Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 47/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 14768/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 47/R/CA/2013
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. C. M.
Judecător L. D. J.
Judecător A. C. C.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta I. B., cu sediul în loc.Oradea, ..1B, jud.B., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în loc.Oradea, ., ..6, jud.B., împotriva sentinței civile nr.1970 din 07.02.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și că recurenta prin motivele de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Constată că, prin sent. civ. nr. 1970/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost admisă în parte plângerile contravenționale formulate de petenta . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului B..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 21.07.2011, petenta a fost amendată contravențional de către intimat cu amendă contravențională în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003 și sancționată de același text de lege.
În fapt, s-a reținut în sarcina petentei că aceasta a primit la muncă, fără a li se încheia contracte individuale de muncă, pe numiții Szecsi A. în data de 12.07.2011 și Keri I. în perioada 15.06.2011 – 18.07.2011, fapt ce încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată.
Verificând plângerea din perspectiva art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că aceasta a fost depusă în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Totodată, instanța a reținut că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul-verbal contestat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată și sancționată de același text de lege.
Examinând cu precădere procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 21.07.2011 sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor care pot fi reținute din oficiu, instanța a apreciat că procesul-verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.
Pentru a concluziona astfel, instanța a avut în vedere natura juridică duală a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, care este în același timp un act administrativ supus unei proceduri de contestare speciale – fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii – dar și un act procedural, sens în care îi sunt aplicabile în ceea ce privește regimul nulității actului (în virtutea dispozițiilor art. 47 din O.G. nr. 2/2001) prevederile art. 105 C.proc.civ.
În considerarea celor expuse, instanța a reținut faptul că procesul-verbal . nr._ din data de 21.07.2011 cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentei, descrierea faptei reținute în sarcina acesteia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.
Față de cele mai sus expuse, instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție întrunește exigențele edictate de prevederile O.G. nr. 2/2001 ca o garanție de legalitate a acestuia.
Procedând la cercetarea temeiniciei procesului-verbal . nr._ din data de 21.07.2011 întocmit de intimat, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 260 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003, în forma în vigoare la data constatării contravenției – 21.07.2011, constituie contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 53/2003 contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Conform celor menționate în procesul-verbal de contravenție, cu ocazia efectuării controlului la sediul petentei, în data de 14.07.2011, s-a reținut că petenta a primit la muncă, fără a li se încheia contracte individual de muncă, pe numiții Szecsi A., în data de 12.07.2011, respectiv Keri I., în perioada 15.06.2011 – 18.07.2011.
Pentru a reține săvârșirea acestei contravenții de către petentă, agenții constatatori au avut în vedere pe de o parte declarațiile celor două persoane în cauză (filele 38, 38 verso), precum și fișa de pontaj pe luna iulie 2011, din care rezulta că numitul Szecsi A. figura pontat cu 8 ore pe zi în data de 12.07.2011 și fișa de instructaj, din care rezultă că acestuia i s-a efectuat instructajul specific la data de 12.07.2011.
În privința numitului Keri I., agenții I.T.M. B. au avut în vedere declarația acestuia, conform căreia a lucrat pentru societatea petentă începând cu data de 15.06.2011, iar contractul său individual de muncă a fost încheiat la data de 18.07.2011.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție întocmit este legal și temeinic, petenta săvârșind contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește apărarea petentei în sensul că constatarea faptei contravenționale nu a fost făcută prin propriile simțuri de către agenții constatatori, instanța a înlăturat-o, reținând că specificitatea contravenției prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată, impune ca verificarea respectării acestor norme legale să fie făcută de către organele abilitate prin luarea de declarații de la persoanele în cauză. Astfel, în baza acestor declarații, cât și a celorlalte înscrisuri puse la dispoziție de către societatea angajatoare, inspectorii I.T.M. constată dacă societatea verificată respectă prevederile legale în materia dreptului muncii.
