Pretentii. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 4647/109/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 12/2015
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. V.
GREFIER: I. B.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul R. G. A. și pe pârâții DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI TOPOLOVENI (DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ), M. M. ȘI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că nu au fost îndeplinite obligațiile procesuale stabilite în sarcina reclamantului.
Reclamantul depune la dosarul cauzei dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 3 lei, aferentă cererii formulate.
În temeiul disp. art. 219 C.p.c. se procedează la verificarea identității reclamantului R. G. - A. legitimat cu CI ., nr._, CNP -_, domiciliat în or. Mioveni, ., ., ..
La interpelarea instanței reclamantul precizează că își însușește cererea de chemare în judecată formulată, pe care o semnează în ședință publică.
Tribunalul, constată că reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit pentru legala învestire a instanței și pune în discuție subrogarea în drepturile și obligațiile pârâtei DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI TOPOLOVENI a DIRECȚIEI GENERALE REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, în raport de dispozițiile OUG 74/2013.
Reclamantul lasă la aprecierea instanței cu privire la aspectele puse în discuție din oficiu.
Tribunalul ia act de subrogarea în drepturile și obligațiile pârâtei DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI TOPOLOVENI a DIRECȚIEI GENERALE REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI.
În temeiul disp. art. 131 C.p.c. pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Reclamantul apreciază că instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.
Tribunalul, în temeiul disp. art. 131 Cod proc. civ., verificând competența de soluționare a cauzei, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza, în raport de art. 95 Cod proc. civ. rap. la art. 107 Cod proc. civ.
În temeiul disp. art. 238 Cod proc. civ. pune în discuție estimarea cercetării judecătorești.
Reclamantul estimează durata procesului la 30 de zile, învederând că nu solicită alte probe cu excepția înscrisurilor atașate la dosar. De asemenea, învederează că nu deține cartea de identitate a autoturismului.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 238 Cod proc. civ., estimează durata cercetării judecătorești la 30 zile, în raport de poziția manifestată de reclamant care nu solicită alte categorii de probe cu excepția înscrisurilor atașate la dosar.
Totodată, pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, invocată prin întâmpinarea formulată.
Reclamantul lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția invocată, învederând că pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești sau Administrația Fondului pentru Mediu trebuie să restituie suma solicitată.
Tribunalul acordă cuvântul în probațiune.
Reclamantul solicită, în dovedirea petitului acțiunii, încuviințarea probei cu înscrisurile atașate la dosar.
Tribunalul, deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de reclamant, în temeiul disp. art. 258 Cod proc. civ., încuviințează administrarea acestei probe, apreciind că este admisibilă, în contextul dispozițiilor art. 255 C.p.c. și poate duce la dezlegarea pricinii.
Totodată, ia act că pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, prin întâmpinarea formulată, filele 21 - 24, nu a solicitat administrarea de probe în dovedirea apărărilor sale.
Reclamantul precizează că nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză. De asemenea, învederează că nu mai este în posesia cărții de identitate a autoturismului ce a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare, respectiv prima carte de identitate eliberată în Germania unde a fost înmatriculat pentru prima dată autoturismul. Arată că a efectuat demersuri în acest sens, însă nu i-au mai putut fi eliberate acte de către Serviciul de Înmatriculări și Permise, dată fiind împrejurarea că termenul de păstrare al acestora a expirat.
Tribunalul, în temeiul disp. art. 244 Noul Cod proc. civ., constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau incidente procedurale de soluționat, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul în dezbateri de fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii formulate, urmând să fie obligată pârâta să-i restituie suma reprezentând taxă de poluare, sumă ce i s-a impus să o achite în mod netemeinic și nelegal. Învederează că a făcut dovada faptului că este primul proprietar al autoturismului. În acest sens, arată că această carte de identitate a autoturismului nu se schimbă, iar în situația în care ar fi existat și alți proprietari erau menționați în cuprinsul acesteia.
În raport de considerentele anterior expuse, solicită admiterea acțiunii promovate, urmând să se dispună anularea deciziei emise de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Topoloveni și obligarea pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu să-i restituie suma achitată, reprezentând taxă de poluare și dobânda legală de la data plății și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru.
