Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 688/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 688/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 3358/176/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 688/A/2014
Ședința publică de la 19 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Judecător C. C.
Grefier S. A.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de petentul apelant B. G. N. împotriva sentinței civile nr. 1699/2014 pronunțată de Judecătoria A. I., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A., în cauza având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.12.2014, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 14.04.2014, sub dosar nr._, petentul B. G. N. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 03.04.2014 ,ca fiind nelegal și netemeinic; în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment și înlăturarea măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
În motivarea plângerii, petentul a considerat că procesul verbal de contravenție este nelegal, nerespectându-se dispozițiile art.16 și 17 OG nr.2/2001, motivele nulității absolute fiind menționarea greșită a datei săvârșirii presupusei fapte contravenționale, respectiv data de 04.04.2014, în timp ce data întocmirii procesului verbal este 03.04.2014.
De asemenea, petentul a arătat că nu este de acord cu cele consemnate de către agentul constatator în procesul verbal de contravenție. În fapt, a fost sancționat pentru că nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, respectiv că nu a respectat prevederile art.135 lit.h din HG 1391/2006.
Față de acest aspect, petentul a susținut că pietonul nu se afla pe sensul de mers pe care se deplasa, astfel că fapta contravențională nu există.
A considerat că este un abuz din partea agentului constatator și că i-a fost reținut permisul de conducere pe nedrept. În aceste condiții, petentul a arătat că a refuzat să semneze procesul verbal de contravenție, precizând totodată că martorul menționat la rubrica martor asistent nu a fost de față nici în momentul constatării contravenției, nici în momentul întocmirii procesului verbal.
În subsidiar, petentul a solicitat instanței să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și înlăturarea sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, raportat la art.21 din OG nr.2/2001, arătând că nu a pus în pericol siguranța pietonului care nu se afla pe trecerea de pietoni pe sensul său de mers, astfel că apreciază sancțiunea complementară aplicată ca fiind mult prea drastică, avertismentul fiind suficient și proporțional raportat la pericolul social.
În probațiune, petentul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosar și a probei video și a probei cu audierea martorului asistent.
Plângerea a fost legal timbrată (f.11).
Intimata a depus la dosar întâmpinare (f.20), prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către petent și menținerea procesului-verbal de contravenție așa cum a fost întocmit, arătând că procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art.16 alin.1, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din Ordonanța nr.2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea acțiunii formulată de către petent ca neîntemeiată, având în vedere că, prin procesul verbal contestat petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 340 lei conform prevederilor art.135 lit.h din HG nr.1391/2006.
Intimata a învederat că starea de fapt este cea cuprinsă în procesul verbal și că abaterea săvârșită de către petent a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI_.
De asemenea, intimata a arătat că agentul constatator a consemnat la data săvârșirii contravenției data de 03.04.2014, iar nu data de 04.04.2014, așa cum susține petentul. Petentul a refuzat semnarea procesului verbal, aspect confirmat de martorul asistent P. P..
Intimata a apreciat că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport de criteriile stabilite de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar raportul întocmit de către agentul constatator la data de 06.05.2014 și copii certificate pentru conformitate cu originalul după procesul verbal de contravenție, cazier auto al petentului, atestat operator radar și înregistrarea video pe suport magnetic (f.21-27).
În drept, prevederile O.G. 2/2001 și ale OUG 195/2002, republicată.
Prin sentința civilă nr.1699/2014 prima instanța a constatat că prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.04.2014 de intimatul I. de Politie al Județului A. – Politia municipiului A.-I., petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 340 lei, și suspendarea dreptului de circulație pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.135 alin lit. h din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare și sancționată de art. 100, alin. 3 lit. b din ordonanța de urgenta antemenționată, reținându-se în sarcina acestuia că în data de 03.04.2014, la ora 13,20 a condus auto marca Mercedes Benz cu nr._ iar la intersecția cu .-I., la trecerea de pietoni situata la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat in traversarea regulamentara a străzii pe marcajul pietonal.
Petentul nu a semnat procesul-verbal de contravenție, ca urmare a refuzului acestuia, împrejurare atestata de martorul semnatar al procesului verbal P. P..
Examinând cu prioritate procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 03.04.2014, sub aspectul legalității întocmirii sale, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, instanța a apreciat ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, nefiind incidentă nicio cauză de natură să atragă nulitatea acestuia.
