Anulare act administrativ. Sentința nr. 6880/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6880/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 8147/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 6880/CA/2013.
Ședința publică din 18 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. N. C.
GREFIER: P. C. M.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul B. M., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE BIHOR, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 11 decembrie 2013, unde părțile prezente au pus concluzii în fond, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei pentru data de 18 decembrie 2013, când s-a pronunțat prezenta sentință, după care:
Instanța, constând lămurită cauza, rămâne în pronunțare pe fond.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 23.08.2012, reclamantul B. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună, anularea Deciziei nr. 165/5.07.2012 emisă de pârâtă, obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000 lei cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat în esență că prin Decizia nr. 165/05.07._ pârâta a dispus completarea atribuțiilor din fișa postului, prin delegarea de atribuții specifice activității de evidență asigurați din cadrul Serviciului Administrare Contribuții și Creanțe, respectiv: întocmirea dosarelor contribuabililor pentru a fi predate la ANAF, pe perioada 23.07._12 în temeiul art.45 al.l din Legea nr. 188/1999.
A mai arătat că decizia de destituire din funcție, a fost anulată de instanță irevocabil și cu toate că executarea deciziei de destituire din funcție a fost suspendată până la anulare, nu a fost repus efectiv pe postul deținut anterior destituirii, ci a fost mutat consecutiv în alt serviciu pe perioada maximă anuală prevăzută de lege.
După expirarea acestei perioade maxime, conducerea instituției a căutat o altă formă de a-l împiedeca să-și reia activitatea în C. din care a fost destituit și unde a fost adusă o altă persoană agreată de conducere căreia i se desființase postul.
Pârâta își întemeiază decizia pe prevederile art.45 al. l din Legea nr.188/1999 potrivit căruia "Funcționarii publici răspund potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate".Acest text de lege, cuprins în Secțiunea a 2-a a "îndatoririle funcționarilor publici" reglementează îndatorirea funcționarului public de a-și îndeplinii atribuțiile de serviciu care derivă din funcția pe care o deține, sau din delegare dacă există o decizie de delegare și nicidecum condițiile în care se pot delega atribuțiile de serviciu. Instituția delegării, ca formă a modificării raportului de serviciu este reglementată de art.87 pct. 2, lt. a din Legea nr.188/1999 iar condițiile în care se poate face delegarea sunt reglementate de prevederile art.88 din aceiași lege.
Potrivit art. 88 al. 1 din Legea nr.188/1999, delegarea se dispune în interesul autorității sau instituției publice în care este încadrat funcționarul public, pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an, cu păstrarea funcției publice și a salariului, conform alin. 4, al aceluiași articol.
Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile în cursul unui an calendaristic se poate face numai cu acordul scris al funcționarului public conform alin.3 al aceluiași articol.
Dacă delegarea nu poate depăși 60 de zile fără acordul scris al funcționarului public, nici atribuțiile funcției publice nu pot fi delegate mai mult de 60 de zile fără acordul scris al funcționarului public.
Pârâta i-a delegat atribuțiile specifice activității de evidență asigurați din cadrul Serviciului Administrare Contribuții și Creanțe pe perioada 23.07._12, deci mai mult de 60 de zile, fără acordul său scris, ceea ce atrage nulitatea deciziei.
De asemenea deși în decizia contestată se prevede completarea fișei postului cu atribuțiile delegate, niciodată nu a primit completarea fișei postului, dar a fost obligat să execute aceste atribuții fiind privat în același timp de exercitarea atribuțiilor specifice funcției pe care o deține în C. Evaluare Furnizori cu repercusiuni asupra evaluării sale.
Referitor la daunele morale solicitate, apreciază că este singura cale de a i se repara prejudiciul moral cauzat prin abuzul săvârșit împotriva sa în mod repetat, prin încălcarea demnității, prin ținerea într-un stres continuu care îi agravează afecțiunile de care suferă și aceasta numai pentru că a avut curajul să conteste abuzurile săvârșite de această pârâtă.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.554/2004 și ale Legii nr.188/1999.
În probațiune a depus: plângere prealabilă (f 3), decizia nr. 165 din 05.07.2012 (f 52), adresă nr. 3183/05.07.2011 (f 5), adresă nr._/19.07.2012 privind refuzul acordului pentru delegare (f 6 - 8), decizia nr. 24 din 18.04.2012 (f 9, 51), decizia nr. 3 din 16.01.2012 (f 10, 50), fița postului (f 11 - 13, 54 - 55), decizia nr. 195 din 06.12.2011 (f 14), fișa postului (f 15, 16), ordinul nr. 646 din 25.04.2011 (f 17), organigrama (f 18), decizia nr. 195 din 06.12.2011 (f 49), adresa nr. 4839/11.10.2012 (f 56), adresa nr._ din 26.10.2012 (f 57), adresa nr._ din 28.09.2012 (f 58-59), adresa nr._ din 01.10.2012 (f 60), adresa nr._/26.07.2012 (f 61), (f 62 -65).