Tribunalul, în raport de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Ploiești și asupra fondului cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș în data de 12.06.2013, reclamantul R. G. A. a chemat în judecată pe pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI TOPOLOVENI (DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ), M. M. ȘI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absolută a deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/12.12.2013 emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI TOPOLOVENI, să dispună obligarea pârâtelor să îi restituie suma de 2286 lei, reprezentând taxă de poluare, să îi plătească dobânda legală aferentă acestui debit de la data plății până la restituirea efectivă a sumei achitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004, art.28, art.30, art.90 din Paragraful I din Tratatul C.E., art.2 alin.2 lit.l din HG nr.34/2009, se arată că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen, provenit din Uniunea Europeană și, cu ocazia înmatriculării în România, a achitat suma de 2286 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ce a fost stabilită prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/12.12.2013 emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI TOPOLOVENI.
Precizează că această taxă a fost calculată în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, ce încalcă dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul C.E.
Cerere de chemare în judecată a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea depusă în data de 05.12.2013, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș (fosta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pitești) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.567/27.02.2014 pronunțată de Tribunalul Argeș-Secția Civilă a fost admisă excepția nulității cererii de chemare în judecată și s-a dispus anularea acțiunii introductive pentru lipsa semnăturii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a fost soluționat prin decizia civilă nr.4956/09.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești-Secția a II-a Civilă, de C. administrativ și fiscal, prin care s-a dispus admiterea recursului formulat, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauzas-a înregistrat pe rolul aceleiași instanțe la data de 19.12.2014, sub nr._ .
Reclamantul a solicitat, iar instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, instanța urmează a o respinge pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată, potrivit art.194 C.proc.civ., prin indicarea obiectului cererii și a motivelor în fapt și în drept pe care își întemeiază pretenția sa.
Având în vedere că potrivit art.5 alin.1 din O.U.G. nr.50/2008 (actul normativ în temeiul căruia s-a emis decizia de calcul a taxei de primă înmatriculare), Administrația Finanțelor Publice are atribuții în ceea ce privește calculul cuantumului taxei de mediu, alături de cele de verificare, colectare a taxelor și soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili (art.7 din același act normativ), față de împrejurarea că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat și anularea deciziei nr._/12.12.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Topoloveni, instanța apreciază că aceasta are calitatea procesuală pasivă de a sta în judecată în prezenta cauză, pentru ca hotărârea pronunțată să-i fie opozabilă.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că la data de 09.09.2008, reclamantul a achiziționat un autoturism marca Volkswagen Golf și, cu ocazia înmatriculării în România, a achitat suma de 2286 lei, prin chitanța nr._ . din 12.12.2008, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ce a fost stabilită prin Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/11.12.2008 emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI TOPOLOVENI.
În condițiile în care potrivit adresei nr._/14.05.2014 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, documentele depuse de reclamant în vederea înmatriculării autoturismului său proprietate personală nu se mai regăsesc în arhiva acestei instituții, fiind expirat termenul de păstrare, cum reclamantul a susținut că, anterior dobândirii sale, acesta a fost înmatriculat într-un alt stat la Uniunii Europene, afirmații care nu au fost contestate de către pârâte, tribunalul va reține ca fiind probate susținerile sale în acest sens.
În conformitate cu dispozițiile art.4 alin.1 lit.a din OUG nr.50/2008 (în temeiul căruia s-au emis decizia de calcul a taxei de poluare), obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Prin art.90 din T.C.E. (art.110 din T.U.E.) se interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind din piața internă și care sunt de natură similară, întrucât „nici-un stat membru nu aplică direct sau indirect produsele altor state impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare”.
În cauza C-402/09, T. s-a statuat de către Curtea Europeană de Justiție că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autoturisme cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
În raport de modul în care instanța națională a formulat întrebarea, de modul în care Curtea a reformulat-o și a analizat-o în concret, se desprinde concluzia că regimul de impozitare instituit de OUG 50/2008, varianta inițială, aplicabilă în perioada 01.07.2008 – 14.12.2008, nu discriminează în mod direct vehiculele de ocazie de import, ci, față de formula de calcul instituită de această ordonanță, care în privința vehiculelor de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante, impun taxe care se pot aprecia de 30 % din valoarea lor de piață, este indirect discriminatorie, prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie, contravin art.110 TFUE.
