Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 249/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 249/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 15447/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 249/R/CA/2013
Ședința publică din 04 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. A.
Judecător: B. D.
Judecător: O. C. C.
Grefier V. E. E.
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal introdus de recurenta POLIȚIA L. ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr.1, J. Bihor în contradictoriu cu intimata B. S., domiciliată in Oradea, ., . împotriva Sentinței civile nr. 4861/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatei, av. C. R., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și este scutit de plata taxei de timbru, s-a depus prin Serviciul Registratură la data de 04.03.2013 întâmpinare, după care:
Reprezentanta intimatei arată că, nu are alte probe de propus sau cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, în baza art.150 C.pr.civ. socotește cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Arată că instanța de fond a admis plângerea petentei și a reținut că a intervenit prescripției dreptului de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale.
Instanța considerând cauza lămurită închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 4861/2012 Judecătoria Oradea a admis excepția prescripției dreptului de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea invocată de petentă.
A admis plângerea contravențională formulată de petenta B. S., în contradictoriu cu parata Poliția L. Oradea, și în consecință:
A dispus anularea ca netemeinic și nelegal a procesului-verbal de contravenție . nr._/04.08.2011 încheiat de intimata pe seama petentei.
A exonerat petenta de plata amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal atacat în sumă de 1000 lei.
A respins cererea petentei privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că :
Verificând plângerea prin prisma prevederilor art. 31 alin 1 din OG 2/2001 instanta, a constatat că plângerea a fost depusă în termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Instanța a reținut că prin procesul verbal de constatare . nr._/04.08.2011, petenta a fost sancționata contravențional conform art. 37 alin. 5 din L. 50/1991 cu modif. si complet. ulterioare cu amenda in cuantum de 1000 lei, fapta constând in aceea ca aceasta a edificat un gard in curtea imobilului sau de pe . din Oradea, fara a obtine autorizație de construcție nici la momentul construirii gardului si nici ulterior.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar precum si din declarația martorului N. I. (f.28) audiat in cauza, instanța a reținut ca petenta a edificat gardul in discuție in cursul anului 2005 după ce in anul 2003 aceasta a creat o cale de acces din . sau, gardul fiind construit pentru depozitarea diferitelor ambalaje . curții, in fata apartamentului ei si in imediata apropiere a intrării din curte in subsol.
Trebuie reținut faptul că deși procesul verbal de contravenție este un act juridic administrativ unilateral ce emană de la o autoritate publică, ce are competența de a constata și de a sancționa faptele contravenționale, și se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, are forță probantă și se execută din oficiu totuși acest act administrativ de sancționare nu trebuie să încalce prezumția de nevinovăție a persoanei contraveniente și nu scutește organul constatator de obligația sa de a susține cu dovezi temeinicia procesului verbal de contravenție atunci când acesta este contestat
Intimatul nu si - a îndeplinit această obligația în prezenta cauză, neputând face dovada momentului la care construcția edificata de petenta cu nerespectarea dispozițiilor legale a fost construita sau finalizata, aceasta împiedicând instanța sa aprecieze asupra momentului de la care începe sa curgă termenul de prescripție de 2 ani in care o atare contravenție poate fi constatata si sancționata.
Astfel, in cauza A. contra României, Curtea a arătat că „Depenalizarea contravenției nu este o problemă în sine, însă nerespectarea garanțiilor fundamentale,- printre care și prezumția de nevinovăție care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri din partea autorității, atrage încălcarea art.6 din Convenție. De asemenea Curtea arată că instanța trebuie să realizeze un echilibru între autorii prezumați ai faptelor interzise de lege și autoritățile însărcinate cu constatarea și sancționarea acestora. »
Din practica Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă că aplicarea art.6 al Convenției presupune accesul liber la o instanță, acces care trebuie să fie efectiv, fără însă a devenii absolut, precum și dreptul la un proces echitabil, care presupune pe de o parte asigurarea garanțiilor procedurale enunțate de lege, dreptul la o judecată echitabilă, egalitatea armelor, ce presupune dreptul părților de a-și expune în mod rezonabil apărările.
Acest act administrativ de sancționare nu trebuie astfel să încalce prezumția de nevinovăție a persoanei contraveniente, care poate face dovada contrară, în situația de față instanța a apreciat ca petenta a făcut această dovadă, arătând ca momentul finalizării construcției nu a fost determinat de către intimata cu certitudine si ca dreptul de a constata o atare contravenție si a o sancționa este prescris.