Pârâta prin întâmpinare (f 31 – 32) a solicitat respingerea cererii de anulare a deciziei 165/05.07.2012 ca netemeinică.
Prin notele de ședință depuse la 15.03.2013 (f 66) a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii și a lipsei de interes legitim în continuarea acțiunii și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
În susținerea apărării arată că potrivit art. 1 din Decizia nr.165/05.07.2012 începând cu data de 23.07.2012 și până la 30.09.2012 reclamantului i s-au completat atribuțiile din fisa postului prin delegarea de atribuții specifice activității de evidență asigurați din cadrul Serviciului Administrare Contribuții și Creanțe respectiv ,, întocmirea dosarelor contribuabililor pentru a fi predate ANAF".Având in vedere că decizia contestată și-a încetat valabilitatea la data de 30.09.2012 susține că acțiunea a rămas fără obiect.
Cu privire la excepția lipsei de interes arată că aceasta este o condiție de admisibilitate a acțiunii și trebuie să fie legitim, personal, născut și actual Având în vedere că decizia contestată și-a încetat efectele înainte de primul termen, consideră că in prezent acțiunea este lipsită de interes, reclamantul nu poate justifica un interes legitim privat așa cum este definit in art. 2 lit. p din Legea nr.554/2004.
Cu privire la fondul cauzei a arătat că temeiul legal care a stat la baza emiterii deciziei de delegare de atribuții, menționat in preambulul deciziei, este art. 45 alin 1 din Legea nr.188/1999 ,, (1) Funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate."
Potrivit prevederilor 45 alin 1 din Legea nr.188/1999 (2) Funcționarul public este obligat să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici. Acesta decizie prin care se completează atribuțiile din fisa postului prin delegarea de atribuții nu este o decizie de mutare temporară, cum greșit susține reclamantul. În preambulul deciziei este menționat referatul DG 3165/04.07.2012 prin care șeful serviciului administrare contribuții creanțe înștiința președintele instituției cu privire la volumul mare de activitate, respectiv întocmirea pentru predarea către ANAF a 22.000 de dosare a contribuabililor. Președintele a aprobat pentru 4 persoane emiterea de decizii de delegare de atribuții printre care și reclamantul.
În probațiune a depus: decizia nr. 165/05.07.2012 (f 37), adresa nr._/26.07.2012 (f 39), răspunsul CAS Bihor nr._/26.07.2012 (f 38), referatul DG 3165/04.07.2012 (f 33),, nota internă nr. DG 2776/15.06.2012 și nr. DG 2649/07.06.2012 (f 34, 35), nota internă DG 4652/01.10.2012 (f 80), adresa CNAS DB 7364/01.10.2012 (f 79), adresa reclamantului nr._/01.10.2012 (f 81), pontaj luna august, sept.(f 82, 83), proces verbal evaluare furnizor nr._/21.08.2012 și nr._/29.08.2012 (f 84, 85).
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare și notele de ședință (f 68 -71) prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtă și admiterea acțiunii.
Reclamantul a depus la 16.12.2013 concluzii scrise prin care a reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată.
Pârâta a depus concluzii scris la 16.12.2013 prin care a solicitat admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
În fapt potrivit art. 1 din Decizia nr.165/05.07.2012 începând cu data de 23.07.2012 și până la 30.09.2012 reclamantului i s-au completat atribuțiile din fișa postului prin delegarea de atribuții specifice activității de evidență asigurați din cadrul Serviciului Administrare Contribuții și Creanțe respectiv ,, întocmirea dosarelor contribuabililor pentru a fi predate ANAF".
Reclamantul a contestat decizia prin adresa înregistrată la CAS Bihor sub nr._/26.07.2012, iar pârâta a menținut decizia atacată conform adresei nr._/26.07._.
În preambulul deciziei este menționat referatul DG 3165/04.07.2012 prin care șeful serviciului administrare contribuții creanțe l-a înștiințat președintele instituției cu privire la volumul mare de activitate, respectiv întocmirea pentru predarea către ANAF a 22.000 de dosare a contribuabililor. Președintele a aprobat pentru 4 persoane emiterea de decizii de delegare de atribuții printre care și reclamantul. În speță, necesitatea emiterii deciziei a fost dată de activitatea de predare-primire care s-a realizat între CAS Bihor și ANAF în baza prevederilor art. V alin 4 din OUG nr.125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal:
Prin procesele verbale de evaluare furnizori nr._/21.08.2012 și_/29.08.2012, rezultă ca reclamantul B. M. a fost evaluator pentru furnizorii menționați în procesele verbale de evaluare.
În drept analizând cu prioritate raportat la art. 137 C. pr. civ. excepția lipsei de obiect invocată de către pârâtă, urmează a fi respinsă având în vedere că are ca obiect un act administrativ care a produs efecte juridice.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes de asemenea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât chiar dacă decizia atacată și-a produs efectele pe o durată de timp limitată, reclamantul justifică un interes practic în promovarea acțiunii, având în vedere că anularea actului administrativ i-ar deschide calea pentru obținerea de despăgubiri.
