Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 31/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 8645/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 31/R/CA/2013
Ședința publică din 07 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. B.
JUDECĂTOR: C. C. O.
JUDECĂTOR: A. T.
GREFIER: M. M. B.
Pe rol fiind judecarea recursului contencios administrativ și fiscal introdus de recurenta . cu sediul în Oradea, ., Jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în Oradea, .. 1B, Jud. Bihor împotriva Sentinței civile nr._/20.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei av. M. F. din Baroul Bihor în baza delegației avocațiale de la dosar lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței, că procedura de citare este legal îndeplinită, că prezentul recurs este la al 2-lea termen de judecată, este motivat și este scutit de taxă de timbru.
Reprezentanta recurentei av. M. F. arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de propus și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, i n s t a n ț a, constată cauza în stare de judecată, în baza art.150 C.pr.civ. socotește cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei av. M. F. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea Sentinței civile nr._/20.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea ca netemeinică și nelegală, în principal solicită admiterea plângerii formulată de petentă și anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor, pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 6000 lei, în mod netemeinic instanța de fond nu a avut în vedere declarațiile martorilor, la data controlului, a 3-a zi de Paști, salariații erau la masă, nu lucra nimeni, utilajele nu funcționau, iar curentul nu era pornit, iar în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, fără cheltuieli de judecată; practica aplicată de Statul Român manifestă o acțiune de hărțuire a contribuabilului, în condițiile în care toate statele europene protejează societățile, Curtea Europeană a stabilit că ingerințele trebuie să fie în concordanță cu situația actuală.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr._/20.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI BIHOR, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.04.2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.04.2011 încheiat de ITM BIHOR, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională de 6.000 lei în temeiul art. 276 alin.1 lit. e din Legea 53/2003 pentru că a primit la muncă pe numiții M. Gh. N. și M. F. din data de 05.02-.2011 fără a li se încheia contracte de muncă. Instanța de fond a constatată de asemenea că procesul verbal este semnat de petentă prin reprezentant legal.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de contravenție instanța a apreciat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și a art.17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulității actului constatator, precum și mențiunile prevăzute de art.16 din O.G. nr.2/2001, care, deși nu atrag nulitatea, pot duce la anularea actului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de contravenție instanța de fond a constatat că agentul constatator a reținut contravenția pe baza propriilor observații și a declarațiilor date de martorii M. F. și M. G. N. la momentul controlului. Ambii martori au declarat că sunt în probă de lucru din 05.02.2011 pe meseria de tâmplar PVC și că nu au semnat contract individual de muncă și nici nu au negociat salariul.
În fața instanței cei doi martori nu și-au menținut declarațiile date în ziua controlului. Au arătat că în data de 26.04.2011 nu lucrau pentru petentă, ci veniseră pentru a discuta cu administratorul de o viitoare angajare; au mai lucrat pentru petentă, dar contractele le-au încetat în urma disponibilizării.
Martorii au încheiate contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată, înregistrate la ITM, începând cu data de 17.05.2011.
Față de contradicția dintre declarații, instanța a apreciat că cele date în fața agentului constatator sunt verosimile întrucât martorii au furnizat informațiile imediat după constatarea faptei și fără o reflectare în prealabil cu privire la consecințele acestora asupra petentei. Ca atare, instanța reține că la data de 26.04.2011 M. F. și M. G. N. prestau activitate în folosul petentei fără a fi semnat contracte individuale de muncă.
Instanța de fond verificând dispozițiile art. 276 alin.1 lit. e din Legea 53/2003, ca constatat că amenda contravențională de 3.000 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție este cea minimă. La verificarea respectării criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 alin.3 din OG 2/2001 instanța a avut în vedere scopul normelor legale sancționatoare, acela de a proteja angajații astfel încât aceștia să beneficieze de salariu și de avantajele de asigurat pentru fiecare zi muncită și de a asigura plata impozitelor către bugetul de stat, apreciind că sancțiunea aplicată este corectă. Instanța a mai reținut și perioada mare de timp în care M. F. și M. G. N. au lucrat fără contract de muncă (februarie – aprilie 2011).
Pentru aceste motive, instanța a respins plângerea contravențională.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, recurenta ., solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale și a anulării procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, cu exonerarea petentei de la plata amenzii în cuantum de 6.000 lei, iar în subsidiar înlocuirea măsurii amenzii cu cea a avertismentului.
În motivarea cererii, recurenta a arătat că starea de fapt reținută nu corespunde adevărului, întrucât la data controlului nu se desfășura nici un fel de activitate în societate fiind a treia zi de Paști,, utilajele nu erau în funcțiune și cei aflați în incinta atelierului sărbătoreau la masă. Instanța de fond trebuia să coroboreze toate probele din dosar, să aibă în vedere prezumția instituită de art. 1171 C.civ. și în cazul susceptibilității declarațiilor date trebuia să lămurească condițiile în care s-au dat acele declarații de martori. În subsidiar, recurenta a mai arătat că, față de criteriile prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001, scopul punitiv al sancționării sale poate fi realizat și prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
Intimatul I. T. de Muncă al Județului Bihor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat în condițiile în care instanța de fond a ajuns la aceeași concluzie ca și inspectorul de muncă, care în data de 26.04.2011 a identificat două persoane care prestau activitate la atelierul de tâmplărie PVC din Oradea, cărora li s-au solicitat declarații privind forma și condițiile de muncă, declarând că desfășoară activitate în beneficiul recurentei din 05.02.2011 și nu au semnat contract individual de muncă până la data de 26.04.2011, însuși administratorul recurentei precizând că nu le-a încheiat contracte de muncă.
