Obligaţia de a face. Sentința nr. 35/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 35/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 3213/109/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 35/2015
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Instanță constituită din:
PREȘEDINTE: M. P., judecator
GREFIER: E. D.
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. I. și pe pârâții M. A. INTERNE, I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ARGEȘ, având ca obiect obligația de a face.
Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 12.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Arges sub nr._, reclamantul P. I. in contradictoriu cu paratii M. A. Interne, I. G. al Politiei Romane si I. de Politie al Judetului Arges, a solicitat obligarea paratilor sa plateasca reclamantului drepturi salariale in cuantum de 25 % din salariul retinut, actualizat de la data scadentei si pana la data platii efective precum si a ajutoarelor ce i se cuvin ca urmare a incetarii raporturilor de serviciu, datorita pensionarii, potrivit art. 20 din capitolul II a anexei VII din Lg. nr. 284/2010, actualizat de la data scadentei si pana la data platii efective, inclusiv plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca in baza Lg. nr. 118/2010 i-a fost retinut un procent de 25% din salariu si din veniturile ce i se cuveneau ( bani de haine, norma de hrana, medicamente) pentru perioada iulie 2010 – iulie 2011. S-a aratat ca salariul reclamantului reprezinta un bun in sensul art. 1 alin.1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO.
In drept, s-au invocat disp. art. 1 si 7 din Lg. nr. 554/2004, Constitutia Romaniei.
In sustinerea actiunii s-au depus inscrisuri.
Legal citat, paratul M. A. Interne a formulat intampinare (f. 27), invocand exceptia lipsei calitatii procesual pasive aratand ca ordonator tertiar de credite este seful I. de Politie al Judetului Arges care, potrivit pct. 2 lit. a din Anexa 12 a Ordinului MAI nr. S/34/2014 are dreptul de a angaja, lichida si ordonanta cheltuieli in limita alocatiilor bugetare aprobate. Potrivit art. 7 alin.3 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea MAI raportat la art. 21 din Lg. nr. 500/2002 privind finantele publice, parata nu are calitatea decat de ordonator principal de credite si repartizand doar creditele bugetare aprobate.Asadar, stabilirea si plata drepturilor banesti revine paratei I. de Politie al Judetului Arges. S-a mai invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru perioada anterioara datei de 30.06.2011, raportat la data cererii de chemare in judecata, respectiv 30.06.2014, cu consecinta stingerii dreptului material la actiune.
Pe fondul cererii s-a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata. S-a aratat ca reclamantului nu i se fac aplicabile disp. art. 13 alin.2 din Lg. nr. 285/2010, nefiind clasat inapt pentru serviciul militar ori incadrat in grad de invaliditate. In privinta procentului de 25 % s-a aratat ca desi Curtea Constitutionala a apreciat ca diminuarea salariilor constituie o restrangere a exercitiului dreptului la munca ce afecteaza dreptul la salariu, prevederile LG. nr. 118/2010 sunt constitutionale iar dreptul de proprietate poate suferi limitari.
Legal citat, si paratul I. de Politie al Judetului Arges a formulat intampinare (f. 32) solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata cu aceeasi motivare ca a paratei M. A. Interne . A mai invocat exceptia inadmisibilitatii formularii actiunii pentru lipsa plangerii prealabile.
A formulat intampinare si parata I. G. al Politiei Romane (f. 51), invocand exceptia prescriptiei dreptului la actiune in conformitate cu dispoz. art. 3 alin.7 din Decretul nr. 167/1958 si art. 201 din Lg. 71/ 2011 pentru punerea in aplicare a Lg. nr. 287/2009 privind Codul civil. S-a invocat, de asemenea exceptia lipsei calitatii procesual pasive, motivat de imprejurarea ca reclamantul a avut raporturi de serviciu cu IPJ Arges, ce are personalitate juridica in conformitate cu art. 12 alin.2 din Lg. nr. 218/2002 si nu cu IGPR. Pe fondul pricinii s-a solicitat respingerea actiunii, cu motivarea ca restrangerea determinata de aplicarea dispozitiilor Lg. nr. 118/2010 s-a dovedit a fi necesara in societate tocmai pentru salvgardarea fiintei statului, asa cu a retinut Curtea Constitutionala. In privinta capatului 2 de cerere s-a aratat ca reclamantul si-a incetat raporturile de serviciu la 30.06.2011 astfel ca se aplica disp. art. 13 alin.1 din Lg. nr. 285/2010.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, din a căror examinare se reține următoarea situație de fapt:
Cu privire la diferența de salariu de 25 % reținut în baza Legii 118/2010, in baza art.406 NCPC, urmeaza ca Tribunalul sa ia act de renuntarea la judecata acestui petit, asa cum rezulta din declaratia verbala facuta in fata instantei de catre reclamant in sedinta publica din 19.01.2015.
In privinta petitului 2 al actiunii introductive referitor la ajutoarele ce i se cuvin reclamantului ca urmare a incetarii raporturilor de serviciu, datorita pensionarii, potrivit art. 20 din capitolul II a anexei VII din Lg. nr. 284/2010, Tribunalul va retine urmatoarele:
Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile Legii 248/2010, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, reclamantul avea dreptul să beneficieze de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, conform vechimii efective avută în luna schimbării poziției de activitate.
Însă, conform art.13 alin.1 din Legea 285/2010, în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, ori la trecerea în rezervă, nu se aplică. Aceeași situație se regăsește și pentru anul 2012, conform Legii 283/2011, prin urmare, nu este culpabilă instituția angajatoare, ci neplata acestui ajutor decurge din lege.
Mai mult, reclamantul nu se afla in situatia prevazuta de art. 13 alin.2 din Lg. nr. 285/2010, nefiind clasat inapt pentru serviciul militar ori incadrat in grad de invaliditate, astfel ca acesta nu poate beneficia de ajutoarele prevazute de art. 20 din capitolul II a anexei VII din Lg. nr. 284/2010.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul urmează a respinge ca neîntemeiată cererea, în baza art.18 din Legea 554/2004 republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge actiunea formulata de reclamantul P. I., domiciliat in com. Cepari, .. Arges in contradictoriu cu paratii M. A. Interne, cu sediul in Bucuresti, sector 1, Piata Revolutiei, nr. 1A, I. G. al Politiei Romane, cu sediul in Bucuresti, sector 5,, .. 6 si I. de Politie al Judetului Arges, cu sediul in P., ., jud. Arges.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata, azi, 19.01.2015, la Tribunalul Argeș –Secția Civilă, complet specializat C. Administrativ și Fiscal.
Președinte, M. P. | ||
Grefier, E. D. |
Red.M.P./21.01.2015
Tehn.E.N./6 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 129/2015. Tribunalul ARGEŞ | Obligaţia de a face. Decizia nr. 153/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
