Alte cereri. Decizia nr. 340/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 340/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 959/187/2012*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 340/R/CA/2013
Ședința publică din 01 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. I.
Judecător: O. I.
Judecător: V. A.
Grefier V. E. E.
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal introdus de recurenta DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE CLUJ, cu sediul în Oradea, ..4, jud. Bihor în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, cu sediul în București, .. 1, sector 1, în contradictoriu cu intimatul M. G. S., domiciliat în Oradea, ., ., jud. Bihor împotriva Sentinței civile nr. 1938/2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință învederându-se instanței că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 18.03.2013, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 25.03.2013 și pentru data de 01.04.2013, după care:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 1938/2012 Judecătoria Beiuș a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE CLUJ în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR în contradictoriu cu pârâtul M. G. S..
A obligat pe pârâtul M. G. S., să plătească în favoarea reclamantei suma de 24.239 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând diferență de TVA rămasă neachitată.
A respins celelalte pretenții ale reclamantei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că :
În privința . SRL a fost întocmit procesul verbal de control nr._/CUI/08.11.2006, aflat la filele 11-12 dosar, de către DRV-ORADEA, în cuprinsul căruia s-au constatat următoarele:
Cu DVOT nr._/03.08.2001 . a efectuat prin Biroul Vamal Oradea un import temporar de la firma NV Sunday Confecție SA din Belgia, constând într-o bucată mașină de tricotat automată tip CMS311TC-L GAUGE E12 SNR_, în baza facturii proforme nr. H_/23 iulie 2001, având valoarea de 10.000 DM.
Cu DVI nr._/28 noiembrie 2003, . SRL Beiuș a încheiat DVOT nr._/3 august 2001 în baza facturii externe nr.H_/14 martie 2003 emisă de NV Sunday Confecție SA din Belgia.
La data de 1.02.2002 s-a întocmit un contract de leasing extern operațional între NV Sunday Confecție SA din Belgia și . SRL Beiuș, având ca obiect o mașină de tricotat CMS311TC-L12 cu o valoare de 54.211 euro, obligațiile asumate prin contract nefiind respectate de partea română.
În procesul verbal menționat mai sus s-a arătat că reprezentantul legal al societății NV Sunday Confecție SA din Belgia a pus la dispoziție factura nr._/15 iunie 2001 de la producătorul Stoll precum și factura proformă nr.H2001059/23 iulie 2001 și factura nr.H2001056/21 august 2001 către . SRL Beiuș, toate trei în valoare de 106.028 DM, de unde a rezultat că importatorul a prezentat organelor vamale din biroul vamal Oradea o altă factură subevaluată.
Astfel, s-a procedat la calculul datoriei vamale și s-a constat că, suma totală datorată în urma controlului este de 54.087 ron grupată astfel: TVA în sumă de 24.239 ron; majorări aferente TVA în sumă de 24.637 ron și penalități aferente TVA în sumă de 5.211 ron.
Totodată s-a menționat în acest proces verbal faptul că, majorările și penalitățile de întârziere au fost calculate până la data de 04.04.2005 când a fost declanșată procedura insolvenței împotriva debitoarei . SRL Beiuș în temeiul unor dispoziții instituite prin acte normative privind executarea creanțelor bugetare și în baza prevederilor Codului de procedură fiscală.
Se impune precizarea că, pârâtul M. G. S. a fost în perioada 21.05._04 administrator al . SRL Beiuș societate care a avut sediul în municipiul Beiuș ..11, jud. Bihor, iar ca obiect de activitate principal, înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului în 11.12.2001 ,,fabricarea de pulovere, veste și articole similare tricotate sau croșetate”. În luna aprilie 2005 această societate a intrat în procedura reorganizării judiciare, iar ulterior a fost radiată.
