Vânzări spații comerciale (legea nr.550/2002). Decizia 916/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 916/R/2007
Ședința publică din 11 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTORI: Lucia Brehar, Eleonora Gheța Sergiu Leon Președintele secției
---
GREFIER: -
S-a luat spre examinare cerere de repunere în termenul de recurs pierdut și recursul declarat de către reclamanta C-N, împotriva Sentinței civile nr. 2378 din 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII Nr. 550/2002, având ca obiect vânzări spații comerciale.
La apelul nominal, la prima și a doua strigare se prezintă reprezentanta reclamantei recurente C-N, avocat - de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 7 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată, este legal timbrat, precum și că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că la data de 21 martie 2008 s-a depus la dosarul cauzei, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtei Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 550/2002 C-N, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
La întrebarea instanței, reprezentanta recurentei declară că a studiat întâmpinarea la termenul anterior.
Pentru a-și dovedi cererea de repunere în termen și a comunicării sentinței civile în ziua de 8 ianuarie 2008, când procedura s-a făcut prin afișare, solicită încuviințarea audierii ca martor a lui.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea în probațiune, având în vedere prevederile art. 100 alin. 4 din Codul d e procedură civilă, deoarece dovada de primire și procesul-verbal de predare aflat la fila 89 din dosarul de fond face dovada comunicării hotărârii până la înscrierea în fals, administrarea probei testimoniale nefiind admisibilă în consecință.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților dacă temeiul de drept al acțiunii îl constituie refuzul vânzătorului de a încheia contract de vânzare-cumpărare și dacă se aplică în aceste condiții art.10 alin. 2 din Legea nr.550/2002, respectiv dacă sentința recurată este susceptibilă sau nu de cale de atac, și solicită părții prezente să-și exprime poziția și cu privire la excepția tardivității din acest punct de vedere.
Apărătorul ales al reclamantei recurente arată că din punctul său de vedere nu se poate da o hotărâre irevocabilă în primă instanță, precizând că își întemeiază cererea pe art.13 din Legea nr.550/2002.
La întrebarea instanței dacă în speță sunt aplicabile sau nu și prevederile art.27 din Legea nr.550/2002 și care dintre cele două excepții primează în situația în care hotărârea primei instanțe este irevocabilă, respectiv tardivitatea sau inadmisibilitatea, reprezentanta recurentei apreciază că excepția inadmisibilității primează.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor puse în discuție.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2378/7 decembrie 2007 Tribunalului Clujs -a respins acțiunea formulată de reclamanta -, SRL C-N împotriva pârâților CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 550/2002.
În motivare s-a reținut că reclamanta a cumpărat prin negociere directă, în baza Legii nr. 550/2002 construcția în care își desfășoară activitatea comercială solicitând prin acțiune obligarea pârâtelor la încheierea contractului și cu privire la suprafața de teren de 59 mp aferentă construcției, cerere apreciată ca fiind tardivă raportat la prevederile art. 8 alin 3 din lege potrivit cărora raportul de evaluare poate fi contestat în 5 zile de la depunere, iar refuzul vânzătorului de a încheia contractul de vânzare-cumpărare poate fi atacat la rândul său.
S-a reținut deci că acțiunea este tardivă deoarece reclamanta nu a respectat termenul prescris de lege întrucât dacă a considerat că altul ar fi obiectul contractului de vânzare-cumpărare trebuia să refuze încheierea acestuia și să atace în 5 zile de la data 21 octombrie 2005 procesul verbal de evacuare și refuzul încheierii contractului pentru imobilul pentru care menționează că avea dreptul să-l obțină în baza legii.
S-a mai reținut că, în contextul prevederilor art. 10 alin 2 din Legea nr. 550/2002 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii judiciare îl poate constitui doar obligarea la încheierea contractului, întrucât în contenciosul administrativ hotărârea instanței poate ține loc când privește un contract administrativ și nu un contract civil.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs, formulând în prealabil o cerere de repunere în termenul de exercitare a acestuia.
În justificarea cererii de repunere în termen a invocat dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă, respectiv faptul că sentința nu i-a fost niciodată comunicată la sediul social, agentul procedural realizând comunicarea prin afișare la data de 8 ianuarie 2008.
Se invocă art. 921Cod procedură civilă conform cărora comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice cu excepția cazurilor în care se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.
Despre conținutul sentinței se afirmă că s-a aflat doar la data de 13 februarie 2008, iar mențiunea din hotărâre că aceasta este "definitivă și irevocabilă" reprezintă o noutate absolută în materie de sentință pronunțate în primă instanță, termenul de 15 zile pentru exercitarea recursului urmând a se calcula de la data de 13 februarie 2008.
