Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 51/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 110/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 51/R/CA/2013
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. C. M.
Judecător L. D. J.
Judecător A. C. C.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarată de recurenta G. F. -COMISARIATUL GENERAL BIHOR, cu sediul în loc.Oradea, ., jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în loc.Oradea, ..18, ., împotriva sentinței civile nr._ din 07.11.2011, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei, av.C. R., potrivit împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și că recurenta prin motivele de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Reprezentantul intimatei, arată că nu are alte probe.
Instanța nemaifiind alte cereri, chestiuni prealabile, considerând lămurită cauza, acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea în întregime a hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursului de față Tribunalul constată următoarele;
Prin sentința nr._ din 07.11.2011, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis cererea formulată de petenta .. cu sediul în Oradea, .. 18, ., în contradictoriu cu intimata G. Financiară Oradea cu sediul în Oradea, ., județ BIHOR.
S-a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 28.12.2010, constatând netemeinică constatarea faptei din procesul-verbal și a inlaturat obligația de plată a amenzii contravenționale aplicate și măsura suspendării activității.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele;
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 28.12.2010, petenta a fost sancționată cu amenda contravențională de 10.000 lei reținându-se în sarcina acesteia că în urma controlului operativ inopinat petenta a comercializat bunuri către o persoană fizică, fără a fi dotată cu aparat de marcat electronic fiscal, în speță eliberând factura nr. 86/15.09.2010 și chitanța, deși petenta avea obligația de a se dota cu aparat de marcat fiscal. Fapta a fost sancționată conform art. 10 lit. b din O.U.G. 28/1999 cu suma de 10.000 lei în baza art. 11 alin 1 lit. b din același act normativ.
Se reține că procesul-verbal nu poate face dovada prin el însuși, procesul-verbal reprezentând doar actul prin care petentul este acuzat de săvârșirea contravenției.
Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de par. 2 al art. 6 CEDO.
Aceasta prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei.
Pe de alta parte, în favoarea intimatului operează prezumția instituită prin art. 1171 C. civ. privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public, aflat în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu și în limitele competentei sale. Prezumția instituită prin art. 1171 C.civ. are de asemenea un caracter relativ, dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.
Avem de a face așadar cu două prezumții legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecăreia dintre părți, iar pentru a asigura echilibrul procesual dintre acestea urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.
Față de aspectele de legalitate ale procesului-verbal, analizând elementele esențiale de valabilitate ale procesului-verbal, instanța constată că sunt îndeplinite aspectele de legalitate ale procesului-verbal contestat, urmând a se analiza dacă acesta este și temeinic raportat la faptele imputate petentului.
În esență, contravenția se referă la „neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale, precum si nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnica până în momentul ștergerii memoriei operative;”.
Dar pentru a fi incident acest text legal, trebuie în prealabil să se constate incidența art. 1 alin. 1 din același act normativ și anume „Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.”
Cu alte cuvinte pentru a opera obligația unui operator comercial de a se dota și utiliza aparatul de marcat electronic fiscal, trebuie ca acesta să efectueze livrări de bunuri cu amănuntul direct către populație, iar altă concluzie ce se desprinde din aceste texte legale este că pentru efectuarea de livrări de bunuri cu ridicata nu este necesară dotarea și utilizarea de aparate de marcat electronice fiscale.
Din analiza facturii (fila 13) care a stat la baza stabilirii contravenției, instanța de fond a reținut că petenta a vândut către persoana fizică Ambrus Z., învelitoare țiglă metalică și accesorii aferente.
Din înscrisul de la fila 14, respectiv certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului Bihor, instanța reține că obiectul de activitate al petentei nici nu cuprinde operațiuni de comerț cu amănuntul. Acest aspect este confirmat și de certificatul constatator privind activitățile autorizate să le desfășoare petenta, activități ce se desfășoară la beneficiari și/sau în afara sediilor proprii.
Pentru aceste considerente instanța de fond a reținut că petenta a efectuat comerț cu ridicata al materialelor de construcții, astfel că nu se impunea obligația acesteia de a se dota cu casă de marcat electronic fiscală.
Instanța de fond a mai reținut că pentru livrarea produselor pentru care nu s-a eliberat bon fiscal, s-a emis factură fiscală și chitanța aferentă, neexistând suspiciunea nerespectării obligațiilor fiscale de către petentă sau a neîndeplinirii obligațiilor de evidență și înregistrare a mărfurilor.
Față de toate aceste considerente, instanța de fond a reținut că fapta nu a fost consemnată corect în procesul-verbal, a admis plângerea și a anulat procesul-verbal contestat, pe cale de consecință înlăturându-se și obligația de plată a amenzii contravenționale aplicate și măsura suspendării activității.