Decizia pentru regularizarea situației nr. 22.875/CUI/MM-TS/08.11.2006, aflată la fila 13 dosar și procesul verbal de control nr._/CUI/08.11.2006, reprezintă acte administrative fiscale, întocmite potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, respectiv sunt titluri de creanță, care urmare a neatacării pe cale administrativă au devenit titluri executorii. Astfel, în temeiul acestor titluri executorii DRAOV-CLUJ a demarat împotriva . SRL Beiuș procedura executării silite în vederea recuperării creanței în cuantum total de 54.087 ron.
Conform susținerilor reclamantei din cuprinsul adresei depusă la fila 10 dosar, executarea silită nu a putut fi îndeplinită împotriva . SRL Beiuș deoarece această societate a intrat în procedura de insolvență conform Legii 64/1995 și a fost radiată din evidențele Registrului comerțului în anul 2007, astfel că, nu a fost recuperată de la această societate creanța totală în cuantum de 54.087 ron, întrucât a încetat procedura de executare.
Hotărârile penale mai sus evocate, pronunțate în dosarele în care a fost cercetat pârâtul M. G. S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.273 din Legea 86/2006 (art.178 din Legea 141/1997), constând în faptul că acesta a folosit la Direcția R. Vamală Oradea documente comerciale falsificate - factura proformă nr.H2001059/23 iulie 2001 și factura externă nr.H_/14 martie 2003, în care valoarea bunului importat este mai mică decât valoarea din factura originală, au atestat că, au fost respinse pretențiile civile în cuantum de 54.087 ron, formulate împotriva inculpatului-pârât de partea civilă A.NA.F.-ANV-DRAOV-CLUJ și a fost înlăturată obligarea inculpatului la plata acestei sume cu titlu de despăgubiri civile.
Deoarece, în prezenta cauză reclamanta a urmărit, pe calea răspunderii civile delictuale, tragerea la răspundere și obligarea pârâtului M. G. S. la plata aceleași sume de 54.087 ron, instanța a apreciat inițial, că față de conținutul hotărârilor penale mai sus indicate, în speță este incidentă excepția autorității de lucru judecat, însă ținând cont de art. 315 alin. 1 C.pr.civ potrivit căruia ,,în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului,, instanța urmează a examina prezenta acțiune prin prisma aspectelor indicate de către instanța de recurs în decizia de casare.
Astfel, instanța a analizat incidența răspunderii civile delictuale, cu privire la fapta ulterioară celei reținută în sarcina pârâtului sub formă de infracțiune, constând în aceea că pârâtul M. G. S., în calitate de reprezentant al . SRL a furnizat date și a depus documente pentru înregistrarea declarației vamale, act în care au fost înscrise date eronate și în baza cărora s-au stabilit taxe vamale mult mai mici datorate de către titularul acestei declarații, respectiv de către . SRL, al cărui reprezentant legal era în perioada respectiva pârâtul din prezenta cauză.
Astfel, instanța a reținut că potrivit art. 998 din C. civil de la 1864 în vigoare la data nașterii raportului juridic „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit art. 999 C. civil „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.”
La art. 141 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, în vigoare la momentul introducerii în țară a bunului, se arată:
(1) În cazul mărfurilor importate pentru care legea prevede drepturi de import, precum și în cazul plasării mărfurilor într-un regim de admitere temporară cu exonerarea parțială de drepturi de import, datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale.
(2) Debitorul datoriei vamale este considerat titularul declarației vamale acceptate și înregistrate.
(3) Poate fi debitor vamal, solidar cu titularul declarației vamale acceptate și înregistrate, și persoana care, din culpă, a furnizat date nereale, înscrise în acea declarație, ce au determinat stabilirea incorectă a datoriei vamale.
Din interpretarea prev. alin 3 al acestui articol a reieșit că, dacă persoană care din culpă a furnizat date nereale deține calitatea de debitor, cu atât mai mult persoana care cu intenție a făcut acest lucru are o astfel de calitate și se impune să răspundă pentru fapta sa.
De asemenea la art. 158 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, în vigoare la momentul introducerii în țară a bunului se arată:
,,(1) Debitorul datoriei vamale ia cunoștință despre cuantumul acestei datorii prin declarația vamală acceptată și înregistrată de autoritatea vamală.