În motivarea recursului se invocă dispozițiile art. 304 pct 8 și 9 Cod procedură civilă, precum și art. 3041Cod procedură civilă.
Recurenta susține că temeiul de drept al acțiunii îl constituie dispozițiile art. 13 alin 1 din Legea nr. 550/2002 și nu vreun text din cuprinsul legii contenciosului administrativ, că acțiunea nu are un astfel de caracter, fiind înregistrată dintr-o eroare la secția de contencios administrativ a tribunalului.
Cu privire la tardivitatea reținută de prima instanță, se arată că în mod nelegal acțiunea a fost respinsă, raportarea la termenul din 21 octombrie 2005 neavând nici o legătură cu data de la care începe să curgă termenul de contestare a raportului de evaluare.
Prin întâmpinarea înregistrată la 20 martie 2008 intimatul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N a solicitat respingerea recursului.
De asemenea, și intimata COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR. 550/2002 a formulat întâmpinare înregistrată la 21 martie 2008 solicitând respingerea recursului.
Analizând cu precădere cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului, Curtea va reține că potrivit art. 102 alin 1 Cod procedură civilă, termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Conform art. 103 alin 1 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, caz în care actul de procedură urmează a se îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, potrivit alin.2.
Reclamanta-recurentă susține că a fost în imposibilitate să exercite recursul în termenul legal deoarece nu a intrat în posesia hotărârii judecătorești de primă instanță care a fost comunicată prin afișare, contrar prevederilor art. 921Cod procedură civilă, care nu permite afișarea în cazul persoanelor juridice.
În primul rând, textul invocat conține două excepții în care comunicarea actelor de procedură poate fi realizată în cazul persoanelor juridice prin afișare respectiv în situația în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediu.
Examinând dovada de comunicare anexată la fila 89 din dosarul de fond se poate constata că agentul procedural a marcat situația prevăzută la pct 2 lit b din formular în sensul afișării actului pe considerentul că, nici o persoană de la pct 1 nu a fost găsită, ceea ce echivalează cu "constatarea lipsei oricărei persoane la sediu".
În al doilea rând, instituția repunerii în termenul de exercitare a căii de atac, presupune că actul a fost comunicat însă partea, dintr-o împrejurare mai presus de voința ei, a fost în imposibilitate de a acționa în termenul prevăzut de lege.
Or, recurenta susține că actul nu i-a fost niciodată comunicat așa încât, într-o atare situație solicitarea vizează comunicarea actului de procedură.
Cât privește susținerea potrivit căreia sentința nu s-a comunicat legal și întrucât poartă mențiunea că este definitivă și irevocabilă, ceea ce este imposibil pentru o hotărâre pronunțată în primă instanță, Curtea reține că, deși hotărârea într-adevăr poartă această mențiune, comunicarea acesteia s-a dispus la data de 21 decembrie 2007 în trei exemplare, potrivit mențiunii olografe din josul acesteia, fapt confirmat și de existența dovezilor de comunicare cu părțile din proces, anexate la filele 89-91, că în privința pârâților procedura realizându-se conform art. 92 alin 1 Cod procedură civilă prin înmânare personal persoanei însărcinate cu primirea corespondenței.
Cât privește caracterul irevocabil al hotărârii pronunțate în primă instanță, pe lângă alte reglementări legale, în acest sens sunt însăși dispoziții din legea în baza căreia reclamanta și-a întemeiat acțiunea, respectiv art. 10 alin 2 raportat la art. 8 alin 3, art. 6 alin.7 din Legea nr. 550/2002.
Cât privește caracterul acțiunilor întemeiate pe Legea nr. 550/2002, în cuprinsul acesteia referirile sunt exprese la instanța de contencios administrativ, iar în privința celorlalte litigii cu privire la desfășurarea procedurilor de vânzare în temeiul Legii nr. 550/2002, altele decât cele prevăzute la art. 8, 9 și 10 din lege în temeiul art. 27 din lege, acestea sunt date de asemenea în competența instanțelor de contencios administrativ, cu mențiunea că procedura plângerii prealabile nu este obligatorie.
Reținând aceste considerente urmează ca cererea de repunere în termenul legal pentru declararea recursului a fi respinsă, urmând ca, în baza art. 20 alin 1 din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 721 și 103 alin 1 teza I Cod procedură civilă recursul să fie respins ca tardiv, iar sentința atacată să fie menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea formulată de recurenta -, SRL C- privind repunerea în termenul legal pentru declararea recursului.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta -, SRL C-N împotriva Sentinței civile nr.2378 din 7 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - --- -
Red./
2 ex./9.05.2008
Jud.fond.-
-
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Eleonora Gheța Sergiu Leon