În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei, intimatul a arătat că sancțiunea amenzii este corect stabilită, dat fiind perioada destul de lungă a ținerii oamenilor în probă și atitudinea generală a recurentei de ignorare completă a celor mai importante prevederi ale Codului Muncii, practicarea fenomenului muncii la negru.
În drept, intimatul și-a sprijinit apărarea pe dispozițiile Legii nr. 53/2003, OG nr. 2/2001 și ale Legii nr. 108/1999.
Recurenta a depus note de ședință prin care a reiterat aspectele invocate prin cererea de recurs, arătând că sancțiunea aplicată este de natură a-i perturba grav desfășurarea activității, ajungând să închidă firma și să concedieze angajații. Sancțiunea amenzii este disproporționat de mare în raport de scopul urmărit – prevenirea folosirii muncii la negru.
În recurs, recurenta a depus balanța analitică pentru luna decembrie 2011.
Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma prevederilor art. 3041 C.p.c., precum și a susținerilor părților, tribunalul apreciază recursul ca nefondat din următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.04.2011 încheiat de ITM BIHOR, recurenta a fost sancționată cu amendă contravențională de 6.000 lei în temeiul art. 276 alin.1 lit. e din Legea 53/2003 pentru că a primit la muncă pe numiții M. Gh. N. și M. F. din data de 05.02.2011, fără a li se încheia contracte de muncă.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză în stabilirea stării de fapt, precum și a individualizării sancțiunii aplicate în cauză. Astfel, cei doi martori au declarat inițial inspectorilor de muncă faptul că lucrează pentru recurentă din data de 05.02.2011, aflându-se în probă de lucru și neavând încheiat contract individual de muncă. Ulterior, fără nici o justificare verosimilă, martorul M. Gh. N. și-a schimbat în parte declarația, omițând să arate din ce dată lucrează pentru recurentă și arătând doar că la data de 26.04.2011 era prezent la sediul recurentei pentru a discuta referitor la o viitoare angajare. Nesinceritatea martorului este probată și de registrul recurentei în care se arată că acestuia i s-a încheiat contract de muncă în primăvara anului 2011, la 18.05.2011, și nu în vară, cum declară martorul. În schimb, martorul M. F. recunoaște faptul că a fost angajatul petentei până în 2010, după care a fost disponibilizat,, fiind reangajat la aproximativ o lună de la data controlului, arătând în plus că toți colegii au avut contract de muncă, în afară de el și de M. Gh. N., verișorul său. Or, aceste declarații se coroborează în parte cu cele date în fața inspectorilor de muncă, fiind evident că abia la o lună după control, martorului M. F. fiindu-i încheiat contractul de muncă, el lucrând pentru recurentă și într-o perioadă anterioară, însă fără contract de muncă.
În mod corect a apreciat prima instanță asupra faptului că declarațiile date inspectorilor de muncă sunt verosimile, cele date în fața instanței de fond fiind subiective, martorii putând reflecta la consecințele lor, precum și datorită raporturilor de subordonare față de recurentă în temeiul relațiilor de muncă.
De asemenea, extrasele din registrele recurentei nu pot fi folosite în apărarea acesteia, fiind înscrisuri ce provin de la aceasta. Cu toate acestea, tribunalul constată că recurenta nu s-a conformat măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă, astfel că a încheiat contractul de muncă cu cei doi angajați abia la data de18.05.2011, la aproape o lună de la data constatării faptei.
Cu privire la individualizarea sancțiunii, tribunalul constată că potrivit art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ, ținând seama de gradul de pericol social concret al faptei, de împrejurările comiterii acesteia, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. S-au instituit, așadar, criterii generale și obligatorii ce trebuie avute în vedere atât de agentul constatator în momentul aplicării sancțiunii, cât și de instanța de judecată atunci când analizează legalitatea și temeinicia acesteia.
Or, față de împrejurările săvârșirii contravenției, practicarea muncii la negru timp de aproape 3 luni și încheierea cu întârziere a contractului de muncă inclusiv după efectuarea controlului, abia la o lună după constatarea contravenției, instanța constată reaua credință a recurentei și apreciază că se impune menținerea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție. Situația financiară a recurentei nu poate duce la o reindividualizare a sancțiunii în sensul reducerii acesteia, față de împrejurările faptei contravenționale reținute mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.p.c., tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul formulat împotriva Sentinței civile nr._/20.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta . cu sediul în Oradea, ., Jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ AL JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în Oradea, .. 1B, Jud. Bihor împotriva Sentinței civile nr._/20.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totul.
IREVOCABILĂ.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 07 ianuarie 2013.
Președinte, D. B. | Judecător, C. C. O. | Judecător, A. T. |
Grefier, M. M. B. |
Red. Fond
L. C. U.
RED: O.C.
DAC: M.B.
2 exe/ 07.02.2013
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Încheierea nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2547/2013.... → |
|---|