(2) În cazul unor diferențe ulterioare sau în situația încheierii din oficiu, fără declarație vamală, a unui regim vamal suspensiv, debitorul vamal ia cunoștință despre acea nouă datorie pe baza actului constatator întocmit de autoritatea vamală.
(3) Declarația vamală și actul constatator sunt titluri executorii care se onorează de către societatea bancară, fără accept, poprire și validare.,, iar la
La art. 164 din același act normativ se prevede: ,,În caz de neachitare a datoriilor vamale la scadență, autoritatea vamală va folosi toate mijloacele de executare silită, încasând și majorările de întârziere prevăzute de lege.,,.
Față de conținutul acestor prevederi legale și în temeiul dispozițiilor legale în domeniu privind executarea creanțelor bugetare și a normelor de procedură fiscale instanța a apreciat că reclamanta din prezenta cauză, în calitate de creditor, avea posibilitatea să recupereze pe calea executării silite sumele ce formează obiectul litigiului, o astfel de procedură putând fi inițiată atât împotriva titularului declarației vamale . SRL, cât și împotriva pârâtului M. G. S., care cu intenție, la data de 02.08.2001, a formulat cererea de autorizare a regimului de admitere temporară, aflată la fila 98 în dosarul de urmărire penală mai sus indicat, cerere la care a anexat factura în care se indica o valoare mai mică a utilajului importat decât valoarea reală, astfel că, în baza acestor acte comisionarului în vamă . SRL a întocmit declarația pentru valoarea în vamă nr._/03.08.2001(aflată la fila 27 în dosarul de urmărire penală nr.315/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș).
Se putea concluziona că, reclamanta deși a inițiat demersuri privind executarea silită, nu a epuizat toate posibilitățile conferite de lege în acest sens, astfel că, în prezent sumele ce fac obiectul litigiului nu au fost recuperate potrivit normelor de procedură fiscală nici de la . SRL și nici de la administratorul societății M. G. S., iar reclamanta solicită recuperarea acestora pe calea răspunderii civile delictuale a pârâtului.
Se impune precizarea că, așa cum am arătat actului constatator întocmit de autoritatea vamală –DRV Oradea, respectiv procesul verbal de control nr._/CUI/08.11.2006 și Decizia pentru regularizarea situației nr. 22.875/CUI/MM-TS/08.11.2006 constituie acte administrative fiscal, care neatacate pe cale administrativă, în termenul de 30 de zile de la data comunicării, devin titluri executorii ce pot sta la baza inițierii procedurii executării silite pentru recuperarea creanțelor evidențiate în cuprinsul lor.
Astfel, reclamanta însăși avea posibilitatea ca în temeiul dispozițiilor cuprinse în Codul de procedură fiscală să inițieze chiar și împotriva pârâtului M. G. S., procedura executării silite pentru recuperarea sumei 54.087 ron constând în: tva în sumă de 24.239 ron; majorări aferente tva în sumă de 24.637 ron și penalități aferente tva în sumă de 5.211 ron, situație în care sub aspectul creanțelor urmărite era întemeiată plata de către pârât atât a debitului principal constând în TVA, cât și a creanțelor accesorii reprezentate de majorări și penalități de întârziere .
Cum însă nu a procedat în acest fel, față de starea de fapt mai sus prezentată, instanța a reținut că sunt îndeplinite și condițiile cerute pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, respectiv existența unui prejudiciu - concretizat în neachitarea către bugetul statului a sumei de 24.239 ron cu titlu de TVA, ce reprezintă datorie restantă; existența faptei ilicite –pârâtul a produs paguba ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite prin care a eludat dispozițiile legale cu privire la formalitățile si documentele necesare pentru introducerea în țară a unui bun în regim de import temporar; existența raportului de cauzalitate – fapta pârâtului de a folosi documente ce conțineau informații eronate la autoritatea vamală, cu privire la operațiunea vamală de import realizată în numele . SRL Beiuș a generat producerea la bugetul statului a prejudiciului în sumă de 24.239 ron constând în TVA și existența vinovăției pârâtului, care a acționat cu intenția de a eluda plata integrala a drepturilor de import pentru mașina de cusut automată tip CMS 311TC-L GAUGE E12 SNR_, atunci când a formulat cererea de autorizare a regimului de admitere temporară, aflată la fila 98 în dosarul de urmărire penală și a anexat la aceasta documente falsificate, care au și fost anulate de către instanțele penale. Astfel a fost evident că pârâtul a urmărit a se stabili TVA în cuantum mai mic decât suma ce se impunea a fi achitată pentru valoarea reală a utilajului importat.