În același timp, a reținut instanța, este neverosimil a se susține că constatarea acestui tip de contravenții poate fi făcută de către agenții constatatori doar în condițiile în care aceștia constată prezența la sediul sau punctul de lucru al unui angajator a unor persoane cu privire la care nu s-au încheiat contracte individuale de muncă, la data la care se efectuează controlul. Instanța a considerat că o astfel de interpretare a textelor legale incidente este neconformă cu scopul și finalitatea urmărită de către legiuitor prin sancționarea acestui tip de contravenții.
În ceea ce privește reținerea faptei contravenționale prevăzute de art. 260 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu privire la numitul Szecsi A., instanța constată că procesul-verbal de contravenție este temeinic, pentru următoarele considerente:
Din declarația dată de numitul Szecsi A. în data de 14.07.2011 (fila 38 verso), rezultă că acesta a lucrat pentru societatea petentă începând cu data de 12.07.2011.
Instanța a mai reținut că și din fișa de instructaj depusă la dosar (fila 39), rezultă că acestuia i s-a făcut instructajul general la data de 12.07.2011.
Totodată, instanța a avut în vedere și mențiunea din procesul-verbal de contravenție conform căreia cu ocazia controlului efectuat a fost prezentat pontajul lunii iulie 2011, iar în data de 12.07.2011 numitul Szecsi A. figura pontat cu 8 ore lucrate.
Instanța a reținut că petenta a depus la dosar, în probațiune, contractul individual de muncă nr. 42/12.07.2011, pentru numitul Szecsi A. (filele 6-9).
Instanța a constatat că conform art. 16 alin. (2) din același act normativ, anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.
Instanța a reținut că petenta a înregistrat contractul individual de muncă al numitului Szecsi A., în registrul general de evidență al salariaților, la data de 12.07.2011.
Dar, din probatoriul administrat în cauză, instanța a apreciat că numitul Szecsi A. a prestat muncă pentru societatea petentă începând cu aceeași dată, respectiv 12.07.2011, data încheierii contractului individual de muncă, încălcându-se astfel prevederile art. 16 din Legea nr. 53/2003, republicată.
Față de cele de mai sus, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție întocmit de către intimat este temeinic din punct de vedere al reținerii săvârșirii contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată, cu privire la numitul Szecsi A..
În ceea ce privește reținerea faptei contravenționale prevăzute de art. 260 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu privire la numitul Szecsi A., instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție este de asemenea temeinic, pentru următoarele considerente:
Petenta a invocat ca motiv de netemeinicie a actului constatator faptul că a încheiat un contract civil de prestări servicii cu numitul Keri I. începând cu data de 15.06.2011.
Instanța a apreciat că ceea ce trebuie stabilit este dacă o persoană poate presta muncă cu caracter de continuitate în favoarea unui angajator, fără încheierea unui contract individual de muncă.
Instanța a reținut că prin Legea nr. 577/2003 a fost abrogat art. 3 din Legea nr. 130/1999, text de lege care făcea referire la convențiile civile de prestări servicii. Pe de altă parte, prin Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, s-a statuat, în art. 1 alin. (1) și (2) că „Prezentul cod reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementarilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii. Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura in care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.”
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că toate raporturile individuale de muncă sunt guvernate de Codul muncii, exceptând cele reglementate de legi speciale, convențiile civile de prestări servicii putând exista doar în cazul unor raporturi juridice de muncă cu caracter izolat și ocazional. Această concluzie se poate deduce și din succesiunea actelor normative apărute în materie, odată cu apariția Codului muncii fiind abrogate reglementările contrare existente.
Susținerea petentei că și în prezent există posibilitatea desfășurării unor raporturi de muncă pe bază de convenții civile, este numai parțial corectă, o astfel de posibilitate existând în cazul unor activități care nu implică continuitatea raporturilor de muncă, însă nefiind posibilă în situația în care o persoană prestează o muncă în favoarea unui angajator, în schimbul unui salariu, cu caracter de continuitate.