S-au găsit ca nefondate apărările formulate de petent în ceea ce privește susținerea acestuia că procesul verbal de contravenție CP nr._ încheiat la data de 03.04.2014 are menționată greșit data săvârșirii faptei contravenționale, întrucât din examinarea procesului verbal antemenționat se poate observa clar că acesta conține data săvârșirii fapte și anume 03.04.2014, și chiar și în situația afirmată de petent în care s-ar fi consemnat greșit această dată, trecerea greșită a datei nu echivalează cu lipsa datei care atrage nulitatea absolută a procesului ci doar poate atrage nulitatea relativă a procesului verbal. Ori în condițiile expuse se apreciază că și dacă ar fi adevărate cele afirmate de petent, acestea nu conduc eo ipso la nulitatea procesului-verbal de contravenție, ci numai sub rezerva dovedirii unei vătămări.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Petentul nu a recunoscut prin plângerea formulată fapta contravenționala imputata, arătând că in momentul in care a trecut prin dreptul trecerii de pietoni, pe sensul său de deplasare nu se afla nicio persoana angajata in traversarea străzii.
Din vizionarea discului optic depus în probațiune de intimată la fila 27, rezultă fără putință de tăgadă faptul că pietonul era angajat în traversarea străzii pe marcaj pietonal iar la trecerea autovehiculului condus de petent, pietonul se afla la jumătatea trecerii de pietoni.
Astfel, instanța a constatat că din actele și lucrările dosarului, nu rezultă o altă stare de fapt decât cea consemnată de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
Ca atare, instanța a apreciat că procesul verbal de contravenție contestat este susținut probator, iar prin probele administrate petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate si veridicitate a procesului verbal contestat.
Cu privire la cererea subsidiară a petentului de a se dispune înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, s-a reținut că pentru stabilirea sancțiunii contravenționale trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 2 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Potrivit acestei dispoziții legale, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
In același sens, și art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 prevede că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei. Potrivit art. 7 din O.G.2/2001, sancțiunea avertismentului se aplică atunci când fapta este de o gravitate redusă și chiar dacă actul normativ care stabilește contravenția nu menționează expres această sancțiune.
Astfel, instanța s-a raportat la împrejurările concrete în care au fost comise faptele, dar si la conduita petentului, care nu si-a recunoscut vinovăția si a fost sancționat de nu mai puțin de 11 de ori pentru contravenții privind regimul circulației pe drumurile publice, astfel cum reiese din cazierul judiciar depus la filele 24-25. In ciuda numeroaselor sancțiuni contravenționale aplicate, petentul a persistat in comiterea abaterilor la regimul circulației pe drumurile publice, motiv pentru care instanța a apreciat că faptele contravenționale săvârșite si sancționate prin procesul verbal . nr. CP nr._/03.04.2014 prezintă un pericol social foarte ridicat pentru siguranța participanților la trafic, fie ei conducători auto sau pietoni și nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii, stabilite deja în cuantumul minim prevăzut de lege, cu avertismentul.
Față de cele ce preced, instanța, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. G. N. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/03.04.2014.
Petentul B. G. N. a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 1699/2014, pronunțata de Judecătoria A. I., in dosarul civil nr._, considerând-o nelegală și netemeinică.
Astfel, se arată că Judecătoria A. I. nu a luat in considerare niciuna din criticile aduse referitoare la procesul-verbal de contravenție, nu a audiat martorul menționat in acesta si nu i-a pus la dispoziție o copie a probei video depusa de intimat.
Se menționează că pietonul nu se afla pe sensul de mers pe care se deplasa petentul, astfel că fapta contravenționala nu există. I-a spus polițistului că nu este de acord cu măsura luata, in condițiile in care a circulat regulamentar, pietonul nu se afla pe sensul său de mers si nu am încălcat nicio prevedere legala. Consideră că este un abuz din partea agentului constatator si că i-a fost reținut permisul de conducere pe nedrept.
In aceste condiții a refuzat semnarea procesului-verbal de contravenție. Arată că martorul menționat la rubrica martor asistent, nu a fost de față nici in momentul constatării contravenției, dar nici in momentul întocmirii procesului-verbal.
In subsidiar, solicită să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment si înlăturarea sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioada de 30 de zile, raportat la art. 21 din O.G. nr.2/2001. Nu a pus in pericol siguranța pietonului care se nu afla pe trecerea de pietoni pe sensul meu de mers, astfel că consideră că sancțiunea suspendării dreptului de a conduce autovehicule este o măsura mult prea drastica, avertismentul fiind suficient si proporțional raportat la pericolul social, cunoscut fiind ca sancțiunile contravenționale se aplică nu cu scopul de a pedepsi, ci cu scopul de a asigura respectarea normelor legale care apară valorile sociale.
În probațiune se solicită audierea martorului menționat in procesul-verbal, audierea pietonului căruia intimatul pretinde că nu i-a acordat prioritate de trecere, comunicarea probei video.
Apelul este legal timbrat (fila 17).