Aceste aspecte au rezultat din întregul probatoriu cu înscrisuri administrat în cauză, cât si din conținutul probațiunii administrate în dosarele penale ce au fost atașate prezentei cauze.
În acest sens, martorului B. Dobbelaere audiat în fața instanței penale a declarat că inculpatul M. G. S. a cumpărat de la firma . din Belgia o mașină de tricotat în valoare de 54.211 euro din care trebuia achitat avans în sumă de 15.000 euro iar restul sumei trebuia plătită în rate pe o durată de 3 an. Același martor a declarat că atunci când s-a prezentat la vama R. din Bihor a constatat că la importul mașinii de tricotat, inculpatul a prezentat o altă factură cu o valoare mult mai mică decât cea cu care a fost achiziționată, iar factura prezentată în vamă nu corespundea cu nr. facturii emise de . . de tricotat nu corespundea, această . a unei alte mașini care fusese cumpărate anterior. De asemenea, martorul B. Dobbelaere a mai declarat că cel care a prezentat la vamă factura falsă a fost inculpatul M. S..
Totodată, martorul N. I. fiind audiat în instanță a arătat că, . SRL Beiuș a efectuat mai multe importuri prin firma de comisionar vamal . SRL, firmă la care el lucrează, și de cele mai multe ori pentru formalitățile de import s-a prezentat inculpatul M. S.. Același martor a arătat că la firma . la acel import există declarația vamală IM5 din 03.08.2001 și factura proformă în valoare de 10.000 DM, factură care a fost prezentată organelor de poliție.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că, pretențiile formulate de către reclamantă în contradictoriu cu pârâtul sunt întemeiate doar în parte, astfel că, având în vedere faptul că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute art. 998-999 din C.civil de la 1864 pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului M. G. S., în temeiul acestor dispoziții legale, coroborate cu prev. art. 6 alin 2 din Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil, a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 24.239 ron, cu titlu de despăgubiri civile constând în diferența de TVA, ce se impunea a fi achitată sub formă de datorie vamală pentru importul mașinii de cusut automată tip CMS 311TC-L GAUGE E12 SNR_, și a respins ca neîntemeiate celelalte pretenții ale reclamantei constând în obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentate de majorări și penalități de întârziere.
Instanța a apreciat că, pe calea răspunderii civile delictuale pârâtul nu poate fi obligat decât la plata debitului principal constând în TVA în sumă de 24.239 ron, întrucât acesta reprezintă prejudiciul efectiv cauzat bugetului statului prin fapta ilicită a pârâtului, iar creanțele în cuantum de 4.637 ron și în sumă de 5.211 ron reprezentate de majorări și penalități de întârziere sunt creanțe accesorii ce puteau fi recuperate de către reclamantă doar prin intermediul procedurii de executare reglementată de dispozițiile Codului de procedură fiscală, întrucât în cadrul raportului juridic delictual eventualul beneficiu nerealizat de către aceasta constă în daune interese sub forma dobânzii legale.
Astfel, în temeiul răspunderii civile delictuale, reclamanta pentru recuperarea prejudiciului integral suferit, ar fi avut posibilitatea să solicite obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale calculate asupra debitului principal în cuantum de 24.239 ron constând în TVA, conform art. 1084 și art.1088 din C.civil de la 1864 și prev. OG nr. 9/2000, însă cum nu a formulat o astfel de solicitare, instanța nu putea dispune din oficiu în acest sens.
