Anulare act administrativ. Sentința nr. 2772/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2772/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 7473/111/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI C. ADMINISTRATIV
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 2772/CA/2013.
Ședința din 3 aprilie 2013.
PREȘEDINTE: D. R.
GREFIER: L. S.
Pe rol fiind pentru azi, pronunțarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta T. I., cu domiciliul în Valea lui M. .. 28, jud.B., în contradictoriu cu pârâta ADMINSITRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 2, jud.BihorLa apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut cauzei, invederându-se instanței că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 18 martie 2013, unde părțile prezente au pus concluzii în fond, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei pentru data de 25 martie 2013, 1 aprilie 2013 și 3 aprilie 2013, când s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
Instanța, constând lămurită cauza, rămâne în pronunțare pe fond.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Prin acțiunea înregistrată la instanță în data de 09.06.2011, legal timbrată, reclamanta T. I., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănatate B., în principal desființarea Deciziei de respingere a Contestației formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 62/2011 referitoare la obligațiile de plată la fondul asigurărilor sociale de sănătate, iar în subsidiar, desființarea parțială a deciziei de impunere atacată în sensul, înlăturării din conținutul acesteia a obligațiilor de plată reprezentând dobânzi aferente anilor 2007 - 2008 inclusiv.
În fapt arată că la data de 29.03.2011 i s-a comunicat Decizia de impunere nr. 62/2011, prin care s-a stabilit în sarcina sa, obligații de plată în cuantum total de 4.374 lei, reprezentând debit, dobânzi și penalități aferente anilor 2007-2008 inclusiv, în contul fondului asigurărilor sociale de sănătate.
Împotriva acestei Decizii a formulat Contestație nesoluționată până la data formulării acțiunii.
Referitor la temeinicia cererii de chemare în judecată, arată că din preambulul Deciziei de impunere nr. 62/2011 rezultă că, temeiul de drept al acesteia este reprezentat de mai multe acte normative, respectiv Legea 145/1997, OUG 150/2002, Legea 95/2006, Ordinul 617/2007, acte normative care nu-i sunt aplicabile deoarece Legea nr. 145/1997 a fost abrogată prin OUG 150/31.10.2002, iar 0rdonanța de Urgență a Guvernului 150/2002 a intrat în vigoare la data de 20.11.2002.
Raportat la perioada pentru care s-au stabilit contribuțiile, respectiv 2007-2008, susține că nici una din cele două acte normative nu sunt incidente, iar decizia de impunere atacată, este nelegală fiind emisă în baza unor acte normative care si-au pierdut puterea legislativă, odată cu . Legii 95/2006.
Susține că nu se încadrează în categoria pensionarilor care încasează o pensie ce depășește limita supusă impozitului pe venit, situație în care, nu datorează debite către fondul asigurărilor sociale de sănătate. În virtutea calității sale de pensionară, beneficiază de asigurările sociale de sănătate, iar această calitate nu îi este condiționată de achitarea unor sume de bani calculate în raport cu alte venituri.
Chiar dacă Legea nr. 95/2006 conține prevederi prin care obligă cotizarea la fondul asigurărilor sociale de sănătate pentru veniturile obținute din alte surse, reclamanta consideră că au întâietate prevederile constituționale menționate în art. 56 din Constituția României revizuită, în care, legea fundamentală obligă cetățenii români să contribuie, prin impozite și taxe la cheltuielile publice. Se menționează în acest articol că, sistemul legal de impunere trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.
Deținând calitatea de pensionar și implicit de beneficiar al asigurărilor sociale de sănătate, reclamanta susține că achitarea unor sume de bani în plus față de stagiul de cotizare aferent perioadei în care deținea calitatea de salariat, nu îi oferă nimic în plus față de ce beneficiază în prezent.
Referitor la capătul de cerere subsidiar, prin care solicită, în situația în care se va stabili că datorează contribuția, să nu fie obligată la plata dobânzilor, susține că nu există temei de drept pentru obligarea sa la plata dobânzilor, în condițiile în care nu a i s-a comunicat decizia decât în data de 28.03.2011.
În dovedire a depus la dosar, Contestația înaintată pârâtei la data de 28.04.2011.
În drept, invocă prevederile art. 2 alin. 1) lit. h) din L. 554/2004.
Pârâta prin întâmpinarea a solicitat respingerea acțiunii.