Deliberand asupra exceptiei dreptului de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea invocată de petentă instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Conform considerentelor Deciziei nr. 7/2000 pronunțata de Curtea Suprema de Justitie in recurs in interesul legii in legătura cu aplicarea dispoz. art. 26 si 30 din L. 50/1991 cu modif. si completările ulterioare, „dreptul de a constata contravențiile si de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 (din lege) se prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei” (art. 26 din L. 50/1991 cu modif. si completările ulterioare) si „in măsura in care prezenta lege nu dispune altfel, se aplica prevederile L. 32/1968 (in prezent OG 2/2001) privind stabilirea si sancționarea contravențiilor” (art. 30 din L. 50/1991 cu modif. si completarile ulterioare). Curtea Suprema a reținut ca „dreptul de a constata contravențiile si de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din L. 50/1991 cu modif. si completările ulterioare se prescrie in termen de 2 ani de la data savarsirii faptei, ca, in cazul construcțiilor in curs de executare data savarsirii faptei este data constatării contravenției, iar in cazul construcțiilor finalizate fapta se considera savarsita la data terminării construcției”.
F. de aceste considerente, instanța a apreciat ca in speța intimata nefăcând dovada momentului edificării construcției nu putea constata contravenția si aplica sancțiunea contravenționala petentei, fiind in imposibilitate de a calcula momentul împlinirii termenului de prescripție de 2 ani prevăzut de textele invocate mai sus.
Astfel, instanța a admis excepția prescripției dreptului de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea invocată de petentă; a admis plângerea contravențională și în consecință a dispus anularea ca netemeinic și nelegal a procesului-verbal de contravenție . nr._/04.08.2011 încheiat de intimata pe seama petentei, a exonerat petenta de plata amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal atacat în sumă de 1000 lei.
A respins cererea petentei privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Împotriva hotărârii a declarat recurs recurenta Poliția L. Oradea solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale, cu consecința menținerii în întregime a dispozițiilor procesului verbal de contravenție.
În motivarea căii de atac se arată că instanța a desconsiderat gravitatea faptei de care petenta se face vinovată, interpretând eronat dispozițiile legale incidente, referitoare la prescripția dreptului de a constata săvârșirea faptei. Astfel, se arată că în conformitate cu dispozițiile art.37 al. 5 din L.50/1991, construcțiile executate fără autorizație nu se consideră finalizate, aplicându-se în continuare sancțiunile contravenționale..
În drept au fost invocate dispozițiile din O.G.2/2001, art.304 pct.9 C.pr.civ., L.50/1991.
Intimata, pe cale de întâmpinare, s-a opus admiterii recursului, solicitând menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată, instanța reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului intimatei de a constata contravenția și de a aplica sancțiunea, tribunalul constată că în mod judicios a apreciat prima instanță că este întemeiată. În acest sens se reține că art.31 din L.nr.50/1991 cuprinde o dispoziție derogatorie de la dreptul comun în materie contravențională, reglementat prin O.G.2/2001, în sensul că „dreptul de a constata contraventiile si de a aplica amenzile prevazute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data savârsirii faptei”.
Aceste dispoziții legale s-ar părea că sunt în contradicție cu dispozițiile art.37 al.5 din același act normativ, potrivit cărora, „constructiile executate fara autorizatie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata receptia la terminarea lucrarilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate în cartea funciara. In aceasta situatie se aplica în continuare sanctiunile prevazute de lege”.
În condițiile în care, însă, cele două dispoziții legale coexistă, nefiind nici abrogate, prin numeroasele modificări ulterioare ale L.50/1991, nici declarate neconstituționale, concluzia care se impune, plecând de la faptul că legea nu distinge ( iar ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus), este că sancțiunile prevăzute de lege, se aplică și după finalizarea - practică – a construcției realizate fără autorizație, însă cu respectarea termenului de 2 ani prevăzut de art.31 din lege.
A da o altă interpretare dispozițiilor art.13 alin.(2) din O.G. nr.2/2001 ar presupune acceptarea imprescriptibilității contravențiilor continue ceea ce contravine principiilor generale ce guvernează dreptul contravențional și care nu admite contravenții „perpetue” și vinovății „eterne”.
Din declarațiile martorului N. I. (fila 28) rezultă că lucrările de construcție a unui gard pe terenul identificat cu nr. topo 2820, 2821, au fost finalizate în cursul anului 2005, iar în cursul anului 2011 intimata a fost sancționată contravențional.
Față de aspectele reținute, instanța, va constata că prima faptă reținută în sarcina petentei prin procesul verbal contestat – aceea constând în construire împrejmuire curte comună fără autorizație de construcție, a fost săvârșită în perioada anului 2005 astfel că, la data constatării contravenției, dreptul intimatei era prescris extinctiv.
Față de aceste aspecte, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind nici un motiv de casare ori modificare din cele prevăzute de art.304 C.pr.civ, instanța, în temeiul art.312 va respinge, ce neîntemeiat recursul.
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta POLIȚIA L. ORADEA, cu sediul în Oradea, Piața Unirii, nr.1, J. Bihor în contradictoriu cu intimata B. S., domiciliată in Oradea, ., . împotriva Sentinței civile nr. 4861 din 27.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totul.
IREVOCABILĂ.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică 04.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
T. A. B. D. O. C. C.
Grefier,
V. E. E.
Red.jud. T.A./04.04.2013
Jud.fond. D.C.
Tehnored.V.E.
Nr. ex. – 2 ex
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2243/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5296/2013.... → |
|---|