Cu privire la fondul cauzei potrivit art. 45 din Legea nr. 188/1999:
(1) Funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate.
(2) Funcționarul public este obligat să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici.
Conform art. 87 din Legea nr. 188/1999:
(2) Modificarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici de execuție și funcționarilor publici de conducere are loc prin:
a) delegare;
b) detașare;
c) transfer;
d) mutarea în cadrul autorității sau instituției publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorității sau instituției publice, în condițiile prezentei legi;
e) exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere.
Potrivit art. 88 din Legea nr. 188/1999:
(1) Delegarea se dispune în interesul autorității sau instituției publice în care este încadrat funcționarul public, pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an.
(2) Funcționarul public poate refuza delegarea dacă se află în una dintre următoarele situații:
a) graviditate;
b) își crește singur copilul minor;
c) starea sănătății, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea.
(3) Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice în cursul unui an calendaristic se poate dispune numai cu acordul scris al funcționarului public.
(4) Pe timpul delegării funcționarul public își păstrează funcția publică și salariul, iar autoritatea sau instituția publică care îl deleagă este obligată să suporte costul integral al transportului, cazării și al indemnizației de delegare.
Conform art. 91 din Legea nr. 188/1999:
(1) Mutarea în cadrul autorității sau instituției publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorității sau instituției publice poate fi definitivă ori temporară.
(2) Mutarea definitivă poate avea loc în următoarele situații:
a) când se dispune de către conducătorul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea funcționarul public pe o funcție publică vacantă echivalentă, de aceeași categorie, clasă și, după caz, de același grad profesional, sau pe o funcție publică vacantă de nivel inferior pentru care sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute în fișa postului. În cazuri temeinic justificate, mutarea se poate dispune motivat de conducătorul autorității sau instituției publice, cu repartizarea postului corespunzător funcției deținute de funcționarul public. În oricare dintre situații este necesar acordul scris al funcționarului public;
În cadrul formelor de control judecătoresc al actelor administrative, instanțele nu pot verifica aspecte de oportunitate a emiterii actului administrativ atacat, dar pot cerceta dacă dreptul de apreciere a fost exercitat de către organul emitent cu respectarea legii. Astfel controlul exercitat de către instanțe este doar unul de legalitate, întrucât, dacă este cazul, vor condamna organul administrativ care și-a exercitat dreptul de apreciere cu abuz de putere sau dacă dreptul de apreciere s-a materializat într-un refuz nejustificat.
Raportat la textele de lege enunțate decizia atacată se referă la delegarea de atribuții și nu la o modificare a raporturilor de serviciu în sensul prevăzut de art. 87 din Legea nr. 188/1999.
Pentru a fi valid, orice act administrativ trebuie să fie adoptat de o autoritate publică competentă, cu respectarea formei și procedurii prevăzute de lege și să fie în conformitate cu conținutul legii. Analizând actul administrativ atacat se reține că a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de lege. Împrejurările de fapt invocate de către reclamant chiar dacă s-ar reține că ar fi probate, în special relațiile tensionate cu conducerea pârâtei, în nici un caz nu constituie motive de nelegalitate care să atragă anularea deciziei atacate. Astfel cererea de anulare a deciziei nr. 165 din 05.07.2012 urmează a fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale, cererea de despăgubire pentru vătămarea produsă prin emiterea unui act administrativ nelegal, formulată în temeiul art. 18 al. 3 din Legea 554/2004, este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui act administrativ nelegal anulat de instanță, producerea unui prejudiciu și dovedirea legăturii de cauzalitate între actul administrativ nelegal și prejudiciul suferit de reclamant. În lipsa dovedirii legăturii de cauzalitate dintre emiterea actului constatat nelegal și producerea pretinsului prejudiciu, răspunderea patrimonială a autorității publice pârâte nu poate fi angajată.
Din probatoriul administrat nu rezultă că pârâta ar fi emis vreun act nelegal, în ceea ce îl privește pe reclamant, prin urmare cererea de acordare a despăgubirilor este nefondată.
Față de cele ce preced instanța în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondată acțiunea.
În baza art 274 C. pr. civ. instanța urmează să respingă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către reclamant întrucât acesta a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de obiect a acțiunii invocată de către pârâtă.
Respinge excepția lipsei de interes invocată de către pârâtă.
În baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 respinge ca nefondată acțiunea exercitată de către B. M., cu dom în Oradea, .. 24, ., ., jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, cu sediul în Oradea, ., jud. Bihor, privind anularea deciziei nr. 165 din 05.07.2012 emisă de către pârâtă și acordarea de daune morale.
În baza art. 274 C. pr. civ. respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.12.2013.
PREȘEDINTE: GREFIER:
T. N. C. P. C. M.
Red. Jud. T.N.C.
Dact. Gref. PMC/4 ex./17.01.2014
Emis 2 comunicări cu:
Reclamantul: B. M.
Pârâta: Casa de Asigurări de Sănătate Bihor
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 574/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 3985/2013.... → |
|---|