Arată că a emis decizia de impunere nr. 62/23.03.2011, urmare adresei nr. 2433/21.03.2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice a orașului Valea lui M. prin care s-au comunicat veniturile impozabile din dividende al reclamantei aferente anului 2007- iunie 2008.
Din adresa Administrației Finanțelor Publice a orașului Valea lui M. rezultă că reclamanta a realizat venituri din dividende in sumă de 17.944 lei in anul fiscal 2007 și 37.951 lei in anul fiscal 2008.
Având in vedere venitul de 17.944 lei aferent anului 2007, s-a calculat o contribuție de 1.166 lei, iar pentru anul 2008 s-au luat in calcul doar primele 6 luni cu venitul de 18 976 lei și s-a calculat o contribuție de 1.044 lei.
Reclamanta a achitat prin două plați la 22.03.2012 și 23.04.2012 întregul debit de 4720 lei, conform situației încasărilor anexată întâmpinării.
Temeiul legal al emiterii Deciziei de impunere nr.62/23.03.2011 este art. 257 alin. 2 lit. e) din Legea 95/2006 varianta valabilă la 21 01.2007 și art. 257 alin 2 lit f. varianta valabilă la 30 06.2008.
Faptul că reclamanta era in același timp pensionar și a realizat venituri din dividende nu o scutește de plata contribuției de sănătate pentru veniturile realizate din dividende, decât după data de 30 iunie 2008.
Prevederile legale invocate de reclamantă, art. 259 alin 2 din Legea nr. 95/2006 forma la zi, nu au relevanță pentru speță, deoarece obligațiile reclamantei au fost stabilite numai pentru perioada 2007-iunie 2008, astfel că prezintă importanță formele Legii nr.95/2006 doar in acest interval.
In ce privește contestarea majorărilor de întârziere, pârâta susține că acestea sunt datorate de reclamantă in temeiul art. 216 din L nr. 95/2006, coroborat cu art. 36 din Ordinul nr. 617/2007
Reclamanta nu si-a respectat obligația declarării veniturilor din dividende, astfel că decizia de impunere nr. 62/23.03.2011 a fost emisă doar in 23.03.2011 ca urmare a adresei nr. 2433/21.03.2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice a orașului Valea lui M..
Potrivit art. 13 alin. 2 din Ordinul nr. 617/2007 scadența pentru plata contribuțiilor de sănătate aferentă veniturilor din dividende, este până la data de 25 a lunii ianuarie a anului următor celui în care se face plata dividendelor.
Întrucât reclamanta nu a respectat termenul de plată, respectiv pentru anul 2007 scadența la 25.01.2008 și pentru anul 2009 scadenta la 25.01.2009, in mod legal s-au perceput majorări de întârziere.
În probațiune depune la dosar adresa 2433/21.03.2011 emisă de
Administrația Finanțelor Publice a orașului Valea lui M., decizia de impunere nr. 62/23.03._; situația plăților făcute de reclamant.
În drept invocă prevederile L 95/2006,Ordinul nr.617/2007,Ordonanței Guvernului nr. 92/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 62/2011 emisă de pârâtă, s-a stabilit că reclamanta datorează contribuție pentru anul 2007 în cuantum de 1.166 lei la care se adaugă majorări de întârziere în cuantum de 1.169 lei și penalități de 175 lei.
Pentru anul 2008 s-a stabilit că reclamanta datorează contribuție în cuantum de 1.044 lei majorări de întârziere de 664 lei și penalități de 156 lei.
In total s-a stabilit că datorează contribuție la fondul asigurărilor sociale de sănătate în sumă de 4.374 lei.
Instanța reține că reclamanta nu contestă modul de calcul al contribuției la fondul asigurărilor de sănătate și nici faptul că a obținut venituri din activități independente, ci legalitatea perceperii contribuției calculată asupra veniturilor realizate din activități independente, raportat la calitatea sa de pensionar.
Potrivit art. 215 din Legea nr. 95/2006,1) Obligatia virarii contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate revine persoanei juridice sau fizice care angajeaza persoane pe baza de contract individual de munca ori in baza unui statut special prevazut de lege, precum si persoanelor fizice, dupa caz. (2) Persoanele juridice sau fizice la care isi desfasoara activitatea asiguratii sunt obligate sa depuna lunar la casele de asigurari alese in mod liber de asigurati declaratii nominale privind obligatiile ce le revin fata de fond si dovada platii contributiilor. (3) Prevederile alin. (1) si (2) se aplica si persoanelor care exercita profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, sa desfasoare activitati independente.
