conform art.129 (6) pr.civilă, criticile recurentei fiind nefondate sub acest aspect.
În mod evident din probele administrate a rezultat că recurenta reclamantă nu este îndreptățită să participe la vânzarea prin negociere directă a imobilului situat în P,--8, compus din 537 mp. din care 100 mp. construcții, deținut cu contract de închiriere de către pârâta -, pentru aceste imobile aflate în administrare autorităților administrative locale existând un act normativ special, care reglementează procedura vânzării lor, Legea 550/2002, reclamanta neîndeplinind condițiile pentru a participa la vânzarea spațiului prin negociere directă, potrivit art.16 din acesta act normativ, motiv pentru care nu este necesară comunicarea prețului minim de vânzare potrivit art.8 alin.2 din aceeași lege, în cazul vânzării prin licitație, prețul ar fi inclus în oferta publică. De asemenea în mod corect s-a rețin ut că îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor de cumpărător al spațiului în litigiu, prin negociere directă de către - nu poate fi analizată decât de comisia constituită în baza art.6 alin.1 din Legea 550/2002, potrivit art.18 din acesta act normativ, instanța neputându-se substitui atribuțiilor acesteia, ci putând eventual a cenzura o hotărâre nelegală adoptată de comisie.
În mod judicios a reținut prima instanță că autoritățile administrative care administrează imobilul nu pot fi obligate la vânzarea lui prin licitație publică, fără o dispoziție legală expresă și cu încălcarea prevederilor legii speciale prezentate anterior, neputându-se aduce atingere exercitării atributelor dreptului de proprietate ale acestora, trimiterile la prev.art.44 din Constituția României și art.1 din Protocolul la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, la care instanța de fond a făcut trimitere în considerentele sentinței atacate, nereprezentând "împrejurări străine de natura cauzei", așa cum greșit au fost calificate de către recurentă.
Constatând că sentința atacată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304 pr.civilă, în baza disp.art.312 pr.civilă curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
În baza art.274 pr.civilă recurenta urmează a plăti intimatei pârâte - suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta - - B, cu sediul în B, sector 2, Bd. - de nr.3-5 împotriva sentinței nr.428 din data de 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL P prin primar, cu sediul în P,-, județ P și - P, cu sediul în P,-,.:..7, județ
Obligă recurenta reclamantă - - B să plătească intimatei pârâte - suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 5 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
Grefier,
Red./
2 ex./7 martie 2008
f- Tribunal
Operator de date cu caracter personal
Nr.Notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