Pe de altă parte, însuși textul contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e raportat la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicată, nu distinge și nu lasă loc la excepții. statuând că este contravenție „primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)”.
Prin urmare, instanța a constatat că fapta petentei de a primi la muncă pe numitul Keri I. pentru perioada 15.06.2011 – 18.07.2011, fără a i încheia contract individual de muncă, constituie contravenție.
Față de cele de mai sus, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție întocmit de către intimat este temeinic și din punct de vedere al reținerii săvârșirii contravenției prevăzute de art. 260 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003, republicată, cu privire la numitul Keri I..
Față de cele de mai sus, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție este temeinic întocmit.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța a constatat că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de_ lei aplicată petentei este mult prea aspră raportat la fapta săvârșită și pericolul social concret al acesteia, având în vedere circumstanțele în care a fost săvârșită fapta.
Scopul răspunderii contravenționale poate fi și unul preventiv, nu doar coercitiv, astfel încât petentul să realizeze pe viitor importanța respectării normelor legale privind Codul Muncii.
Cum între sancțiunea stabilită și gradul de pericol social al faptei săvârșite, art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/1001 stabilește că trebuie să existe o proporție, instanța a reținut că, raportat la circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă și respectă criteriul de proporționalitate amintit.
In consecință, în temeiul art. 5 și 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională și a înlocuit sancțiunea amenzii în cuantum de_ lei aplicată petentei prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 21.07.2011, pentru contravenția prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e din Legea nr. 53/2003, cu sancțiunea avertismentului.
Instanța a reținut că petenta a solicitat obligarea intimatei la plata de cheltuieli de judecată, însă aceasta nu a făcut dovada unor astfel de cheltuieli, motiv pentru care instanța va respinge cererea petentei, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă al Județului B. solicitând modificarea ei, respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal.
În motivare se arată că la data efectuării controlului nu a fost prezentat contractul individual de muncă al celor două persoane care prestau activitate în favoarea intimatei. În condițiile în care desfășurarea oricărei activități presupune încheierea în prealabil a contractului, în mod corect a fost aplicată sancțiunea.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Legea nr. 53/2003, O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 108/1999 și Legea nr. 130/1999.
Intimata, deși legal citată, nu și-a formulat apărările în cauză.
Procedând la analizarea recursului prin prisma prevederilor art. 312 instanța reține că nefondat, urmând a fi respins. Astfel, potrivit art. 21 alin.3 din O.G.2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ, ținând seama de gradul de pericol social concret al faptei, de împrejurările comiterii acesteia, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. S-au instituit, așadar, criterii generale și obligatorii ce trebuie avute în vedere atât de agentul constatator în momentul aplicării sancțiunii, cât și de instanța de judecată atunci când analizează legalitatea și temeinicia acesteia.
Obligația instituită de legiuitor referitoare la încheierea contractelor individuale de muncă din prima zi a stabilirii raporturilor juridice operează fără vreo condiție suplimentară. Cu alte cuvinte, simpla prezentare la locul de muncă și prestarea unei activități remunerate în favoarea angajatorului atrage răspunderea celui din urmă.
Cu toate acestea nu trebuie omis că persoanele fizice au prestat activitate pentru intimată fără a avea încheiat contract individual de muncă pentru o perioadă de relativ scurtă de timp. Tocmai de aceea, consideră că scopul educativ și preventiv pe care îl presupune orice sancțiune poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului, astfel încât va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ B., cu sediul în loc.Oradea, ..1B, jud.B., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în loc.Oradea, ., ..6, jud.B., împotriva sentinței civile nr.1970 din 07.02.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 Ianuarie 2013.
Președinte, I. C. M. | Judecător, L. D. J. | Judecător, A. C. C. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.recurs M.C./ 14 februarie 2013
Red.jud.fond.A.P.
Tehn.red.M.M. 2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 50/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 606/2013. Tribunalul... → |
|---|
