Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 768/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 768/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 1472/203/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 422/A/2014
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător C. M. C.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelant I. T. DE MUNCĂ A. împotriva sentinței civle nr. 768/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. și intimat I.I. C. V. D., intimat C. V. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță d-na consilier juridic B. A. M. pentru apelant, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
La data de 2.10.2014 intimata a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare din care un exemplar se comunică cu reprezentanta apelantului.
Reprezentanta apelantului nu solicită termen pentru studierea întâmpinării.
Instanța față de împrejurarea că, intimata a fost citată la ambele adrese, indicate atât în acțiunea de la fond cât și la adresa indicată în procesul verbal de control constată că, prin comunicarea întâmpinării la acesta termen de judecată scopul a fost atins în sensul că intimata a avut cunoștință de termenul de judecată.
Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.
Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.
Reprezentanta apelantului depune la dosar delegație de reprezentare.
În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul respingerii în totalitate a plângerii formulate de intimată pentru criticile formulate în motivele de apel pe care le susține. În esență susține că, intimata a mai fost sancționată și doar după al doilea control inspectorii de muncă au aplicat sancțiuni, avertismentul și mai apoi amenda.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni sub numărul_ și declinată spre competentă soluționare Judecătoriei Alba Iulia, petenta CRSTESCU V. D. a solicitat în contradictoriu cu I. T. DE MUNCĂ A. anularea proceselor verbal de contravenție nr._/2.08.2013 și nr._/2.08.2013.
În motivarea cererii sale, petenta a arătat că motivul neprezentării la sediul ITM A. a fost unul obiectiv: nu a fost chemată la organul de control, prin urmare nu poate fi sancționată .
Așa cum reiese din anexa procesului verbal de control nr._/2.08.2013, la data efectuării controlului, unitatea era închisă, personalul fiind în concediul legal de odihnă, lucru pe care îl dovedește cu lista de prezență și statul de plată pentru luna iulie 2013, iar înștiințarea la care se referă intimata nu a intrat niciodată în posesia petentei .
În mod normal, o asemenea înștiințare se trimite în mod scris, prin poștă, cu confirmare de primire. A fi sancționată fără a avea cunoștință de vreo ,,invitație,, i se pare o încălcare gravă a drepturilor și un abuz.
Al doilea motiv este că ITM A. constată că în anexa procesului verbal nr._/2.08.2013 petenta are 9 angajați, fapt eronat deoarece numitele B. A. și F. R. nu mai sunt angajatele întreprinderii din octombrie 2012.
Cererea nu a fost motivată în drept .
Petenta a anexat cererii dovada de comunicare (f.4), adresa de comunicare a procesului verbal (f.5), procesul verbal de control . nr._/02.08.2013 (f.6), anexă de constatare (f.7-9), procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.08.2013 (f.10-11), foaie colectivă de prezență (f. 12), stat de plată (f. 13-14), decizia nr. 30/02.10.2012 (f.15) și nr. 31/03.11.2012 (f.16).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.17).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul I. T. de Muncă, a solicitat ca pe baza probelor ce se vor administra să se dispună respingerea plângerii contravenționale formulată de către petenta II C. V. D. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/02.08.2013, încheiat de inspectorii de muncă ai ITM A..
Pe fondul cauzei intimatul a arătat că pentru a efectua un control în domeniul relațiilor de muncă, în data de 16.07.2013, inspectorii de muncă din cadrul ITM A. au lăsat înștiințarea nr._, pentru ca reprezentantul legal al petentei să se prezinte la sediul ITM A. în data de 26.07.2013, la ora 09:00 cu documentele necesare efectuării unui control. Însă în data și la ora stabilită de organul de control, nimeni din cadrul societății nu s-a prezentat la sediul ITM A. și nici nu a luat în vreun fel legătura cu organul de control. Având în vedere această stare de fapt, inspectorul de muncă a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 23 alin.1 lit.c din Legea 108/1999.
Intimatul a anexat întâmpinării procesul verbal control nr._/02.08.2013 (f.21), anexa nr. 1 (f.22-24), dovadă a procedurii de comunicare (f.25), înștiințare nr._ (f.26), înștiințare nr._ (f.27)
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 768/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. s-a admis în parte plângerea formulată de petenta I.I. C. V. D., în contradictoriu cu intimata I. T. de Muncă A., cu sediul în A. I., ..7, jud. A..
S-a dispus înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de_ lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 02.08.2013, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând contestatoarei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Pentru a pronunța această sentință ,prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 02.08.2013 de intimat s-a aplicat petentei sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de_ lei și sancțiunea avertismentului, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 23 alin.1 lit.b si sancționate de art.23 alin.1 lit.c din Legea nr.108/1999, republicată, reținându-se că d-na C. V. D., în calitate de titulară a I.I.C. V. D. nu a dat curs invitației inspectorilor de munca prin înștiințările nr.-le._/16.07.2013, respectiv_/31.07.2013 de a se prezenta la sediul ITM A. în data de 26.07.213, ora 9,00, respectiv în data de 02.08.213, ora 8,30, în vederea efectuării unor controale în domeniul relațiilor de muncă.