Citând jurisprudența din cauzele Comisia/Danemarca, C‑47/88, R.., p. I‑4509, punctul 9, Brzeziński, punctul 27 și Kalinchev, C‑2/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 37, Curtea a reținut (par.34, 35) că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. Acesta vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
În acest sens, primul paragraf al articolului 110 TFUE interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Aceste dispoziții ale tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă, produsele din import (Hotărârea Comisia/Danemarca, punctele 8 și 9, precum și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C‑387/01, R.., p. I‑4981, punctul 66).
Aceeași soluție a fost pronunțată de CEJ prin hotărârea dată în cauza N., în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15.12.2008 – 31.12.2010 (toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009), Curtea stabilind că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a vehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și uzură pe piața națională.
S-a apreciat că art.110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne, al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prev.la art.28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE.
Față de împrejurarea că potrivit dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, în condițiile în care prin dispozițiile OUG 50/2008 s-a instituit un regim juridic discriminatoriu, de natură să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate în alt stat membru UE, în detrimentul celor deja înmatriculate în România, pentru considerentele deja expuse în cuprinsul hotărârilor pronunțate de CJE, tribunalul reține că taxa pe poluare calculată și percepută de pârâte este contrară prevederilor art.110 TFUE, astfel încât se impune a fi înlăturată.
Față de dispozițiile art.8 alin.1 și art.18 din Legea 554/2004 republicată, față de considerentele expuse, Tribunalul va admite în parte acțiunea, va anula decizia nr._/12.12.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Topoloveni și va dispune obligarea pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 2.286 lei.
În condițiile în care potrivit art.1 alin.1 din OUG 50/2008, această taxă se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, iar în conformitate cu art.5 alin.4 din același act normativ această taxă se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, tribunalul apreciază că se impune ca restituirea sumei achitate de reclamant în cuantum de 2.286 lei să se efectueze de către această pârâtă, patrimoniul acesteia fiind cel care a beneficiat de această plată.
Mai mult, din interpretarea sistematică a dispozițiilor OUG 50/2008, tribunalul constată că organul fiscal competent nu are atribuții decât în ceea ce privește stabilirea, verificarea, colectarea taxelor și soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili (art.5 și 7 din acest act normativ), sumele colectate cu titlu de taxă de poluare fiind virate lunar în contul pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu, comunicându-i-se acesteia, cu acea ocazie, și toate operațiunile efectuate în contul său, iar eventualele plăți către contribuabil, în ipoteza lipsei de lichidități din contul pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu, se fac numai după ce aceasta alimentează contul său deschis la trezorerie, pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI PITEȘTI neavând drept de dispoziție asupra acestuia în această ipoteză.
Potrivit art.124 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 și alin.2¹ sau la art.70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 alin.7 și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Având în vedere că în prezenta cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art.117 alin.2 și alin.2¹ și nici cele ale art.70 din Codul de procedură fiscală, pentru a se stabili momentul de la care reclamantul poate solicita plata dobânzii legale, în condițiile în care poziția constantă a pârâtelor a fost aceea că nu pot dispune restituirea sumelor de bani achitate cu titlu de taxă de înmatriculare, în lipsa unei prevederi legale exprese în acest sens, cum pârâta Administrația Fondului pentru Mediu s-a folosit de această sumă de bani din momentul încasării, instanța va dispune obligarea acesteia să plătească reclamantului dobânda legală de la data plății (12.12.2008) până la data restituirii efective.
În temeiul art.453 C.proc.civ., va obliga pârâta Administrația Fondului pentru Mediu la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în cuantum de 43 lei, reprezentând taxă de timbru, aceasta aflându-se în culpă procesuală cu privire la declanșarea litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. G. A., CNP_, domiciliat în Mioveni, ., ., județul Argeș, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, cu sediul în Pitești, ., județul Argeș, și M. M. ȘI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE-ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6.
Dispune anularea deciziei nr._/12.12.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Orașului Topoloveni .
Obligă pârâta Administrația Fondului pentru Mediu să restituie reclamantului suma de 2.286 lei, și dobânda legală aferentă acestei sume de la data plății (12.12.2008) până la data restituirii efective.
Obligă pârâtele Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația Fondului pentru Mediu la plata către reclamant a sumei de 43 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Argeș.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.01.2015.
Președinte, R. V. | ||
Grefier, I. B. |
red.R.V.-13.02.2015
dact.C.E.C./6 exp.-18.02.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 2019/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 175/2015.... → |
|---|