Faptul că reclamanta deține calitatea de pensionar nu o scutește de plata contribuției de sănătate pentru veniturile realizate din dividende, de vreme ce a realizat venituri din activități independente.
Instanța reține că obligațiile reclamantei au fost stabilite numai pentru perioada 2007-iunie 2008, astfel că prezintă importanță formele Legii nr.95/2006 doar in acest interval.
Așa cum am arătat, art. 215 din Legea nr. 95/2006 în forma valabilă pentru intervalul de timp pentru care s-a calculat contribuția, 2007 –iunie 2008, stabilea în sarcina persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, sa desfasoare activitati independente, obligația de plată a contribuției la fondul asigurărilor de sănătate.
Potrivit art. 7 din Ordinul 617/2007,(1) Persoanele care desfășoară activități independente au obligația de a vira trimestrial contribuția aplicată asupra:
a) venitului net determinat ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile aferente realizării venitului, conform prevederilor Codului fiscal, realizate de persoanele care desfășoară activități independente ale căror venituri sunt determinate pe baza contabilității în partidă simplă; b) venitului net determinat ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile aferente realizării venitului, determinate pe baza normelor de venit stabilite de Ministerul Economiei și Finanțelor prin nomenclatorul activităților pentru care venitul se stabilește pe bază de norme de venit, în cazul persoanelor ale căror venituri sunt determinate pe bază de norme de venit.(2) În cazul persoanelor care obțin venituri din activități independente ale căror venituri sunt determinate pe bază de normă de venit și care beneficiază de o reducere a normelor de venit, cota stabilită de lege se va aplica la veniturile care se supun impozitului pe venit rezultate din norma redusă, determinată potrivit reglementărilor în vigoare pentru impunerea veniturilor respective.(3) Pentru veniturile realizate din activități independente, contribuția se plătește de persoana care le realizează.
În baza dispozițiile legale menționate, instanța reține că reclamanta datorează contribuția la fondul asigurărilor de sănătate pentru veniturile obținute din activități independente, astfel cum au fost ele stabilite prin decizia atacată în prezenta cauză.
Instanța reține că potrivit art. 13 al. 2 din Ordinul 617/2007, pentru veniturile din dividende care se supun impozitului pe venit, obligația plății contribuției revine persoanelor fizice beneficiare ale acestor venituri, care vor achita contribuția până la data de 25 a lunii ianuarie a anului următor celui în care se face plata dividendelor.
Potrivit art. 119 al. 1 din OG 92/2003 pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere, iar potrivit art. 120 al. 1 din același act normative, dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Întrucât reclamanta nu a respectat termenul de plată, respectiv pentru anul 2007 scadența la 25.01.2008 și pentru anul 2008 scadenta la 25.01.2009, in mod legal, în baza dispozițiilor legale susmenționate s-au perceput majorări de întârziere.
Susținerea reclamantei că poate fi obligată la plata dobânzii doar din momentul în care ar depăși scadența stabilită pentru plata contribuției printr-o decizie sau înștiințare nu poate fi primită.
Obligația de plată a contribuției la fondul de sănătate pentru veniturile obținute din activități independente este stabilită prin lege. Tot prin lege este stabilit și termenul până la care obligația trebuie îndeplinită, respectiv 25 a lunii ianuarie a anului următor celui în care se face plata dividendelor.
Este firesc ca de la data la care trebuia îndeplinită obligația să fie percepute dobânzile. Potrivit principiului exprimat în adagiu latin „nemo censetur ignorare legem” se prezuma ca toata lumea cunoaste legea si nimeni nu poate fi aparat de raspundere invocand necunoasterea prevederilor ei. Nici reclamanta nu-și poate invoca propria culpă, susținând că nu avea cunoștință despre obligația de a achita contribuția, câtă vreme avea datoria de a cunoaște prevederile legii care o impun.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța ve respinge acțiunea formulată de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta T. I., cu domiciliul în Valea lui M. .. 28, jud.B., în contradictoriu cu pârâta ADMINSITRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, .. 2, jud.B..
Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 03.04.2013.
PREȘEDINTE: GREFIER:
D. R. L. S.
Red. D.R.
30.04.2013pt. conf. 2 .
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 96/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 718/2013.... → |
|---|