Fiind investită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța a constatat următoarele:
Analizând modul de întocmire a procesului verbal, instanța a constatat că s-au respectat dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna din cauzele de nulitate absolută prevăzute de art.17 OG 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a reținut că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Astfel, în favoarea conținutului actului constatator încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator există o prezumție simplă relativă că reflectă adevărul.
In acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut ca prezumțiile sunt permise de Convenție, iar în special, art. 6 par.2 impune statelor să aibă în vedere aceste prezumții în limite rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei si prezervand drepturile apărării (paragr. 28).
Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovație nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovație sunt justificate în masura în care Curtea a decis ca faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare.
În cauza de față, instanța a reținut că potrivit art. 21 din Legea nr. 108/1999, pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, persoanele fizice sau juridice controlate au obligația de a pune la dispoziția inspectorilor de muncă documentele și informațiile solicitate de către aceștia, necesare controlului ori cercetării evenimentului, iar conform art.23 lit.c din același act normativ, constiutie contravenție nerespectarea de către conducătorul unității, reprezentantul legal al acestuia, angajați, prepuși sau alte persoane aflate în locațiile supuse controlului a obligației de a pune la dispoziția inspectorilor de muncă, în termenul stabilit de aceștia, documentele și informațiile solicitate, necesare controlului ori cercetării evenimentelor.
În speță, instanța a reținut că petenta recunoaște prin plângere faptele săvârșite, susținând însă că nu a dat curs invitației inspectorilor de muncă întrucât nu a fost chemată să prezinte documentele solicitate.
Din cuprinsul dovezilor de comunicare aflate la filele nr. –le 25, 64 din dosar, instanța a reținut însă că înștiințările nr.-le_/16.07.2013, respectiv_/31.07.2013 au fost afișate la sediul petentei, ca urmare a faptului că nicio persoană nu a fost găsită.
Față de aceste considerente, instanța a reținut că în mod corect a fost reținută în sarcina petentei săvârșirea contravențiilor prevăzute de prevăzute de art. 23 alin.1 lit.b si sancționate de art.23 alin.1 lit.c din Legea nr.108/1999, republicată, aceasta nedovedind existenta unei alte stări de fapt decât cea menționată în cuprinsul procesului-verbal.
În ce privește reindividualizarea sancțiunii aplicate, instanța a precizat în prealabil că această competență îi este conferită în mod expres prin art. 34 din OG 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care, coroborat cu art. 38 alin.3 din același act normativ, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată).
Ca atare, sub acest aspect s-aținut cont pe de o parte de disp.art.5 alin.5 din OG 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și ale art. 21 alin.3 din același act normativ (conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”).
Instanța a reținut că amenda contravențională aplicată pentru contravenția reținută nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de urmarea produsă.
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. În consecință, în cazul faptelor cu un grad scăzut de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului, fără aplicarea unei amenzi contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
Instanța a avut în vedere în analiza proporționalității sancțiunii contravenționale faptul că neconformarea petentei solicitărilor agenților constatatori nu a avut ca scop eludarea dispozițiilor legale în materie și nu a produs consecințe intimatei, fapta contravenientei fiind astfel de o gravitate redusă.
Instanța a apreciat de asemenea că petenta conștientizează caracterul contravențional al faptei, iar în speța de față scopul educativ și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea avertismentului, aceasta fiind suficientă ca pe viitor petenta să se conformeze obligațiilor impuse de lege în sarcina sa.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel I. T. de Muncă, solicitând admiterea apelului formulat, schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul respingerii în totalitate a plângerii formulate de către II C. V. D. .
În motivarea apelului se aratăurmătoarele:
Pentru a efectua un control în domeniul relațiilor de muncă, in data de 16.07.2013, inspectorii de muncă din cadrul ITM A. au lăsat înștiințarea nr._, pentru ca reprezentantul legal al II C. V. D. să se prezinte la sediul ITM A. în data de 26.07.2013, la ora 09,00 cu documentele necesare efectuării unui control.
In data și la ora stabilită de organul de control, nimeni din cadrul societății nu s-a prezentat la sediul ITM A. și nici nu a luat în vreun fel legătura cu organul de control Având în vedere această stare de fapt, inspectorul de muncă a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 23 alin.l Iit c din Le«ea 108/1999 republicată, astfel că petenta a fost sancționată contravențional.
Învederează instanței de judecată următoarele prevederi legale din Legea 108/1999 republicată: ART. 19
Inspectorii de muncă, purtând asupra lor legitimația și insigna care atestă funcția pe care o îndeplinesc în exercitarea atribuțiilor stabilite prin lege, au următoarele drepturi:
a) să aibă acces liber, permanent și fară înștiințare prealabilă în sediul oricărui angajator și în orice alt loc de muncă organizat de persoane fizice sau juridice;
c) să solicite angajatorului sau reprezentantului legal al acestuia, precum și salariaților, singuri ori în prezența martorilor, documentele și informațiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării evenimentelor; ART. 23
(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei:
c) nerespectarea de către conducătorul unității, reprezentantul legal al acestuia, angajați, prepuși sau alte persoane aflate în locațiile supuse controlului a obligației de a pune la dispoziția inspectorilor de muncă, în termenul stabilit de aceștia, documentele și informațiile solicitate, necesare controlului ori cercetării evenimentelor.