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Procedând la soluționarea apelului, Tribunalul reține următoarele:
Referitor la susținerea apelantului că nu au fost respectate prevederile art.19 din OG nr.2/2001, in sensul că procesul verbal a fost semnat in calitate de martor de o persoană care nu a fost de față la momentul constatării contravenției și nici la momentul încheierii procesului verbal, Tribunalul reține că rațiunea acestei prevederi este de a-l apăra pe contravenient de eventualele abuzuri ale agenților constatatori, creând in favoarea acestuia un eventual mijloc de probă in apărarea sa, in fața instanței, însă încălcarea acestei dispoziții legale trebuie să cauzeze petentului o vătămare in așa măsură încât pentru înlăturarea vătămării este necesară anularea actului de sancționare contravențională. Or, din cuprinsul plângerii contravenționale nu rezultă că petentul ar fi invocat existența unei vătămări raportat la faptul că in procesul verbal apare semnătura unui martor care nu a fost prezent la întocmirea procesului verbal. Chiar si in situația in care petentul s-ar fi prevalat de acest viciu de formă al procesului verbal de constatare contravențională, trebuie analizat dacă vătămarea produsă poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, pornind de la rolul martorului semnatar al procesului verbal. Astfel, se constată că potrivit disp. art.19 alin.1 din OG nr.2/2001 ,,In cazul in care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor,,. In consecință, se observă că martorul care semnează procesul verbal nu atestă decât lipsa, refuzul sau imposibilitatea de semnare a actului de sancționare contravenționala de către contravenientul persoană fizică sau reprezentatul legal al contravenientului persoană juridică. Or, in speța de față, petentul a refuzat semnarea procesului verbal, fapt ce nu a fost contestat de către acesta, iar câtă vreme martorul din procesul verbal nu are calitatea de a confirma realitatea stării de fapt descrisă de agentul constatator și nesemnarea procesului verbal de către petent este un fapt acceptat de către ambele părți, nu poate fi acceptată susținerea că in cauză este aplicabilă sancțiunea anularii procesului verbal pentru existența acestui viciu de formă.
Referitor la temeinicia sancționării, cercetând înregistrarea video depusă la dosarul primei instanțe, Tribunalul reține că autoutilitara cu număr de înmatriculare_, condusă de către petent nu a acordat prioritate de trecere pietonului care se afla pe sensul său de mers, angajat în traversarea străzii prin loc special amenajat, astfel cum s-a consemnat și în procesul verbal atacat. Deși se contestă de către petent faptul că pietonul se afla pe sensul de mers pe care se deplasa acesta, înregistrarea video administrată în cauză relevă în mod foarte clar contrariul, motiv pentru care in mod corect prima instanță a apreciat ca neîntemeiate susținerile petentului privitoare la fapta reținută în sarcina acestuia, respectiv contravenția prevăzută de art. 135 lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 raportat la art. 100 alin. 3 lit.b din OUG nr. 195/2002.
Cercetând în continuare proporționalitatea sancțiunii principale și a sancțiunii complementare aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție, Tribunalul reține că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr.2/2001, sancțiunea contravențională aplicată în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității acesteia cu gradul de pericol social al conduitei adoptate de petent, dispozițiile legale oferind o . criterii relevante din această perspectivă, anume: împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientei. De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Având în vedere faptul că scopul urmărit de legiuitor prin instituirea obligativității conducătorului auto de a respecta regulile de circulație rutieră vizând prioritatea de trecere se traduce într-o măsură de protecție a celorlalți participanți la trafic, precum și ținând seama că atitudinea petentului de negare a faptei contravenționale săvârșite dovedește că nu și-a interiorizat imperativul respectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, instanța reține că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor care îi revin în calitate de conducător auto. Ca atare, instanța apreciază că sancțiunea a fost corespunzător dozată, imperativul asigurării siguranței desfășurării traficului pe drumurile publice prin descurajarea conducătorilor auto în neacordarea priorității de trecere fiind unul de importanță majoră, în considerarea potențialelor urmări pe care le-ar putea avea nesocotirea acestor reguli pentru sănătatea și integritatea corporală atât a celorlalți conducători auto cât și a pietonilor. .
În consecință, nu se impune nici înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Având în vedere cele mai sus expuse, se constată că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală si temeinică, motiv pentru care, în temeiul art.480 alin.1 NCPC, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de petentul B. G. N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de petentul B. G. N. împotriva sentinței civile nr. 1699/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul IPJ A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.12.2014
Președinte, G. C. M. | Judecător, C. C. | |
Grefier, S. A. |
Red./Tehnored.CC/4 ex../21.01.2015
Jud. fond S. F.
| ← Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Sentința nr.... | Pretentii. Sentința nr. 766/2014. Tribunalul ALBA → |
|---|