Instanța de fond a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Prin concluziile susținute verbal la termenul de judecată din 14.01.2013, reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței menționate, în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs intimata G. F. Bihor, solicitand, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, admiterea prezentului recurs, modificarea în totalitate a sentinței civile cu numărul de mai sus, în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de .. Oradea, formulată împotriva procesului-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/28.12.2010, dresat de comisarii Gărzii Financiare Bihor, în sensul menținerii actului de control ca fiind temeinic și legal.
În baza considerentelor și întrucât petentul nu prezintă probe judiciare din care să rezulte veridicitatea susținerilor sale, solicită a se respinge plângerea formulata ca fiind vădit neîntemeiată și nedovedită, în sensul menținerii actului de control ca fiind temeinic și legal.
Solicită, în caz de nevoie, aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 2, Cod procedură civilă.
În susținerea motivelor de recurs, formulate printr-un memoriu separat, recurenta a arătat că, în urma controlului operativ și inopinat efectuat de către comisarii Gărzii Financiare Bihor la punctul de lucru al petentei s-a constatat faptul ca aceasta nu a îndeplinit obligația prevăzuta de O.U.G. nr. 28/1999 republicată privind obligația agenților economici de a se dota cu aparatul de marcat electronic fiscal, respectiv la data și ora efectuării controlului comisarii Gărzii Financiare Bihor au constatat faptul ca unitatea nu era dotată cu aparatul de marcat electronic fiscal.
Învederează instanței că legiuitorul a considerat ca încălcarea prevederilor art. 10 lit. b din Ordonanța de urgență nr. 28 din 25 martie 1999, privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, prezintă un grad ridicat de pericol la adresa ordinii si disciplinei financiare, motiv pentru care a înțeles să stabilească sancțiuni contravenționale cu sume cuprinse intre 8000 lei si 10.000 lei stabilind, conform art.14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, cu modificări, și suspendarea activității pe o perioada de 3 luni.
Aceeași Ordonanță de urgență nr. 28 din 25 martie 1999, prevede în mod expres la art. 11 alin. 3 ca „sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. (4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat”, motiv pentru care s-a și luat această măsură, neputând fi justificate aceste sume.
Cu ocazia aplicării sancțiunii comisarii Gărzii Financiare Bihor au ținut cont tocmai de prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările ulterioare. Conform ordonanței, „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise in procesul-verbal.”
Nu în ultimul rând, solicită instanței să observe că petenta a efectuat vânzări cu amănuntul către populație, motiv pentru care avea obligația dotării cu aparat de marcat electronic fiscal.
În baza considerentelor și întrucât petentul nu prezintă probe judiciare din care să rezulte veridicitatea susținerilor sale solicita respingerea plângerii formulate ca fiind vădit neîntemeiată și nedovedită, în sensul menținerii actului de control ca fiind temeinic și legal.
Solicită, în caz de nevoie, aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin concluziile susținute verbal la termenul de judecata din 14.01.2013, reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod proc. civilă, instanța apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, sub aspectul condițiilor de valabilitate ale actului constatator, in principiu, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . pe seama petentei intimate cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din Ord. Guv. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002.
Pe fond, cu privire la existența in cauza a elementelor constitutive ale contravenției, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 2/2001 aprobată prin Legea nr. 180/2002 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv existența faptei, incriminarea și sancționarea legală a acesteia și existența vinovăției, și regimul sancționator, în mod corect prima instanță a reținnut că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii contravenționale, deoarece, obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, prevăzută de incidența art. 1 alin. 1 din Ordonanță de urgență nr. 28/1999, subzistă în cazul în care aceștia efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale, „per a contrario”, în cazul efectuării de acte de comerț cu ridicata, cum este cazul în speță, această obligație nu este prevăzută în mor expres.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 Cod proc. civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul contravențional introdus de recurenta G. FINANCIARĂ - COMISARIATUL GENERAL BIHOR, în contradictoriu cu intimata .. Oradea.
Instanța reține că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta G. F. -COMISARIATUL GENERAL BIHOR, cu sediul în loc.Oradea, ., jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în loc.Oradea, ..18, ..4, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr._ din 07.11.2011, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 Ianuarie 2013
Președinte, I. C. M. | Judecător, L. D. J. | Judecător, A. C. C. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.recurs J.L.D./27.05.2013
Red.jud.fond.R.N.
Tehn.red.M.M. 2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2768/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5600/2013.... → |
|---|