Pentru ansamblul considerentelor prezentate instanța a admia în parte acțiunea conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate, iar acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs recurenta DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE CLUJ în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii civile și pentru dobânzile și penalitățile aferente datoriei vamale ( TVA de 24.239 lei) care până la data de 04.04.2005 sunt de 29.450 lei, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere calculate, în continuare, după data de 04.05.2005, până la data stingerii datoriei inclusiv, conform Codului de procedură fiscală.
Critică hotărârea instanței de fond prin care a admis doar în parte acțiunea, respingând capetele de cereri de obligare a pârâtului la dobânzi și penalități, deoarece dobânda legală la care face trimitere instanța, reglementată prin Ordonanța 9/2000 a fost abrogată prin Ordonanța 13/2011, iar art. 119 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată și modificată prevede că în cazul neachitării la termenul de scadență a obligațiilor de plată, debitorul datorează după acest termen dobânzi și penalități.
De asemenea, arată că întrucât Autoritatea Națională a Vămilor face parte din structura Ministerului Finanțelor Publice dobânzile și penalitățile de întârziere aferente datoriei vamale au fost temeinic și legal solicitate, și prin neacordarea acestora de către instanța de fond, hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește circumstanțierea stării de fapt învederează că intimatul în calitate de reprezentant legal al . SRL Beiuș a introdus în țară, în regim vamal de import temporar, o mașină de cusut automată, iar activitatea ilicită a acestuia s-a materializat prin calcularea eronată a drepturilor de import, bugetul statului fiind prejudiciat cu suma de 54.087 lei, compusă din 24.239 lei T.V.A., majorări aferente TVA de 24.637 lei și penalități aferente TVA de 5.211 lei calculate până la data de 04.04.2005, iar cauza penală a fost soluționată definitiv prin Decizia 962/R din 15.11.2011 a Curții de Apel Oradea, prin care a fost respinsă acțiunea civilă a părților civile Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția R. pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj.
Intimatul legal citat nu și-a formulat apărarea cu ocazia soluționării recursului.
Examinând recurs prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța de recurs reține că reclamanta recurentă pe calea acțiunii civile în răspundere delictuală a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 54.087 lei la care se adaugă accesoriile aferente începând cu data de 04.04.2005 și până la data stingerii datoriei, inclusiv.
În conformitate cu art. 998 din vechiul cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel care l-a cauzat a-l repara.
Pentru repararea pagubei creditorul este îndreptățit atât la repararea pagubei, cât și la beneficiul nereparat, respectiv la plata daunelor cu titlu de ,,damnum emergens” și prin urmare în mod temeinic și legal instanța de fond a considerat ca reclamanta creditoare este îndreptățită doar la dobânda legală.
Susținerea recurentei conform cărora în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 119, 120 și 120 ind. 1 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, la care este îndreptățită în calitate de creditor fiscal, sunt nefondate, instanța urmând a le respinge ca atare, întrucât creditoarea nu a urmărit obținerea unui titlu executoriu în condițiile O.G. 92/2003, ci pe calea dreptului comun în cadrul răspunderii civile delictuale, aspecte față de care din ansamblu probator aflat la dosar, hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală, considerente față de care în baza art. 312 C. pr. Civilă urmează să respingă recursul ca nefondat și va păstra în totalitate sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta DIRECȚIA R. PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE CLUJ, cu sediul în Oradea, ..4, jud. Bihor în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, cu sediul în București, .. 1, sector 1, în contradictoriu cu intimatul M. G. S., domiciliat în Oradea, ., ., jud. Bihor împotriva Sentinței civile nr. 1938/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o menține în totalitate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică 01.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
V. I. O. I. V. A.
Grefier,
V. E. E.
Red.jud. O.I.
Jud.fond.P.A.M
Tehnored.V.E.
Nr. ex. – 2 ex/09.04.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5922/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 654/2013.... → |
|---|