La momentul controlului II C. V. D. avea 9 angajați, astfel că se justifică controlul în domeniul relațiilor de muncă.
Greșit instanța de fond a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment, reținând că fapta contravențională nu prezintă pericol social ridicat. Este adevărat că sancțiunea contravențională nu poate fi „ un scop în sine ", însă în cazul de față avertismentul nu este suficient pentru atingerea scopului prevăzut de lege.
Instanța de fond ar fi trebuit să observe că petenta a încălcat de două ori aceleași prevederi legale. Inspectorii de muncă s-au prezentat la sediul petentei, au lăsat, înștiințarea pentru ca reprezentanta II să se prezinte la sediul ITM A. cu documentele solicitate, însă aceasta nu a dat curs invitației. Inspectorii de muncă au revenit la sediul contravenientei, au lăsat o altă înștiințare, însă nici de data aceasta d-na C., s-au altă persoană desemnată de aceasta nu s-au prezentat cu actele solicitate. D. după al doilea control, inspectorii de muncă au aplicat sancțiuni, avertismentul și mai apoi amenda.
În concluzie arată că, nici în prezent inspectorii de muncă nu au reușit să efectueze controlul la acest angajator. II C. V. D., are și în prezent angajați însă refuză să se prezinte la sediul ITM A. pentru a prezenta documentele necesare controlului, pentru ca organul competent să poată verifica modul în care se derulează raporturile de muncă dintre părți.
Deși a luat la cunoștință că s-a încercat de mai multe ori să se efectueze controlul la sediul II, unde inspectorii de muncă nu au găsit pe nimeni, fiind nevoiți să lase înștiințări, angajatorul a refuzat să se prezinte la sediul instituției pentru efectuarea controlului.
În drept: Legea 108/1999 R, NCPC.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală.
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma criticilor invocate dar și din oficiu,tribunalul constată următoarele:
În mod eronat prima instanță a admis în parte plângerea, înlocuind sancțiunea aplicată cu avertisment.
Prima instanță a reținut corect, prin raportare la apărările petentei – intimate că aceasta recunoaște prin plângere faptele săvârșite, susținând însă că nu a dat curs invitației inspectorilor de muncă întrucât nu a fost chemată să prezinte documentele solicitate și că din cuprinsul dovezilor de comunicare aflate la filele nr. 25, 64 din dosar, rezultă că înștiințările nr._/16.07.2013, respectiv_/31.07.2013 au fost afișate la sediul petentei, ca urmare a faptului că nicio persoană nu a fost găsită.
Procedura de comunicare a fost corect realizată, lipsă reprezentanților petentei – intimate sau a prepușilor cu drept de a ridica orice corespondență neputând fi opusă agentului constatator, acesta neavând nicio culpă.
Contactarea telefonică, pretinsă de petenta – intimată nu este o modalitate de comunicare prevăzută de OG 2/2001.
În consecință, starea de fapt din procesul verbal este confirmată.
În privința posibilității înlocuirii sancțiunii aplicate cu avertisment, instanța de apel apreciază că aceasta nu se impune, având în vedere atitudinea generală a petentei – intimate, urmând a se reține că deși i s-a pus în vedere în data de 16.07.2013 să prezinte documente în vederea realizării unui control în domeniul relațiilor de muncă în data de 26.07.2013, nu a dat curs invitației, aceasta fiind reiterată pentru data de 02.08.2013, fără nici un rezultat.
În consecință, în baza art. 480 NCPC, se va admite apelul declarat de apelantul ITM A., împotriva sentinței civile nr. 768/2014, pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._ .
Se va schimba în tot sentința apelată și în consecință,:
Se va respinge plângerea contravențională formulată de intimata – petentă ÎÎ C. V. D. în contradictoriu cu apelantul - intimat ITM A., împotriva procesului verbal . nr._ din data de 02.08.2013.
În baza art. 451 NCPC, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul ITM A., împotriva sentinței civile nr. 768/2014, pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._ .
Schimbă în tot sentința apelată și în consecință,:
Respinge plângerea contravențională formulată de intimata – petentă ÎÎ C. V. D. în contradictoriu cu apelantul - intimat ITM A., împotriva procesului verbal . nr._ din data de 02.08.2013.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 02.10.2014.
Președinte, C. L. | Judecător, C. M. C. | |
Grefier, D. M. |
Red. C.M.C
Jud. fond H. L.
Tehnored. MD/4ex/17.10.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 940/2014. Tribunalul ALBA | Pretentii. Sentința nr. 625/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
